Cinci sfaturi pentru cei care vor sa fie fericiti! 1 – Nu te mai compara cu cei din jur!

Umorul este adesea un adevărat „jogging interior”, care stimulează întreaga fiinţă. La nivel biologic, râsul are efecte pozitive asupra presiunii sangvine, în facilitarea digestiei, în eliberarea endorfinelor (inamici naturali ai durerii şi anxietăţii) la nivelul creierului etc. De asemenea,el determină masarea plăcută a organelor interne, fortificarea sistemului imunitar, echilibrarea sistemului endocrin şi creşterea longevităţii. Vindecarea miracol Un caz care a atras atenţia medicilor din lumea întreagă este cel al lui Norman Cousins, fost editor al Saturday Review. El a fost internat în spital în anul 1964 cu o boală extrem de rară, mutilantă: colageneza. Fiind diagnosticat incurabil şi externat fără a i se mai da vreo speranţă, Cousins şi a asumat propriul proces de vindecare. Fiind la curent cu cercetările în domeniul medical, aflase despre efectul profund dăunător al emoţiilor negative asupra corpului, astfel încât a considerat că şi reciproca poate fi adevărată. A împrumutat un aparat de proiecţie şi şi-a prescris singur un „tratament”, constând din filme ale fraţilor Marx şi secvenţe gen “Camera ascunsă”. A studiat toate aspectele bolii sale împreună cu medical său şi a aflat ce ar trebui să se petreacă în corpul lui pentru a se însănătoşi. Într-o carte devenită best-seller în America, “Anatomy of al illness: as perceived by the patient” el relatează: „Am făcut descoperirea fericită că zece minute de râs adevărat, răsunător, îmi ofereau cel puţin două ore de somn fără dureri.” Deşi boala sa era o maladie a celulelor progresiv debilitantă, sensul de evoluţie al bolii a fost schimbat prin acest sui generis „regim” şi, în timp, Cousins s-a restabilit aproape complet. După ce mărturia victoriei sale a apărut în New England Journal of Medicine, a primit mai mult de trei mii de scrisori de apreciere de la medici din toată lumea. Treizeci şi patru de şcoli de medicină au inclus articolul său în materialele de studiu. Cazul său vorbeşte de la sine despre puterea imensă de vindecare pe care râsul o are, în special atunci când este folosit conştient în scopul vindecării unor boli. Condiţiile necesare pentru reuşita “tratamentului” par a fi simple: să râdem cât mai des, din toată inima şi să fim cât mai conştienţi de fenomenele care apar în întreg organismul. Puţine exerciţii fizice au efecte benefice pe atât de multe planuri ale fiinţei cum are râsul sănătos, timp de minim jumătate de oră pe zi. Medicina veselă Deşi efectele râsului, atât în plan psihic, cât şi fizic, sunt unanim recunoscute, resursele de vindecare ale umorului sunt încă insuficient explorate şi implementate în medicină. Folosit conştient râsul se dovedeşte a fi o forma de terapie extrem de eficientă, care se poate cristaliza ulterior sub forma unei atitudini optimiste faţă de viaţă. Aceasta, la rândul ei, devine un puternic adjuvant în lupta împotriva bolilor, precum şi un important factor profilactic. Voltaire spunea că medicina „este modalitatea de a-l distra pe pacient, în timp ce Natura vindecă boala”. Cultivarea simţului umorului constituie o cerinţă importantă pentru actul terapeutic, atât din perspectiva medicului, cât şi a pacientului. Medicul trebuie să înveţe să râdă cu pacienţii săi, pentru că de cele mai multe ori prezenţa sa este asociatăcu stări de teamă şi îngrijorare. Un medic rece, rigid, pesimist sau care abuzează de termeni de specialitate inaccesibili înţelegerii pacientului trezeşte neîncredere, teamă, uneori chiar deznădejde, deoarece pacientul se percepe ca fiind singur pe “câmpul de luptă”, în faţa unui inamic pe care nu îl cunoaşte (boala de care suferă), dar cu care are de luptat pentru a-şi recâştiga armonia şi echilibrul fiziologic. Dimpotrivă, o persoană