Ce putem invata din gandurile noastre negative

Pe parcursul celor 40 de ani, femeia aceasta a avut parte de experiente atat pozitive cat si negative. Cineva poate sa faca aluzie la faptul ca acesta este motivul singuratatii ei, dar ea la timpul sau, din pacate, sau din fericire a cunoscut o multime de reprezentanti ai sexului puternic, nu fiecare facand fata acestui titlu. Acest mesaj emotionant este al unei femei frumoase, inteligente, un psiholog de succes extrem de talentat, Lilia Ahremcik, si este adresat printr-o scrisoare deschisa tuturor barbatilor. „Dragul meu barbat… Fiind in prezent o femeie libera si comunicand cu mai multi barbati, simt o plictiseala enorma si asta e putin spus. Uneori mi-e sila de cat de previzibili si monotoni puteti fi. Trebuie sa recunosc ca pana la varsta de 40 de ani am avut multe propuneri usuratice cu referire la sex. Dar niciodata nu am inteles, cum pot barbatii sa creada ca propunerea de a face sex este una seducatoare, mai ales cand barbatul insusi nu este foarte atragator? Cand treci de o anumita etapa a vietii, este evident ca ai citit si ai vazut prea multe ca sa ramai impresionata de astfel de situatii. Mai mult decat atat, deja stiu foarte bine cum se vor desfasura evenimentele, pana la ultimul detaliu. Cand vei aparea, cand vei disparea, cand vei reaparea peste trei saptamani sau luni, de parca nu s-ar fi intamplat absolut nimic. Scenariul e prea binecunoscut. Dragul meu, intelegi ca un asemenea comportament e plictisitor? Cafenea, restaurant… Invita-ma sa joc biliard sau sa admir o expozitie. Eu inteleg foarte bine, unde vor duce toate acestea, dar te rog, fa ceea ce mie mi-ar aduce placere. Din primul minut demonstreaza-mi ca am valoare in ochii tai. Astfel, eu nu ma voi plictisi, iar tu, la randul tau vei fi unic pentru mine. Psiholog fiind, inteleg ca instinctele cel mai des prevaleaza asupra ratiunii. insa, uneori chiar ii asociez pe barbati cu cele mai primitive animale. Sigur ca exista si barbati educati, cu un nivel inalt de cultura care te farmeca prin sarmul lor si cu care ai dori sa petreci timpul, renuntand la interesele personale. Dar, din pacate, ei sunt foarte putini. Chiar foarte putini! Eu nu am nici macar cu cine sa flirtez! Aud des: “Hai sa ne cunoastem mai aproape!”. Cat de aproape? Sau poate imi vei recita versurile lui Shakespeare (probabil, vrei sa mai salvezi situatia), apoi, cu o aluzie previzibila “Cu Shakespeare nu prea imi reuseste, dar in alte treburi sunt chiar foarte bun! (Sigur esti un prost!)”. Daca intr-adevar doresti sa afli ce ma atrage la un barbat, atunci iti voi raspunde: Inteligenta! Ma auzi? Inteligenta!!! La ai mei 40 de ani nu-mi mai pasa cat de mare iti este burta sau alte parti ale corpului tau… Ma intereseaza mai mult despre ce vom discuta pana si dupa, ce ai reusit in viata ta pana acum si daca stii sa te impui in societate. Si daca iti doresti sa ma surprinzi, uimeste-ma prin atitudinea ta omeneasca. Eu inteleg foarte bine ca primul tau gand este de a ma poseda. Hai sa fim seriosi! Tu ai creier, nu-i asa? Pune-l in miscare si observa „omul” din mine. Arata-ti sensibilitatea si delicatetea. Eu am trecut prin multe si cunosc multe. Pot sa fiu un izvor de inspiratie, de liniste si caldura pentru tine. Pai, fii intr-atat de inteligent, incat sa descoperi comoara ascunsa din mine. Am avut parte de multe in viata pana a te intalni. Ceea ce am avut mai putin a fost sentimentul de dragoste. Chiar daca o voi trai din nou, ea oricum va fi diferita, pentru ca dragostea niciodata nu e la fel. Altfel de oferte nu ma mai intereseaza”. Sursa: eushtiu.com Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Gândirea pozitivă ne învață să ne analizăm mintea cu antenție, clasificându-ne gândurile în două categorii: folositoare și nefolositoare. Uneori avem tendința să gândim prea mult și să ajungem la părțile negative ale vieții noastre.

Dacă am sta să ne măsuram gândurile, am fi suprinși câte gânduri nefolositoare avem. Mulți dintre noi avem tendința să ne subestimăm, să ne considerăm incapabili și că lucrurile nu se vor rezolva.

