Cu totii cautam secretul fericirii

Publicitate

Am invata multe lucruri grozave de la tatal meu printre care si faptul ca poti sa esuezi si intr-o profesie pe care nu ti-ai dorit-o, asa ca mai bine e sa faci ceea ce iti doresti chiar daca risti sa nu reusesti – (Jim Carrey)

Aventura dezvoltarii mele personale a inceput dintr-o mare intaplare (divina ca oricare intaplare, cu conditia sa fie privita intr-un anume fel).

Imi place uneori sa imi imaginez cum ingerul meu pazitor (care nu poate sa fie decat cam la fel de cinic ca si mine…desi cinismul nu e cu siguranta o calitate divina!) disperat ca ratacisem calea…calea spre adevaratul EU interior… a pus in scena o mare comedie cu singurul scop de a ma aduce inapoi pe linia destinului meu.

Era cam in perioada in care sora mea (dupa multe suciri si codiri) se hotarase sa urmeze cursurile facultatii de psihologie cand a venit foarte entuziasmata de un atelier la care participase, de asa zise ‘constelatii familiale’, unde energia subiectului se materializeaza pe cai misterioase si se face accesibila participantilor – reprezentanti la aceasta sedinta de vindecare neobisnuita.

Confruntata cu asemene nazbatie, ratiunea mea (a se citi EGO-ul) nu mi-a lasat nicio cale de intoarcere ( in treacat fie spus ca era si putin ‘slavator’ amestecat in toata povestea) caci ori sora mea o luase razna ( si trebuia ajutata – de unde salvatorul), or lumea asta e mult mai …aici as spune frumoasa, dar stiu ca as denatura adevarul, caci la acel moment cuvantul a fost… mai inspaimantatoare decat ne-am putea imagina.

Ca a fost curiozitatea, ca a fost grija „suroreasca” sau poate convingerea ca asa ceva nu exista, m-am inscris la primul meu atelier de constelatii familiale

Publicitate

La momentul acela, numai o astfel de intamplare bizara, jumatate comica si jumatate serioasa, m-ar fi putut convinge sa fac un astfel de demers pentru ca…la fel ca mai toata lumea…ERAM BINE…nu aveam nevoie nici de consiliere, nici de ajutor, ma DESCURCAM…Ei, si daca e sa ma intrebati pe mine, cam asta e problema de baza, ca ne descurcam, adica nu traim de-adevaratelea, ci subzistam…

V-ati auzit vreodata prietenii spunand ca se descurca? Asta inseamna ca nu le e bine dar, nu au aflat-o inca!

Si mi-a mai luat inca o bucata buna de timp ca sa aflu ca nu eram bine…si de ce n-as fi fost? Tanara – eram! Frumoasa – eram! Bine indreptata spre o cariera de mare succes- eram! Viata sentimentala?Buna! Indeplineam toate criteriile pe care societatea ni le vinde zi de zi ca secret al fericirii. Ei bine, cum bine v-ati dat seama deja, nu eram fericita…dar nici de asta nu eram asa de constienta la momentul respectiv…

Acum nu o sa va mint, ajuta mai mult la fericire sa fii tanar si frumos decat urat si batran…si totusi mai e ceva fara de care nu suntem intregi, oricat de impliniti profesional, oricat de bogati… IDENTITATEA CU SINE… acea relatie intima cu propria persoana, unde ne uitam nestingherit in propriul suflet si scoatem de acolo toate comorile noastre, toate nevoile autentice (nu cele pe care societatea ne invata ca le-am avea!), toate tristetile ( caci si ele fac parte din viata si reprimate ne duc pe scaunul psihologului), intr-un cuvant ADEVARUL NOSTRU unic si inconfundabil care nu poate fi negociat, care nu poate fi adaptat la cerintele si asteptarile celor din jur pentru ca pur si simplu ESTE si aceasta este calitatea sa ca mai de pret.

Caci pana la final, secretul fericirii este poate simplul fapt de a fi constient atunci cand nu esti fericit!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

“Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti.” Cea mai frumoasa pilda despre adevaratele minuni ale vietii

Publicitate

„Ca o piesă de teatru, așa este viața: nu contează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat.” Seneca

O pilda minunata despre adevaratele minuni ale vietii

Un tanar fara credinta spunea mereu ca el nu crede in minuni. Dar intr-o zi, mergand pe strada, a intalnit un om, care, plimbandu-se incet, se oprea la tot pasul si, privind in dreapta si in stanga, exclama intruna:

– Doamne, ce minune! Ce minunatii mi-a fost dat sa vad!

– Nu te supara, a intrebat necredinciosul, dar la ce te uiti si te minunezi asa de tare ?

– Cum la ce? La floarea aceasta minunata! Si la copacul de acolo si, uite, priveste norii, cat sunt de frumosi!

– Ce ti-e, omule, a mai spus necredinciosul, n-ai mai vazut flori sau copaci pana acum? Ce, pana acum nu te-ai mai uitat niciodata pe cer sa vezi norii si pasarile zburand?

– Nu! – a raspuns omul. Vezi dumneata, pana astazi am fost orb din nastere. Insa, cu o saptamana in urma, familia m-a adus in acest oras la un medic celebru care m-a operat si m-a ingrijit cu multa dragoste. Chiar azi dimineata mi-a scos bandajele de la ochi si, dupa ce a vazut ca nu mai am nimic si m-am vindecat complet, m-a lasat sa plec.

De cand am iesit din spital, ma plimb insa pe strazi si nu ma mai satur sa privesc atatea lucruri frumoase, atatea minuni. Dumneata poate ca, vazand in fiecare zi florile, copacii, oamenii din jurul tau, nici nu mai realizezi cat este de minunata aceasta lume, cat este de uimitoare. Dar eu, eu o vad pentru prima oara si, crede-ma, niciodata nu mi-am imaginat ceva atat de frumos. Multumesc lui Dumnezeu pentru toate aceste lucruri frumoase pe care le-a creat si pentru faptul ca mi-a ajutat sa pot, in sfarsit, sa le vad si eu si sa ma bucur de ele.
Publicitate

Publicitate

Dar, daca tot ne-am intalnit, spune-mi incotro gasesc o biserica, fiindca vreau sa aprind o lumanare si sa multumesc Domnului pentru minunea care a facut-o astazi cu mine.

Impresionat de cuvintele omului, necredinciosul l-a insotit pe acesta pana la o bisericuta apropiata. Au intrat impreuna, au aprins cate o lumanare si au inceput sa se roage incet, in fata unei icoane.

In sufletul sau, omul necredincios pana atunci a inteles ca nu lumea era de vina, ci el. Toate erau pline de frumusete, toate erau minuni, dar el nu stia sa le vada. Trecea pe langa ele, fara sa le observe.

Ce minune este mai frumoasa decat o floare ce se deschide, oferindu-si parfumul ? Poate cineva sa-mi arate o minune mai mare decat dragostea si devotamentul unei mame pentru copilul ei ? Este cineva atat de crud, incat sa nu simta dragostea – minunea minunilor ?

Adevaratele miracole nu trebuie sa le vezi, ci sa le simti. Si in orice crestin se intampla un miracol atunci cand, apropiindu-se de ceilalti prin dragoste, simte cum se apropie de Dumnezeu.

„Sfintenia vine din dragoste. Toti cei ce cred si iubesc cu adevarat sunt sfinti.”

„Cu cât mai repede vei avea încredere în tine, cu atât mai repede vei ști cum să trăiești.” J.W. Goethe

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Articole