tonică, optimistă, este foarte uşor de asociat cu sănătatea, cu credinţa în reuşita tratamentului, iar pacientul vede în doctoral său un aliat puternic în bătălia pentru vindecare. Doctori optimişti Cel mai adesea, bolnavul vine la doctor într-o atitudine de maximă receptivitate, având tendinţa de a interioriza atitudinea medicului faţă de boală (fie ea optimist sau pesimistă), modificându-şi astfel – în bine sau în rău – propria percepţie asupra bolii. Prima sarcină a medicului, după ce a stabilit diagnosticul, este aceea de a-I insufla pacientului său credinţa că vindecarea este posibilă, că boala sa este doar o stare trecătoare care trebuie şi poate să fie eliminată cât mai curând. Din nefericire, medicii nu sunt totdeauna conştienţi de impactul pe care atitudinea lor faţă de o afecţiune fizică sau faţă de pacientul însuşi îl poate avea asupra evoluţiei sănătăţii acestuia. Râsul ca deprindere Simţul umorului ar trebui de aceea cultivat la fel ca orice altă deprindere necesară profesiei medicale. În acest sens există deja proiecte care au înregistrat un mare succes. Încă din anul 1977 J.Goodman fonda în SUA proiectul HUMOR, propunându-şi două mari obiective: (1) să ajute oamenii să înveţe şi săpractice umorul ca orice altă deprindere şi (2) să “echipeze” diferite categorii profesionale cu această abilitate, în funcţie de specificul muncii lor şi de stilul lor de viaţă. Premisa de la care a pornit era o afirmaţie a lui John F. Kennedy: “Există trei lucruri reale: Dumnezeu, prostia umană şi râsul. Primele două sunt dincolo de înţelegerea noastră. Aşa încât trebuie să facem tot ce putem cu al treilea.” Până în prezent, peste 30.000 de persoane, de diferite categorii profesionale, au participat la aceste programe – desfăşurate sub forma unor grupuri de lucru, cursuri, seminarii de training, servicii de consultanţă etc. Marele merit al unor astfel de proiecte este că modelează atitudini pozitive faţă de viaţă care cresc eficienţa activităţii în orice domeniu de activitate, şi cu atât mai mult în domeniul medical, acolo unde râsul, în calitatea sa de capacitate specifică doar fiinţei umane, se poate manifesta ca un adevărat catalizator al procesului de vindecare. Zâmbetul interior Mantak Chia, care a consacrat în lucrările sale tehnica Zâmbetului Interior, se întreba: “De ce, de exemplu, dacă zâmbetul este asociat cu sănătatea, nu există încă medici specialişti în zâmbet şi râs? Dacă Norman Cousins s-a folosit de vechile filme ale fraţilor Marx pentru a râde de cumplita sa boală, colageneza, de ce nu pot medicii şi surorile medicale să folosească energia zâmbetului pentru a ajuta la vindecarea pacienţilor lor? Probabil că spitalele noastre ar trebui să angajeze măscărici şi clovni pentru a face pacienţii să zâmbească. Mai mult, de ce nu a fost folosit râsul în medicina profilactică?” Filmul Patch Adams – un doctor trăznit, care a rulat şi pe ecranele noastre, este o ilustrare minunată a folosirii în sens terapeutic a veseliei. Chiar în cazul unor boli grave şi al unor situaţii dramatice de viaţă, umorul se dovedeşte a fi o sursă de putere pentru cei (aparent) fără speranţă şi o sursă de înţelepciune în cazuri de eşec. NU ironiei Umorul sănătos exclude însă râsul superficial, răutăcios sau grosolan. El are întotdeauna un anumit miez, o semnificaţie, presupunând cu necesitate capacitatea de transformare benefică a celor care îl emit sau îl receptează. Aşa cum arăta O’Connel, “Până când umorul nu produce în oameni o cât de neînsemnată creştere, el nu este deloc umor.” El nu este doar o stare de moment: acolo unde se manifestă, el detensionează, sublimează, rafinează, vindecă, deci transformă (într-un mod plăcut şi accesibil). Articol de Patricia Cihodaru, Sursa: suntsanatos.ro Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol! Multumim!