Un ajutor enorm ne poate oferi psihologul, care ne poate face să vedem partea plină a paharului. Psihologii sunt persoanele perfecte pentru a ne ajuta să ne descarcăm și ne învață să ne diferențiem gândurile bune de cele rele.

Însă, cu puțin efort, le putem diferenția și singuri. Iată câteva moduri prin care ne putem lipsi de gândurile negative și din care putem învăța:

1. Analizează-ți emoțiile fără să judeci

Este IMPORTANT să nu ignori ceea ce simți și să nu te simți deranjat de sentimentele tale. Emoțiile au nevoie de atenția ta, iar mintea le folosește pentru a te ajuta să îți observi gândurile. De cele mai multe ori, asta se potrivește în cazul în care nu te simți bine. Când îți este frică, ești nervoasă sau fără speranță.

2. Observă-ți gândurile din spatele emoțiilor

Sentimentele sunt cauzate de gânduri. Poți accesa aceste gânduri prin întrebarea “de ce?”, De ce îți este frică? De ce ești lipsită de speranță? De ce ești nervoasă? Gândurile din spatele emoției îți pot arăta greșelile minții tale, pentru că orice gând care cauzează un sentiment neplăcut este de obicei cauzat de o presupunere. Iar presupunerile pot fi redefinite.

3. Dovedește ceea ce crezi

Publicitate

Mintea poate vedea dovezile lucrurilor pe care le și crede. Deci, ce experiențe, conversații etc. folosește mintea ta pentru a-și dovedi că “gândurile negative” sunt adevărate? Fă o listă cu acestea și apoi întreabă-te de ce sunt adevărate.

4. Găsește alte opțiuni

Ce alte explicații mai există? De exemplu, dacă un alt coleg de la birou țipă la tine, iar tu presupui că o face pentru că ești leneșă, ce alte motive ar mai putea fi? Poate este stresat acasă sau poate are alte probleme. Fă o listă cu toate variantele posibile.

5. Dovedește cel puțin una dintre aceste optiuni

Mintea caută, în subconștientul ei, dovezi pentru presupunerile noastre, iar tu acum te vei lupta cu focul. De ce este obligatoriu ca aceste opțiuni să fie adevărate? Dovedește-ți acest lucru!

6. Repetă

Repetiția este modul prin care mintea învață. Va trebui să repeți acest proces, chiar dacă pare greu. Vei avea nevoie să variezi formularea atunci când mintea ți-o prezintă. Într-un final, subconștientul tău va accepta redefinirile, iar tu vei vedea un sfârșit NATURAL al gândurilor tale negative.

Care este morala acestei povești? Nu-ți lăsa gândurile și fricile să te limiteze. Pot părea adevărate, dar nimic nu este în totalitate așa. Poți fi nesigur de tot ce simți și gândești. Dacă gândurile și sentimentele nu fac sens, pot fi redefinite.

