Cu dragoste, despre ardeleni

Sa ne gandim o clipa la o taietura fizica. Atunci cand ne taiem, simtim intai durerea care ne face sa observam taietura. Odata observata taietura, o curatam si lipim marginile. Odata lipite marginile va incepe procesul de vindecare. Vindecarea insasi este un mister. Amintiti-va ca Dr. Bernie Siegel spune ca "nu trebuie sa tipam la rana si sa-i spunem cum sa se vindece." Avem incredere in corp pentru vindecare. Tot ce trebuie sa facem este sa lipim marginile, acoperim gaura si eliminam golul. Acest proces de vindecare poate avea loc la mai multe niveluri, nu doar la cel fizic. * Vindecarea emotionala *  Ce este, de fapt, vindecarea emotionala? Este orice ajuta sa inchidem acel gol emotional pe care il simtim in interior. Putem pastra sentimente de furie sau resentimente fata de altii. Prin pasii facuti pentru a depasi izolarea pe care o simtim (poate fi o discutie deschisa sau iertare sau stabilirea unor limite care sa ne protejeze sa nu mai fim raniti), incepem sa activam procesul de vindecare si ne indreptam spre vindecarea emotionala. Este posibil sa ne simtim excesiv de vinovati sau furiosi pe noi insine. Daca actionam pentru a depasi izolarea interioara pe care ne-am impus-o singuri (fie corectand raul pe care ni l-am facut singuri sau pe care l-am facut altora, fie prin iertare si acceptare) putem incepe procesul emotional de vindecare. * Vindecarea spirituala * Vindecarea poate avea loc si la nivel spiritual. Ce ar putea insemna? Orice acopera golul dintre cine suntem si cine ne dorim sa fim din perspectiva unui scop mai inalt in viata. Orice acopera acea lipsa dintre sentimentul de singuratate din interior si conectarea la ceva mai maret decat noi insine. Pe masura ce trecem peste singuratatea din interior si dezvoltam o relatie cu ceva mai important decat noi insine (o forta mai mare, un scop mai inalt, un scop in viata, un simt al comunitatii) incepem procesul de vindecare spirituala. John Bradshaw, autor si expert in domeniul recuperarii, spune ca la baza spiritualitatii noastre sta acceptarea faptului ca suntem oameni, ca facem greseli, ca avem limite. A fi om inseamna a ne accepta imperfectiunile si limitarile. Facand astfel, ne amintim ca exista o forta superioara noua. Aceasta este spiritualitatea imperfectiunii. Nu inseamna ca dam totul la o parte si spunem, "Hei, nu sunt perfect, asta e." Inseamna ca de indata ce constientizam propriile noastre imperfectiuni, incepem sa recunoastem si posibilitatile pentru crestere, dezvoltare personala si adevarata maretie. APLICARE PRACTICA: Ce pasi trebuie sa faci pentru a incepe un proces de vindecare: fizic, emotional si spiritual? Pastrezi inca sentimente de vina, manie, suferinta si resentimente? Cultivi o relatie cu ceva mai inalt decat tine, cum ar fi o cauza nobila, o forta superioara, Dumnezeu, natura sau construirea unei comunitati? Esti pregatit sa te ierti pe tine insuti si sa-i ierti pe ceilalti pentru a inchide rana ramasa de la suferintele mai vechi? Esti pregatit sa-ti accepti spiritualitatea imperfectiunilor tale si ale celorlalti? Daca da, e minunat. Daca nu, de ce nu? Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Ardelenii nu spun „timp”, ci „vreme”, nu spun „ore”, ci „ceasuri”, nu spun trei, ci „tri”, spun „o ţâră”, nu “puţin”, nu spun „am terminat”, ci „am gătat”, nu spun „mergem” , ci „merem”, nu spun „repede”, ci „iute”

Ce-i face pe ardeleni mai deosebiți? Poate norocul de a trăi alături de maghiari și germani.