Cu totii avem momente cand – constient sau inconstient – ne comparam cu altii. Aceste ganduri nu fac decat sa acumuleze stres in corp si te impiedica sa te manifesti liber si creativ.

Cand te compari cu o alta persoana, nu te mai concentrezi pe tine insuti si pe ceea ce poti oferi lumii in felul tau unic. In timp ce comparatia poate fi o sursa de motivatie, ne poate atrage in capcana a indoielii de sine.

De aceea este momentul sa faci un efort, dificil, dar necesar, pentru a inceta sa te mai compari cu altii. Iata cinci pasi cu care poti incepe:

1. Accepta faptul ca te compari cu altii.

Primul pas pentru a renunta la a face comparatii este sa accepti ca o faci. Ti se va parea nefiresc sa te concentrezi numai asupra ta la inceput, pentru ca suntem obisnuiti sa ne comparam cu altii si sa fim comparati cu altii. Insa in momentul in care devii constient de ceea ce faci, poti alunga cu usurinta orice sentiment sau gand negativ. Inabusa-le in fasa si continua sa te concentrezi pe tot ceea ce tu poti oferi lumii.

2. Concentreaza-te pe ceea ce esti si nu pe ceea ce-ti lipseste.

Concentreaza-te pe felul in care te poti servi pe tine insuti, pe altii si lumea intreaga. Bucura-te pentru cei din jur si nu fii invidios. Cand ii ataci pe altii, te ataci, de fapt, pe tine. Cu totii suntem fiinte minunate si unice in felul nostru. Bucura-te de maretia din cei din jur si din tine insuti.

Cand te mai surprinzi comparandu-te cu altii, spune-ti urmatorul lucru

“Comparatia este un hot al bucuriei.”

Nu vrei sa fii lipsit de bucurie, de aceea iti vei corecta imediat gandurile si atitudinea. Incearca!

3. Priveste lucrurile din perspectiva.

Poate ca esti invidiat pentru ca locuiesti intr-un oras mare si ai un loc de munca de succes. Insa cu siguranta ca oamenii nu te-ar mai invidia daca ar sti cat de competitiv este domeniul in care lucrezi si cu cate refuzuri te confrunti. La randul tau, poate ii invidiezi pe altii pentru ca au o familie frumoasa si copii minunati. Insa nu le invidiezi noptile nedormite si sacrificiile pe care trebuie sa le faca zi de zi.

De cele mai multe ori, ceea ce in aparenta este putin, inseamna de fapt foarte mult, si invers.

Cu totii avem propriul drum, propria calatorie, personalitati si calitati unice. Daca te compari cu altii, nu vei avea timp sa te bucuri de propriile tale binecuvantari pe care le primesti urmandu-ti drumul.

4. Limiteaza-ti timpul petrecut pe retelele de socializare.

Vi s-a intamplat sa aveti una din acele zile minunate cand ati verificat postarile de pe retelele de socializare si brusc ati simtit ca vi s-a stricat toata ziua?

Daca vezi alte persoane care par sa le aiba pe toate (cariera, haine, concedii in locuri de vis etc) te poti surprinde comparandu-te cu ele si simtind ca tu nu ai nimic. Simti ca nu te ridici la acelasi nivel cu ele. Ceea ce faci, insa, este sa trimiti un mesaj subconstientului prin care ii spui “Nu sunt suficient de bun. Am nevoie sa am mai mult si sa fac mai mult pentru a fi la nivelul prietenilor mei [virtuali].”

Ceea ce este, de fapt, o mare greseala. Intotdeauna va exista cineva mai atragator, mai destept, mai bogat si mai amuzant. Si nu conteaza. Ce conteaza sunt calitatile tale si relatia unica pe care tu o ai cu cei din jur. Chiar si acele persoane care par sa aiba cariere de invidiat, relatii perfecte, garderobe ultramoderne, case de revista, au si zile triste, traume si tristete in viata.

5. Iarta-te.

Este in natura umana sa ne comparam cu altii. Iarta-ti acest obicei prost caruia ii cadem prada cu totii, insa fii ferm in decizia ta de a nu-l mai repeta. Vei vedea diferenta.

Sursa – viataverdeviu.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!