Creionul este in mainile noastre… Sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta…

"Nu vei zări niciodată un curcubeu dacă te uiţi întotdeauna în jos." – Charlie Chaplin Exista mai mult decat ceea ce se vede initial la acest desen simplu alb-negru al unui batran care poarta palarie. Ilustratia a fost creata de Valentine Dubinin, un desenator si animator din Rusia, care lucreaza ca artist liber. Dar, inainte de a citi mai departe, arunca o privire asupra acestei imagini si incearca sa vezi daca poti observa cainele ascuns in ea. Ai reusit sa vezi cainele sau poti sa vezi doar batranul? Dupa ce am privit imaginea timp de cateva secunde si dupa ce am citit asta, majoritatea oamenilor sunt capabili sa descopere atat barbatul cat si cainele. Daca nu poti in continuare descifra cainele, continua sa-l cauti pentru ca este acolo pe undeva. Aceste imagini sunt numite imagini ambigue si fac parte din categoria iluziilor optice, iar unii oameni fac referire la acestea sub denumirea de “figuri iluzorii”. Imaginile ambigue sunt imagini care exploateaza modul in care percepem si interpretam lucrurile la nivel vizual. Acestea fac asta intr-un asemenea mod incat imaginea prezentata noua, precum batranul, sa poata fi vazut in mai multe moduri, pentru ca in cele din urma produc imagini multiple, adica un caine, fiecare dintre acestea fiind corecte. Se pare ca imaginile de acest gen au intrigat cercetatorii din mai multe domenii diferite de-a lungul ultimelor o suta de ani. Oamenii de stiinta si psihologii nu pot sa-si dea seama exact cum functioneaza, ce parte a creierului nostru detine cheia pentru intelegerea acestor imagini sau de ce oameni pot sa treaca de la o imagine la alta in primul rand. Unii oameni nu pot face aceasta trecere deloc, ei va fie o imagine fie o alta, ceea ce adauga un plus de mister celui deja existent. Trimite aceasta imagine amuzanta si prietenilor si familiei si vezi daca sunt capabili sa gaseasca cainele ascuns. Daca esti interesat de figuri iluzorii si de imagini ca aceasta, exista multe altele pe care sa le explorezi, deci verifica-le si bucura-te. Practic, știm că diferite părți ale creierului nostru recunosc culori, forme, mișcări și texturi, însă rămâne de multe ori un mister modul în care creierul combină aceste informații în imagini coerente. Atât vechile, cât și noile iluzii optice trezesc un interes continuu pentru cercetători, care organizează chiar și o competiție anuală internațională de iluzii optice de mai bine de zece ani. Articole, studii, cercetări, experimente, inovații toate preocupă cele mai luminate minți din întreaga lume, care vor să afle ce se ascunde în spatele acestor iluzii optice. Specialiștii spun că, de fapt, noi privim lumina atunci când ne uităm la ceva. Această lumină este transformată în semnale electrice, pe care creierul le transpune apoi în imagini. Tot procesul durează o zecime de secundă, așadar ochii primesc o cantitate enormă de informație. În acest caz, creierul simplifică totul și se concentrează pe ceea ce este important. Există tot felul de teorii ale specialiștilor cu privire la iluziile optice: – Iluziile optice sunt erori ale percepției vizuale, discrepanțe între stimulii vizuali din realitate și ceea ce vedem noi; – Creierul nostru încearcă să prevadă viitorul, de aici și încercările de previzionare, care diferă de realitate; – Iluziile vizuale pot apărea din cauza unor erori de estimare, mai ales când e vorba de forme și mărimi; – Iluziile optice spațiale țin de constanța trăsăturilor stimulilor vizuali; – Iluziile vizuale apar și atunci când transformăm obiectele bidimensionale în tridimensionale. Iata cum arata imaginea daca o vedem din alt unghi: Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Nu poți învăța nimic pe nimeni; poți doar să ajuți pe cineva să se descopere.” – Galileo Galilei

Viata crestinului trebuie sa fie ca un model pentru cei din jur. Dumnezeu ne-a inzestrat cu ratiune pentru a putea sa fim de folos aproapelui nostru. Nu vom putea intra in imparatie fara aproapele nostru, chiar daca unii fug de acest adevar.

Trebuie sa fim modele vii pentru ei, ca ei prin noi sa poate dobandi Raiul. As vrea sa va prezint o mica pilda care este numita si “a creionului”.

Aceasta micuta pilda este foarte bogata in invataturi. Aceasta pilda ne poate invata esentialul de credinta si ne poate porni pe un drum perfect al frumosului divin!

Un copil isi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, intreba:

– Scrii o poveste care ni s-a intamplat noua? Sau poate e o poveste despre mine?

Bunicul se opri din scris, zambi si-i spuse nepotului:

– E adevarat, scriu despre tine. Dar mai important decat cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar placea sa fii ca el, cand vei fi mare.

Copilul privi creionul intrigat, fiindca nu vazuse nimic special la el.

– Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am vazut in viata mea!

– Totul depinde de felul cum privesti lucrurile. Exista cinci calitati la creion, pe care daca reusim sa le mentinem, vom fi totdeauna oameni care traiesc in buna pace cu lumea.

Prima calitate: poti sa faci lucruri mari, dar sa nu uiti niciodata ca exista o Mana care ne conduce pasii. Pe aceasta mana o numim Dumnezeu si El ne conduce totdeauna conform dorintei Lui.

A doua calitate: din cand in cand trebuie sa ma opresc din scris si sa folosesc ascutitoarea. Asta inseamna un pic de suferinta pentru creion, dar pana la urma va fi mai ascutit. Deci, sa stii sa suporti unele dureri, pentru ca ele te vor face mai bun.

