Cel mai mare maestru este viata noastra! Ea ne va intoarce mereu unde am gresit, pentru a repara…

Uneori avem tendința de a nega obstacolele care ne apar în drum întrucât ni se par imposibil de depășit. Dar oricât de grele sunt încercările la care suntem supuși, trebuie să le ținem piept dacă ne dorim o viață împlinită și liberă. Fericirea înseamnă să acceptăm și să îmbrățișăm toate aspectele vieții, chiar dacă unele părți sunt negative. Mai jos veți regăsi 5 adevăruri despre viață, pe care dacă le veți accepta, veți avea mult de câștigat. 1) Nu folosește la nimic să îți faci griji. Grijile sunt produsul minții noastre și nu aduc nici un beneficiu vieții noastre. Schimbă cu ceva faptul că ne facem griji? Dacă nu, atunci este pierdere de timp. Thich Nhat Hanh spunea: ”Grijile nu au nici un sens. Chiar dacă te îngrijorezi de 20 de ori mai mult, nu va schimba cu nimic realitatea. De fapt, teama ta va înrăutăți lucrurile. Chiar dacă situația nu merge așa cum ne-am dori, putem să ne păstrăm mulțumirea, știind că vom face tot ceea ce putem să continuăm. Dacă nu știm să respirăm, să zâmbim, să trăim fiecare moment cu intensitate maximă, nu vom fi niciodată în stare să ajutăm pe cineva. Sunt fericit Acum. Nu vreau nimic altceva. Nu aștept nicio fericire în plus sau condiționări care să îmi aducă mai multă fericire. Cel mai important exercițiu este să nu alergi după lucruri, să nu fi zgârcit.” 2) Dacă vrei să fi fericit, trebuie să vezi realitatea așa cum este. În loc să fi fixat pe o anumită idee, mai bine fi receptiv și curios în legătură cu tot ce te înconjoară. Cu toții încercăm să rămânem optimiști, evitând emoțiile și situațiile negative. Adevărul este că trebuie să le înfruntăm și să le acceptăm dacă vrem să fim liberi cu adevărat. Pema Chödrön spune cel mai bine acest lucru: “Avem două posibilități: fie ne îndoim de credința noastră – fie nu. Ori acceptăm realitatea așa cum este, ori începem să o înfruntăm. …sentimente precum dezamăgirea, neplăcerile, iritarea, resentimentele, furia, gelozia și teama, nu trebuie trăite ca emoții negative. Ele ne învață să ne ridicăm și ne sprijină ori de câte ori avem sentimentul că vom claca. Sunt mesageri care ne arată unde ne-am blocat. Aceste momente grele sunt cei mai buni profesori, cele mai bune lecții de viață, și din fericire pentru noi, ne însoțesc oriunde ne-am afla.” 3) Trebuie să acceptăm schimbarea în mod activ. Totul se schimbă. Vremea se schimbă în fiecare zi. Indiferent de cum vezi lucruile, ele se schimbă. Cu toate acestea, ne dorim ca anumite lucruri să rămână fixe, constante. Dar este împotriva legii firii. Acceptând lucrurile și făcând față schimbărilor obținem o libertate imensă și energia necesară pentru a ne crea viața pe care ne-o dorim. ”În fiecare dimineață ne naștem din nou. Ceea ce facem astăzi este ceea ce contează cel mai mult”, Buddha. 4) Cauza suferinței sunt sentimentele trecătoare. Considerăm că fericirea presupune bucurie, euforie… dar acestea sunt doar sentimente trecătoare. Iar aceste trăiri se transformă în suferință pentru că nu durează. Fericirea adevărată vine din pacea interioară. Din mulțumirea pentru ceea ce ești și cine ești. Yuval Noah Harari descrie perfect această stare: ”Cauza suferinței nu este sentimentul de durere sau tristețe, nici măcar lipsa de sens. Cauza reală a suferinței este acest permanent și inutil efort de urmărire a sentimentelor efemere, care crează o stare continuă de tensiune, neliniște și nemulțumire. Nici atunci când ni se întâmplă ceva plăcut nu ne putem bucura, din cauza fricii că acest moment frumos va dispărea curând. Oamenii se eliberează de suferință, nu când trăiesc momente de plăcere, ci când înțeleg natura trecătoare a sentimentelor lor.” 5) Meditația reduce suferința. Meditația ne învață că totul este trecător, în special sentimentele noastre. Ne învață că prezentul este singurul lucru care contează și există cu adevărat. Iar când realizăm acest lucru, atunci suntem fericiți cu adevărat. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Fericirea este o atitudine. Ne facem pe noi insine fie indurerati, fie fericiti si puternici. In ambele cazuri avem la fel de mult de muncit.” – Francesca Reigler

Am cunoscut multi oameni care depun eforturi extraordinare sa creasca, sa gaseasca fericirea sau macar impacarea cu ei insisi in aceasta viata.