„Vezi partea pozitiva, potentialul si fa un efort”, spune Dalai Lama. Gandurile negative te lasa fara energie si te impiedica sa fii prezent. Cu cat ,,oferi” mai mult gandurilor tale negative, cu atat devin mai puternice. Acestea sunt asemenea unui bulgar de zapada mic, care se rostogoleste repede si creste tot mai tare.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Teo este o fetiţă de 8 ani, dar pentru vârsta ei ştie destule. În fiecare zi îi aude pe Mami şi pe Tati vorbind despre frăţiorul ei, Andrei. Tot ce ştie despre el este că e foarte bolnav, iar părinţii ei nu mai au bani pentru tratament. Se vor muta din casa lor pentru că salariul părinţilor nu le permite să aibă şi o casă mare şi bani pentru operaţia care l-ar salva pe Andrei. Mami şi Tati au cerut bani cu împrumut, însă nimeni nu i-a ajutat. “Numai un miracol îl mai poate salva de-acum”, a auzit-o Teo pe mama ei spunând deznădăjduită. Fetiţa a plecat repede în camera ei, a căutat în spatele dulapului şi a luat tot măruntişul. L-a numărat foarte atent, de trei ori chiar. Iar suma strânsă era frumuşică, se gândea fetiţa. A plecat bucuroasă spre farmacie. A intrat şi a aşteptat bucuroasă ca farmacistul să o bage în seamă. Şi a aşteptat, a aşteptat, a aşteptat… Nici o reacţie din partea farmacistului. A început să tropăie uşor pentru a atrage atenţia. Nimic! Şi-a dres glasul… Nimic! Farmacisul era ca de piatră. Pentru că nu mai putea aştepta, fetiţa a luat o moneda şi a bătut în tejghea. În sfârşit, farmacisul a reacţionat. – Şi ce anume vrei, fetiţo, nu vezi că sunt ocupat. Vorbesc cu fratele meu pe care nu l-am văzut de secole, spuse farmacistul iritat fără să aştepte neapărat un raspuns. – Vreau să vorbesc cu dvs. despre fratele meu. E bolnav, foarte bolnav şi vreau să cumpăr un miracol, ca să se facă bine, a răspuns Teo, pe un ton la fel de iritat. – Ce spui tu, fetiţo?! – Da, îl cheamă Andrei şi are ceva care îi creşte înăuntru, în cap. I-am auzit pe Tati şi cu Mami că numai un miracol îl poate salva şi am venit repede să-l cumpăr. Cât costă un miracol? – Fugi, de aici, fetiţo! Noi nu vindem miracole? – Dar am bani să cumpăr, spuse fetiţa întinzând mâna care ţinea strâns bănuţii. Şi dacă nu sunt de ajuns, fac eu rost de alţii. Numai spuneţi-mi cât mă costă. Fratele farmacistului era un bărbat bine îmbrăcat. Fetiţa nici nu-l bagase în seamă prea mult, de vreme ce ea avea nevoie de ajutorul farmacistului. A ascultat tăcut discuţia dintre cei doi şi apoi a intervenit. – Stai puţin, fetiţo, despre ce miracol vorbeşti? – Nu ştiu. Ştiu doar că Mami spune că fratele meu are nevoie de o operaţie. Iar Tati nu are bani pentru această operaţie. Şi vreau să le dau banii mei pentru a cumpăra miracolul. – Şi câţi bani ai?, a întrebat barbatul. – Uite, a raspuns ea, întinzând din nou mâna cu cele câteva monede. Şi dacă nu sunt de ajuns, mai fac rost de alţii. – Ba da, sunt de ajuns, spuse bărbatul luându-i banii din mână. Şi acum, arată-mi unde stai. Vreau să-i cunosc pe părinţii tăi şi pe fratele tău. Să-mi dau seama ce fel de miracol îl poate salva. Coincidenţă sau nu, fratele farmacistului era un renumit neurochirurg. L-a operat pe Andrei fără bani, iar băiatul s-a făcut bine. Mami şi Tati n-au ştiut niciodată cum de s-a ajuns aici. “Operaţia asta a fost într-adevăr un miracol. Mă întreb cât o fi costat?!”, îi auzea Teo deseori vorbind. Şi zâmbea, pentru că ea ştia exact preţul. Banii au exact valoarea pe care le-o dai. Iar pentru un miracol nu e nevoie de bani, e nevoie de credinţă. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea oamenilor fericiţi

Traiti cu bucurie. Se povesteste ca intr-o zi din vremuri demult apuse, un om a trebuit sa faca o calatorie intr-o tara indepartata, aflata peste mari si tari. In drumul sau a intalnit tot felul de oameni, cu obiceiuri mai mult sau mai putin asemanatoare. Si-a amintit pentru tot restul vietii de unul dintre acestea. Era dimineata cand a zarit in departare turnurile unei cetatii. Pana sa ajunga in apropierea ei se facuse deja pranzul, si cum in partea dreapta a drumului se afla un cimitir ingrijit, cu pomi umbrosi si flori frumos parfumate, omul s-a hotarat sa faca un scurt popas. Pasind catre o banca pe care o zarise in apropiere, omul a citit ceea ce era scris pe cruci… “A trait sase ani, trei luni si patru zile”… “A trait unsprezece ani, doua luni si cinci zile”… “A trait trei ani, patru luni si patru zile”… “A trait noua ani, opt luni si doua zile”… S-a intristat vazand cate de putin traiau oamenii in acele locuri. Insa unul dintre locuitorii cetatii l-a vazut si a intrebat: -De ce esti atat de trist, ai pe cineva din familie ingropat aici? Mama, tatal poate…?” -Cum s-ar putea una ca asta, doar vad ca aici sunt ingropati numai copii! -Nu…doar ca, vezi…noi cand ne nastem primim fiecare cate un carnetel. La inceput tin socoteala parintii pentru noi, apoi scriem singuri…de fiecare data cand ne-am bucurat si pentru cat timp… iar cand unul dintre noi se duce, familia aduna timpul pe care l-a petrecut bucurand-se…si asta este ceea ce vezi tu scris aici. -Deci acei ani scrisi pe fiecare cruce reprezintă timpul pe care l-ati petrecut bucurandu-va… -Da, pentru noi doar asta conteaza! Iti doresc sa aduni zeci de ani de bucurie...numai de bucurie! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!