A treia calitate: creionul ne da voie sa folosim guma pentru a sterge ce era gresit. Trebuie sa intelegi ca a corecta un lucru nu inseamna neaparat ceva rau, ceea ce este neaparat este sa ne mentinem pe drumul drept.

Publicitate

A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioara, ci mina de grafit din interior. Tot asa, ingrijeste-te de ce se intampla inlauntrul tau.

Si, in sfarsit, a cincea calitate a creionului: lasa totdeauna o urma.

Tot asa, sa stii ca tot ce faci in viata va lasa urme, astfel ca trebuie sa incerci sa fii constient de fiecare fapta a ta.

Ce frumos e sa fim ca si un creion care sa aiba o mana de conducator (Dumnezeu), care sa aiba nevoie de o ascutitoare (necazuri care ne ascuta in cele ale vietii), dar si de o radiera. Caci nu putem fi mereu perfecti. Dar exista sansa de stergere. Dar cel mai important este interiorul creionului. Doamne ajuta-ne sa putem intelege aceasta pilda pentru a fi cat mai buni si sa lasam urme demne de urmat, Amin!

Regula de aur a celor trei lucruri

Candva, un intelept a spus: «In lume exista trei lucruri, pe care este construita viata noastra ». Nu este un secret pentru nimeni ca cifra 3 are capacitaci magice, si se considera cheia tuturor religiilor din lume. Oamenii care stiu aceasta regula, descopera secretul crearii lumii si isi directioneaza gandurile in directia potrivita.

3 lucruri care nu se intorc: cuvintele, posibilitatile, timpul.

3 lucruri pe care nu trebuie sa le pierzi: cinstea, linistea, speranta.

3 lucruri care sunt cele mai pretioase in viata: increderea, convingerea, dragostea.

3 lucruri care nu sunt sigure: succesul, puterea, averea.

3 lucruri care determina orice om: realizarile, sinceritatea, munca.

3 lucruri care distrug oamenii: ura, vinul, mandria.

3 lucruri pe care e cel mai greu sa le spui: ajuta-ma, iarta-ma, te iubesc.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
"Nefericirea este cel mai bine definită drept diferență dintre talentele și așteptările noastre." Edward de Bono Oricat de cliseica ar parea aceasta afirmatie, stim cu totii ca sufletul se simte in largul lui atunci cand traieste fara a oferi vreo explicatie. Poate ca fara a constientiza, sufletul nostru indeplineste o serie de roluri. Sufletul vibreaza la “auzul” unei vesti placute. Sufletul incalzeste un alt suflet aflat in durere. Sufletul se strange si se miscoreaza atunci cand calea care i se arata nu este cea care i se potriveste. Sufletul tremura, se cauta, incearca, renunta, continua sau se intristeaza. Suflete, bun la toate…uneori, esti atat de neglijat de noi… Stim doar ca esti acolo, insa nu actionam in directia dezvoltarii tale. Si te uitam pana in momentul in care ne fortezi sa ne intoarcem la tine. Oare nu este paradoxal ca ajungem sa ne reintoarcem la cel mai firesc element al fiintei noastre abia dupa ce l-am ranit sau neglijat suficient? Mai mult decat atat, reintalnirea noastra ajunge sa aiba loc folosind o serie de “tehnici” deoarece nu gasim naturalete in acest act. Si atunci te intreb: ce putem face pentru a fi mereu in contact cu tine? Cum putem actiona pentru a nu ajunge in acel punct in care distanta dintre noi este deja prea mare? Cum ne putem intoarce la tine cand pasii nostri merg intr-o directie opusa decat cea aleasa de tine? Sunt sigura ca nimeni nu poate oferi nimanui vreo solutie. Cumva, fiecare cunoaste acest raspuns pentru el insusi. Trebuie doar sa faca putina liniste in propria fiinta pentru a lasa glasul stins al sufletului sa rosteasca ceea ce are de spus. Si sunt sigura ca uneori il vom auzi atat de greu precum in momentul in care avem impresia ca cineva ne striga, iar atunci cand ne intoarcem vedem ca nu este nimeni in spatele nostru. Si la fel de sigura sunt ca alteori nici macar nu-l vom putea simti din cauza tensiunilor sau gandurilor care ne apasa. In ciuda tuturor acestor fapte, el isi va gasi calea. Iar daca modalitatea in care sufletul vrea sa isi faca simtita prezenta nu este deloc cea dorita de noi, acest lucru poate fi exprimarea dorintei sale de a fi observat si imbratisat. Poate ca sufletul nostru striga a recunoastere prin intermediul unei boli sau prin intermediul unei relatii distructive. Cu siguranta acestea nu reprezinta cele mai placute experiente pe care le putem trai. Insa in momentul in care el decide sa-si faca astfel prezenta, inseamna ca l-am lasat deoparte pentru prea mult timp. Chiar daca am mentionat ca nu ne putem oferi sprijinul din acest punct de vedere, mi-ar placea ca in finalul acestui articol sa ne oprim o clipa cu totii pentru a ne intreba ce putem face pentru sufletul nostru. Cu ce il putem mangaia si inveseli? Care este hrana de care are nevoie, dar pe care am uitat sa i-o oferim? Care sunt cuvintele pe care isi doreste sa le auda si care sunt chipurile pe care doreste sa le priveasca? Ce putem face pentru a-i oferi binecuvantarea noastra chiar in acest moment? Uneori, o intrebare este de ajuns…