Vrem sa sarbatorim femeia, vrem sa o incurajam sa fie nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce este. Frumoasa, increzatoare, splendida prin ea insasi. Si vrem sa va multumim din suflet voua, cititoarele noastre dragi, ca ati fost alaturi de noi, ca ne-am maturizat impreuna, ca am evoluat, ca am dat tot ce am avut mai bun din noi, ca mai avem de dat.
Suntem femei. Piperul. Suspansul. Intuitia. Inspiratia. Iubirea. Exagerarea…. Semnul intrebarii. Aer tare, poate prea tare… Paradoxul si nonsensul. Amintirea. Promisiunea zadarnica pe care nu o poti duce pana la capat. Alegerea si nascocirea. Puterea ascunsa in cantitate infinita sub un invelis casabil. Reinventarea neobosita, dusa pana la os, depusa cu fidelitate intr-un sertar obscur de inima.
Suntem sotii, iubite, partenere de viata, femei in cautarea sufletului pereche, femei care stiu sa astepte, sa se grabeasca, sa nu renunte, sa nu uite sa se bucure de nimicurile grandioase care graviteaza peste tot in jurul lor. Femei care isi gasesc implinirea prin viata, femei care isi pun sufletul in trairile si rascolirile zilnice. Femei pe care nu le doboara un rid crescut in piele sau un lucru intamplat gresit. Ne ducem pasiune dincolo de doi. In tot ceea ce facem. Suntem si femei de cariera. Pana aici am indraznit. Chiar aici ne-am urcat cu pasiunea noastra. Dar suntem mai mult decat atat. Si te rog, acorda-mi putin timp, o sa-ti spun imediat pentru ce…
Devenim si mame. Suntem oarecum viata, din cap pana in picioare viata…. Un glascior de copil, niste manute intinse care iti cauta mainile si viata isi innoada firul, si viata capata cu uimire un sens, sensul suprem si cald pana la lacrimi al existentei de femeie. Mame care redevin copii sub ochii copiilor lor, vieti pentru care ar fi dispuse sa mearga pana la capatul pamantului si de acolo sa gaseasca drumul inapoi. Doar miracole mici pot sa nasca la randul lor miracole atat de mari. Suntem, fara modestie si exagerare, la randul nostru, un soi bizar de miracole. Dar si pentru ca zambim si facem lumea sa ne zambeasca inapoi. Pentru ca nimic nu este banal in noi. Sa nu uitam asta…
Tu mai stii cand ti-ai multumit ultima oara tie insati pentru ca te-ai nascut femeie? Cand ai plans? Cand ai ras? Cand ai privit pentru ultima oara (de data acesta pentru ultima oara) inapoi? Cand te-ai lasat cuprinsa de indoieli? Cand ti s-au imbujorat obrajii de placerea unui compliment? Cand ti-ai spus ca ai obosit, dar ca ai obosit de tot? Daca da, adu-ti aminte, te rog… Poate te gandesti ce rost au aceste randuri…. ca ne-am propus sa facem o apologie a femeii sau ca incercam imposibilul, limitand-o printr-o absurda definitie.
Dar o femeie este prea mult ca sa ne apucam noi sa o explicam prin cateva cuvinte. Stii ce ne dorim sa facem? Vrem sa sarbatorim femeia, vrem sa o incurajam sa fie nici mai mult, nici mai putin decat ceea ce este. Frumoasa, increzatoare, splendida prin ea insasi. Si vrem sa va multumim din suflet voua, cititoarele noastre dragi, ca ati fost alaturi de noi, ca ne-am maturizat impreuna, ca am evoluat, ca am dat tot ce am avut mai bun din noi, ca mai avem de dat. Ne dorim sa fim si noi acolo pentru voi. La bine si la rau.
