Cuvântul „canon” provine din grecescul κανών (stăpânire, conducător), care, la rândul său, se întoarce la semiticul qānoeh/ḳānu – „băț, stuf”. Același concept a fost folosit în antichitate pentru a se referi la un băț de stuf sau un fir de plumb, folosite în construcții pentru precizia măsurării, ca standard.
Ce reprezintă un canon în Ortodoxie?
În Ortodoxie, canonul în sensul cel mai larg al cuvântului este un set de reguli formulate de apostolii și Sfinții Părinți ai Bisericii, a căror îndeplinire este obligatorie pentru fiecare creștin, de exemplu, regulile Sinoadelor Ecumenice.
Puteți întâlni și conceptul de „canon biblic” – acesta este numele Cărților Sfinte, pe care Biserica le consideră inspirate și canonice. În pictura bisericească se folosește termenul de „canon pictură-icoană” – suma regulilor stabilite de Biserică ca ghid pentru pictarea unei icoane.
Canonul, despre care vom discuta mai jos, este un gen de imnografie bisericească, o operă poetică liturgică compusă după anumite reguli și unită printr-o temă comună.
Canonul are următoarea structură:
Este format din cântece. Numărul standard de cântece este nouă. Nu pot fi mai mult de nouă cântece în canon. Fiecare cântec al canonului este format dintr-un irmos și troparia.
Tipuri de canoane
Există mai multe tipuri de canoane. Cel mai comun este cel complet, adică format din 9 cântece. Cu toate acestea, a doua lipsește aproape întotdeauna, așa că există de fapt opt cântece în canon. În același timp, se păstrează numărul de serie al cântecului – după primul urmează imediat al treilea. Există și canoane formate din două, trei sau patru cânte, astfel de canoane sunt numite incomplete.
Canoane incomplete se găsesc doar în Triodul, o colecție liturgică specială. Astfel de canoane incomplete din Triodion sunt numite tripleți, ele pot fi auzite în timpul slujbelor din timpul săptămânii din Postul Mare. Există, de asemenea, două imnuri, care sunt folosite în slujbele divine din Marțea Mare, și patru imnuri – în sâmbăta Postului Mare.
Care este diferența dintre canon și acatist
Canonul diferă de acatist prin formă și conținut. „Acatistul” în greacă „Ο Ακάθιστος Ύμνος” înseamnă „un cântec care se cântă stând în picioare”.
Este format din 25 de cântece: 13 kontakia și 12 ikos, care sunt interpretate alternativ. O altă caracteristică este că ultimul, al 13-lea condac, este repetat de trei ori.
Spre deosebire de canon, nu există tropare, cântece biblice și irmos în acatist. În plus, nu există nicio împărțire în cântece.
Ce este Canonul Euharistic
Canonul euharistic ocupă un loc aparte în textele liturgice. Nici ca formă, nici ca conținut, nici ca temă nu are nimic comun cu canonul imnografic. Canonul euharistic cuprinde cele mai importante rugăciuni oferite în timpul liturghiei. Se mai numește și anáphora („exaltare”).
Canonul euharistic este împărțit în mai multe părți, care sunt de obicei notate prin termeni latini și greci:
- prefacio (lat. introducere): mulțumire, o poveste despre crearea lumii;
- sankuts (lat. Sfânt): cântecul „Sfânt, Sfânt, Sfânt!”;
- institutio (lat. stabiliment): povestea Cina cea de Taină;
- anamneză (amintirea în greacă): amintirea înființării de către Iisus Hristos a sacramentului Euharistiei;
- epiclesis (invocație în grecească): invocare a Darurilor oferite – pâine și vin – ale Duhului Sfânt;
- intercesio (lat. mijlocire): rugăciuni pentru vii și morți, nevoile Bisericii și ale lumii.
Ce este canonul penitenţial
Un astfel de canon are cântarea „Miluiește-mă, Doamne, miluiește-mă”. Cel mai faimos canon penitencial este Marele Canon al lui Andrei din Creta, care a fost menționat mai devreme. Canonul penitenţial nu este diferit ca formă de orice alt canon. Cu toate acestea, dacă vorbim despre canonul lui Andrei din Creta, atunci, așa cum am menționat mai devreme, are un al doilea cânt, precum și un număr semnificativ mai mare de tropari decât în orice alt canon.
Ce este un canon pentru un sfânt
Canoanele pot fi dedicate, pe lângă sărbători sau pocăință, unui sfânt. Un astfel de text imnografic conține lauda sfântului către Dumnezeu, o rugăciune către el și câteva episoade din viața lui. Fiecare chip al sfinților are propriul său tip de cântare. Deci, de exemplu, cântarea reverendului sună: „Cuviosul Părinte (nume), roagă-te Lui Dumnezeu pentru noi”, cântarea mucenicului: „Sfinte mucenic (nume), roagă-te Lui Dumnezeu pentru noi”, etc. Un astfel de canon are o structură clasică: 9 cântece (fără a doua – vezi mai sus), troparia, irmos.
