Omul își poate distruge viața în multe moduri, dar aceasta este întotdeauna consecința. Cauza este întotdeauna în gândire. Din păcate există trei lucruri care duc la autodistrugere în sută la sută dintre cazuri.
Iată care sunt cele 3 cazuri:
1. Atașamentul:
Aristotel spunea că „Dar cei ce se bucură de un ataşament reciproc îşi doresc binele unul altuia din punctul de vedere ce le determină ataşamentul. Astfel, cei al căror ataşament reciproc îşi are sursa în utilitate nu se iubesc unul pe altul pentru ei înşişi, ci în virtutea avantajului ce-i poate reveni fiecăruia din partea celuilalt. La fel stau lucrurile şi în prieteniile bazate pe plăcere: nu pentru calităţile lor intrinsece sunt îndrăgiţi oamenii de spirit, ci pentru plăcerea pe care o procură celor ce-i îndrăgesc.”
Ne obligă să ne atașăm, să credem că avem posesia lucrurilor și oamenilor, prietenilor, copiilor, partenerilor și chiar a locurilor în care trăim. Așa funcționează mintea noastră, agățându-se de tot felul de lucruri și persoane. Atașamentul generează gelozie, agresiune față de ceilalți, deoarece credem că ne pot fi luate lucrurile pe care le “considerăm” ale noastre. În realitate, nu ne aparține nimic, nici măcar corpul nostru nu-l deținem, deoarece trebuie să-l părăsim în momentul morții.
Atașamentul este sursa suferinței, deoarece ignorăm Marea Noble Adevăr:
“Toate sunt trecătoare“… iar dacă totul este trecător, care este sensul de a te atașa de ceva ce cu siguranță va dispărea? Oamenii adesea “construiesc” monumente Mândriei și Nebuniei…
Trebuie să recunoaștem că oamenii au dreptul de a se răzgândi… ne schimbăm, oamenii se schimbă în toate aspectele; relații, gusturi, acțiuni, opinii… Când o persoană începe să elibereze ceea ce NICIODATĂ NU A FOST AL EI, senzația este inexprimabilă.
2. Respingerea:
„De-a lungul anilor, am ajuns să realizez că cea mai mare capcană din viața noastră nu este succesul, popularitatea sau puterea, ci respingerea de sine.” – Henri JM Nouwen
Aceasta duce la furie, mânie și chiar ură. Dorința ca ceva să nu existe, dorința de a elimina ceva din viața noastră, adesea este inutilă, deoarece indiferent de ceea ce facem, dacă suntem deranjați de o persoană sau o situație, aceasta va rămâne. Ce trebuie să facem este să aflăm de ce ne deranjează, ce proiectează mintea noastră, ce manifestă îngrijorare în interior?
Totul se rezumă la faptul că ceea ce luptăm să eliminăm se va înmulți și va lupta împotriva noastră.
Respingerea generează suferință.
3. Ignoranța:
Confucius spunea că “Ignoranța este noaptea minții, o noapte fără lună sau stele.”
Lipsa cunoașterii legilor universale, necunoașterea faptului că dacă facem rău, acest rău se va întoarce într-un fel sau altul la noi. Necunoașterea legii karmei, necunoașterea celor trei otrăvuri și necunoașterea învățăturilor înțelepte în general – sunt otrăvuri foarte puternice pentru sufletul nostru.
Ignoranța este prima dintre cele trei focuri care ne înghit. Nu este vorba că ignoranții nu au cunoștințe intelectuale, ci că nu au înțelepciune, care este o formă mai profundă de cunoaștere care nu se naște din intelect, ci din conștiință.
“Ignoranța insuflă mai des încredere în sine decât o face cunoașterea; cei care știu puțin, și nu cei care cunosc mult, afirmă cu convingere că o problemă nu va fi rezolvată niciodată de știință.” – Charles Darwin