Spun „pită” în loc de „pâine”, „mâne”- foarte aproape de originalul latinesc „mane”, în loc de mâine. „Bătrâne” (din latinescul betranus, veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de respect, spun „se coperă”, nu „se înveleşte”, „fain”(cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de „frumos”…

Spun „pită” în loc de „pâine”, „mâne”- foarte aproape de originalul latinesc „mane”, în loc de mâine. „Bătrâne” (din latinescul betranus, veteranus) spun la vecin sau cunoscut, în semn de respect, spun „se coperă”, nu „se înveleşte”, „fain”(cu origini în limba germană şi dialectul săsesc) în loc de „frumos”…

Spun respectuos „servus”, ilustrând admirabil termenul latin care însemna „sunt servul tău, la dispoziţia ta”. Desfiinţând, cel puţin în arealul ardelenesc, modernul „la revedere” (de origine italiană) sau banalul şi secul „bună” din Regat( cu corectura de rigoare, în ultimii ani se aude tot mai des acel ridicol pa,pa). Iar ca răspuns, vine imediat acel superb „rețiproca”.

Ardelenii vorbesc rar, cumpătat, molcom şi numai dacă au cu adevărat ceva de spus.

Nu bârfesc şi nu le e ruşine cu arhaismele şi meandrele dialectelor lor- fie ei medici, ofiţeri de carieră, preoţi, profesori, bătrâni, sau mai tineri.

Şi nu folosesc nici în treacăt apelativele de argou „bă” sau „mă” atât de stridente, acceptate şi savurate în alte părţi( ce-i drept, în ultima vreme nu mai e chiar așa).

Ţi-i drag să-i asculţi şi să desluşeşti rostul tradiţiilor lor vorbite. Şi „musai” (cu funcţie predicativă; din maghiarul „muszáj”- morţiş, neapărat, trebuie, care vine, la rându-i, din germanul „muß sein”, transilvanism curat, ce mai !!!) să luaţi aminte!

Renumitul grai molcom, proverbialul accent ardelenesc sau termeni precum „no“, „tulai“ sau „musai“ au explicaţii mai mult sau mai puţin ştiinţifice, spun specialiştii.

Mitul vestitului grai ardelenesc, spun specialiştii, nu este confirmat şi de cercetările ştiinţifice. Mai exact, varianta folosită aici nu constituie un grup lingvistic de sine stătător, ci a împrumutat, în timp, diverşi termeni de la diferite comunităţi, scrie Adevărul.

„Strict ştiinţific, cu metodă, nu există un grai ardelenesc, deci specific zonei noastre. Există o serie de interferenţe, şi astea se explică fiindcă apariţia scrisului în limba română are legătură cu zona asta. Primele texte în limba română sunt nişte traduceri religioase. Ele au fost redactate, se presupune, la Mânăstirea Peri din Maramureş şi se cheamă texte rotacizante pentru că în text apare această particularitate fonetică, şi anume „n” intervocalic devine „r”, „irimă”, „gerunche”, caracteristice maramureşenilor. Asta ar fi în jurul anilor 1450 -1480. Psaltirea Voroneţiană, Psaltirea Scheiană, Psaltirea Hurmuzache şi Codicele Voroneţian, acestea sunt primele texte în limba română şi ele au stat la baza tipăriturilor Diaconului Coresi care a venit de la Târgovişte la Braşov cu toată tipografia şi a tipărit aici primele noastre cărţi. El a prelucrat textele acestea, a eliminat rotacismul, a schimbat anumite fonetisme, conform graiului de aici.

Majoritatea cercetătorilor sunt de părere că la baza limbii române literare stă acest grai din zona sud-estului Transilvaniei, zona Braşov-Sibiu, cu această împletire de muntenisme şi ardelenisme, să le zicem. În cea mai mare măsură dialectologii şi oamenii de ştiinţă identifică doar un grai crişean, un grai bănăţean, un grai maramureşean, un grai moldovenesc şi graiul muntenesc. Zona noastră are particularităţi, dar nu sunt considerate a fi într-atât de marcante încât varianta care se vorbeşte aici să constituie un grup lingvistic de sine stătător. Am împrumutat diverşi termeni de la diverse comunităţi”, explică Radu Drăgulescu, lector universitar doctor la Facultatea de Litere şi Arte din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” din Sibiu.

