“Vor exista mereu oameni care te vor răni, așa că trebuie să-ți păstrezi încrederea și doar să ai mai multă grijă în cine ai încredere și a doua oară.” – Gabriel Garcia Marquez
Tarziu, chiar foarte tarziu pentru bunastarea mea emotionala am invatat sa interpretez corect tacerea sau absenta oamenilor si am invatat deasemenea sa le practic. Mare parte din viata mea am fost dependenta de prezenta oamenilor in viata mea, dar cu timpul am reusit sa-mi castig independenta emotionala. Asta m-a costat multe lacrimi planse si neplanse de dezamagire. M-am consumat o vreme, fiind furioasa si simtindu-ma nedreptatita. Astazi nu ma mai simt asa. Astazi merg mai departe cu mai multa usurinta si nu mai sunt dispusa sa accept de la nimeni resturi de prietenie, de atentie ori de apreciere.
Oamenii iti dezvaluie cele mai multe lucruri atunci cand se retrag in tacere. Absenta spune mai multe decat prezenta. Traim in epoca in care prieteniile se nasc si se sfarsesc pe Facebook, in care oamenii nu mai comunica fata in fata ca sa-si spuna ce au, in care imbratisarile sunt niste emoticoane care mai de care mai impopotonate si mai false, in care totul se rezuma la un singur click, in care se pastreaza aparentele doar de ochii lumii, in care ne prefacem ca suntem prieteni pana intr-o zi, cand ca prin magie, nu mai suntem.
In mod ironic sau nu si eu am ales aceasta cale de retragere. In tacere. Pare lipsita de complicatii si intr-o oarecare masura chiar asa este. Te scuteste de explicatiile inutile si de complezenta pe care le-ai putea primi. Te scuteste de replici scurte si seci care te asigura ca totul e in regula desi e mai mult decat evident ca nu este.
Lapusneanu era un nebun, serios, caci daca voi nu ma mai vreti, nici eu nu va mai vreu! Fara regrete, fara drame, fara resentimente. Unele prietenii rezista in ciuda oricarui obstacol, altele nu. Unele iubiri sunt eterne, altele sunt condamnate esecului dinainte de a se naste. Sunt legi nescrise, dar traite. Sau suferite.
Cei care te dezamagesc cel mai mult in lumea asta sunt oamenii pe care ii crezi cel mai putin in stare sa o faca. Ne-am convins cu totii de asta. Te trezesti intr-o dimineata si nu mai ai prieteni adevarati. Uneori nici macar nu stii de ce si ramai cu o multime de intrebari. Dar poate ca este mai bine sa nu ai toate raspunsurile. Uneori tacerea si absenta sunt cele mai bune lucruri pe care le poate face un om pentru tine. Credeti-ma pe cuvant!
“Un om nu poate să-i vorbească fiului său decât ca un tată; soției sale, decât ca soț; dușmanului său, decât în termeni corespunzători; în timp ce un prieten le poate vorbi după cum impune situația, nu după cum i se potrivește persoanei. “– Francis Bacon
“Nu trebuie să-ți faci prieteni decât dintre oamenii care muncesc. Omul leneș este periculos pentru prietenii săi, căci el, neavând ce face, vorbește despre ce fac și ce nu fac prietenii săi, se amestecă în treburile altora și devine inoportun: iată pentru ce trebuie să fim destul de înțelepți ca să nu ne legăm decât de oamenii care muncesc.” – Friedrich Nietzsche