I-am vazut alergand dintr-un colt in altul al lumii, de la un mare intelept iluminat la altul, de la un vindecator la altul, de la un terapeut la altul, i-am vazut fericiti o vreme, apoi i-am vazut intorcandu-se la viata reala, coborand – parca – in acelasi abis ostil al relatiilor si al emotiilor ce le insotesc. I-am vazut pe cei credinciosi, uneori preoti, alteori oameni obisnuiti, ”cazand” violent in fata provocarilor vietii, uitand toata frumusetea, toata lumina si toata cunoasterea acumulata cu truda intr-o singura clipa de scapare, in fata unei simple situatii de viata.

Pare ca pacea si tensiunea, intunericul si lumina, frumosul si uratul, caderea si inaltarea se succed continuu, vin una dupa alta, sunt stari ale existentei, care trebuie acceptate si intelese ca fiind trecatoare. Ca vremea pare a fi viata noastra, ca valurile, intre cvonsistenta si inconsistenta, intre sus si jos, intre fericire si tristete, intre indiferenta si iubire.

Nici un om nu-i bun la modul absolut, nici un om nu-i absolut rau. Nici o stare dorita, precum iubirea, gratia, blandetea, extazul si fericirea nu sunt permanente, dar nici cele nedorite, nici deprimarea, nici dezastrul, nici intunericul, nici suferinta nu-s permanente. ”Trecerea”, toate trec, asta-i pecetea pe care ar trebui s-o deschidem pentru ca emotiile toxice sa nu ne mai invadeze si sa ne conduca atat de des si dezastruos catre atitudini si comportamente ce ne prelungesc agonia si ne forteaza din noi insine sa actionam impotriva noastra.

Cand alergam cu disperare dupa intelegeri si credem ca ele ar putea fi tainice, ascunse, mult mai departe de ceea ce alegem, facem, gandim si traim noi insine in experienta imediata a vietii, cand credem ca sursa nefericirii si a nelinistii sade in cauze pe care nu le putem verifica nicicand, ca suntem victime ale vrajilor, ale istoriei noastre de viata, ale existentei imperfecte in care ne-am trezit, se poate sa fugim de adevaratele cauze. Se poate ca acestea sa nu fie deloc ascunse, sa ne stea chiar in fata clipa de clipa, sa ne priveasca in ochi si sa ne traga de maneci din fiecare experienta banala a vietii de zi cu zi.

Publicitate

Aici, pe strada, in trafic, in patul conjugal, in bucatarie, la slujba, in ochii unui copil sau ai unui partener de viata s-ar putea sa se ascunda ”vrajitorul” pe care-l cautam in locuri pompoase si-n explicatii fragile, dar convenabile. Viata simpla pare sa contina remediile cele mai puternice pentru suflet, pentru minte si pentru corp. Oamenii de langa noi ne arata permanent unde si ce avem de schimbat pentru ca lumea noastra interioara sa-si recapete vigoarea, sensul, motivatia si puterea de a merge mai departe.

Oamenii de langa noi, uneori prin atitudini inconstiente, urate, prin alegeri impulsive si comportamente stridente ne cheama sa invatam rabdarea, intelegerea, iertarea, toleranta, fermitatea, cand sa spunem da si cand sa spunem nu, cum sa ne asumam responsabilitatea si cum sa iubim mai mult. Noi nu avem nevoie de agresivitate, de furie sau de lamentari, n-avem nevoie sa spunem ”nu” tipand, n-avem nevoie sa-i cerem altuia sa faca lucrurile intr-un fel sau altul, dar credem – in inocenta noastra – ca emotiile negative ne ajuta sa impingem lumea nedorita mai incolo, s-o indepartam. Experientele vietii simple sunt ”initiatice”; ele ne ofera permanent oportunitati, chiar si atunci cand ni se pare ca ne aduc un dezastru.

Viata obisnuita e un mare maestru, cel mai mare dintre toti, caci in ea ne regasim pe noi insine, in aceasta experienta a vietii suntem dezvaluiti in intregime. Daca suntem agresivi in relatia cu cineva e clar ca avem o problema cu agresivitatea, ca agresivitatea e un program in noi insine si-i clar ca treaba noastra ar fi aceea de a deveni mai linistiti, de a intelege lucrurile, inainte de a le judeca in alb sau in negru.

Marele maestru, viata noastra obisnuita, nu va sari peste nimic din ceea ce nu corectam in latura noastra intunecata, caci viata are obiceiul sa ne intoarca permanent la locul dureros si sa ne spuna prin durerea insasi ca avem ceva de vindecat. E aici totul, tot ce avem de stiut; cum ne comportam cu oamenii, cum traim, cum gandim, cum iubim, cum iertam sau nu facem lucrurile acestea; iata cat de evident si de aproape ne e leacul…

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!


Publicitate


Alte Articole