Publicitate

De unde vin influenţele în graiul ardelenilor

În diferite etape istorice, populaţia din Ardeal se presupune că a intrat în contact cu variante lingvistice germane, maghiare, mai puţin şvăbeşti şi cele ale secuilor. Specialistul spune că sunt patru mari caracteristici pentru zona Ardealului, care au influenţat în foarte mare măsură felul în care vorbesc locuitorii de aici.

1. Împrumuturile germane – în jurul Sibiului exista Mărginimea Sibiului, compusă din 18 localităţi, care au gravitat în jurul Sibiului, burg care s-a dezvoltat foarte repede. În 1765 s-au înfiinţat prin ordinul Mariei Tereza regimentele grănicereşti, cel din judeţul Sibiu având sediul la Orlat. Regimentele erau alcătuite din ţărani recrutaţi în vederea apărării unei anumite zone. Cel de la Orlat, spre exemplu, avea o zonă de acoperire foarte mare, nu doar în judeţul Sibiu ci şi în Hunedoara iar în partea opusă până către Braşov. Aici se presupune că au intrat în contact cu diverse alte variante lingvistice.

2. Odată cu evenimentele istorice românii au ajuns naţiune tolerată în Transilvania. Au fost împroprietăriţi maghiari şi saşi iar pe acele pământuri au fost obligaţi să muncească ţăranii români, în unele zone s-au chemat iobagi în altele şerbi. În 1555 Dieta de la Târgu Mureş hotărăşte că românii nu au drept de denunţ, nu pot să pârască sau să depună nicio plângere la stăpânire sau la poliţie, în schimb oricine poate denunţa un român chiar şi pentru anumite afirmaţii.

3. Influenţa Bisericii – În vechime enoriaşii, dacă mergeau la biserică, nu aveau decât două posibilităţi: fie mergeau la cea catolică, unde slujba era în limba latină, fie la cea ortodoxă, unde slujba era în slavonă. În 1530, după confesiunea de la Augsburg, una din principalele preocupări ale luteranilor a fost, evident, atragerea de enoriaşi. De aceea, prima tipăritură în limba română, Catehismul Luteran din 1544, a apărut la Sibiu, fiind un volum care promovează această doctrină. Apoi a urmat o lungă perioadă în care biserica şi scrierile religioase au avut o mare influenţă asurpa variantelor lingvistice. A apărut Biserica Greco-Catolică, reprezentanţii acesteia venind la rândul lor cu o serie de termeni. Este motivul pentru care, de exemplu, Ardealul se deosebeşte de restul României în ceea ce priveşte terminologia bisericească. În Ardeal, când se împarte ceva, se spune „Dumnezeu să primească”, dincolo de Carpaţi se spune „Bogdaproste”, în Ardeal avem cuminecătură sau împărtăşanie, în ţara Românească se spune „grijanie”.

4. Transhumanţa (migraţia ciobanilor cu oile de la şes la munte şi de la munte la şes) – mare parte din ciobanii din Mărginimea Sibiului practicau dintotdeauna transhumanţa, ajungând în trecut până în Pensinsul Balcanică, lucru care conducea la anumite inteferenţe şi împrumuturi.

De ce sunt ardelenii molcomi la vorbă

Lect.univ.dr. Radu Drăgulescu spune că, în ciuda miturilor existente, pur ştiinţific proverbiala lentoare ardelenească este o stereotipie, nefiind niciodată demonstrată ştiinţific. „Asta cu lentoarea ardelenească este o stereotipie, nu se poate demonstra ştiinţific că ardelenii sunt mai lenţi decât ceilalţi din mai multe motive. De exemplu, au aceeaşi viteză de reacţie, sunt experimente unde li se arată oamenilor imagini şi ei trebuie să spună ce le trece prin minte când văd imaginea respectivă, ori nu există o statistică şi aceea să ne spună că populaţia din Ardeal, toţi au răspuns cu 3 secunde mai târziu, ba dimpotrivă, există experimente de genul acesta care arată că moldovenii sunt mai înceţi decât noi la anumite lucruri. De aceea, trebuie să facem o delimitare”, consideră specialistul.

Publicitate
Alte Articole
Articole
„Nu astepta; momentul nu va fi niciodata “perfect”. Porneste chiar de unde esti acum si ajuta-te de toate instrumentele pe care le ai la dispozitie, iar pe masura ce inaintezi vei gasi si instrumente mai bune”. – George Herbert Stii sa pastrezi secretele sau impartasesti cu cei din jurul tau fiecare detaliu al vietii tale? De cele mai multe ori psihologii nu ne recomanda sa pastram secretele deoarece spun ei ca pastram problemele care ne pot afecta starea emotionala. Cu toate acestea, exista cateva aspecte esentiale pe care nu ar trebui sa le impartasim si cu altii. Uneori, pastrarea acestor secrete ne pot ajuta sa ne cream succesul. Iata care sunt acestea potrivit lifeadvancer: 1. Visurile si obiectivele tale - Daca pastrezi obiectivele doar pentru tine iti este mult mai usor sa mergi pe drumul tau si sa atingi aceste visuri. Studiile privind stabilirea obiectivelor au demonstrat ca daca spui oamenilor deja castigi laudele acestora, iar creierul tau produce deja endorfina pe care ar fi produs-o in momentul in care ti-ai fi atins obiectivele. Astfel, esti mai relaxat, si nu mai pui in aplicare cu atat de mult spor planurile tale. 2. Viata ta personala - Viata ta privata nu este treaba nimanui. Este posibil sa fii criticata si judecata daca vorbesti despre ce se intampla cu tine. Alegerile pe care le faci in viata ta ar trebui sa te preocupe doar pe tine. Nu lasa ca opiniile inutile ale altor persoane sa iti schimbe modul tau de viata. Pastreaza anumite aspecte ale vietii tale intr-un oarecare mister si nu impartasi cu altii fiecare detaliu al relatiei pe care o ai cu oamenii dragi din viata ta. 3. Problemele de familie - In toate familiile gasesti neintelegeri, certuri, discutii, conflicte; este o cruce pe care orice persoane trebuie sa o suporte. Cu toate acestea, nu trebuie sa spui ce se intampla intre tine si membrii familiei celor din jur. Sa spui tuturor poate fi o lipsa de respect pentru cei implicati. 4. Faptele caritabile pe care le faci - Impartasirea faptelor caritabile cu altii poate fi considerata o aroganta din partea ta, iar acest lucru ar trebui evitat cu orice pret. Nu trebuie sa tii secret ca ii ajuti pe cei mai putin norocosi, insa nu transforma gesturile tale in stiri la nivel mondial. Acelasi lucru este valabil si pentru faptele de curaj si provocarile cu care toata lumea se confrunta zi de zi. 5. Bunurile materiale - Toti oamenii isi doresc sa traiasca o viata frumoasa, fara griji, intr-o casa superba, cu mobila frumoasa, o masina scumpa si eu mai stiu cate alte lucruri minunate. Daca detii deja astfel de bunuri, nu te lauda cu ele in fata persoanelor cu care intri in contact. Gelozia este urata, insa aroganta este si mai urata. “Oamenii nu se nasc urand alti oameni in functie de culoarea pielii, religie sau istoric. Oamenii invata sa urasca. Iar daca sunt invatati sa urasca, pot fi invatati si sa iubeasca. Caci iubirea este mai naturala pentru inima omului decat ura”. Nelson Mandela Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!