Deși la etapa actuală lumea este suficient de îndestulată, nu e greu să observăm că ceva totuşi îi lipsește. Acest ceva însă este esențial. E vorba de Dragoste.
Oamenii nu mai iubesc! Nu știu cu ce se „mănâncă” această noțiune. Cel mult se iubesc pe sine.
Nici nu prea au de unde să învețe dragostea. Acasă arareori le vorbește și le demonstrează cineva dragostea, la școală și în stradă și mai puțin se simte iubirea. Nici la televizor nu mai este prezentată…
Sunt sigur că mulţi m-ar contrazice: oare nu-și iubesc părinții copiii, oare nu se cultivă în societatea de astăzi dragostea și respectul, oare nu suntem cei care urmărim zeci de telenovele care se axează tocmai pe dragoste…
Faptul că oamenii au ajuns să-și iubească propriile pofte și porniri, că îi iubesc și chiar îi idolatrizează pe cei care sunt cu ei în același duh, pe odraslele lor, nu înseamnă că lumea a înțeles ce este cu adevărat iubire.
Aceasta se testează altfel, la durere, la nevoie…
În ultimele săptămâni mii de oameni migrează din orient spre țările europene. Fug de război, încearcă să-și salveze viața. Iar dragostea și ospitalitatea celor care se pretind desăvârșiți la acest capitol este destul de dozată…
Aceeași realitate o trăim atunci când ne bate cineva la ușa inimii și ne cere ajutor. Nu avem timp, suntem prinși cu alte griji, îi avem pe ai noștri, de care ne îngrijim…
Și chiar dacă uneori suntem deschiși spre a ajuta pe cineva, omitem dragostea… Oare Hristos nu ne spune că mai mult milă voiește, decât jertfă.
Zilele acestea a venit la mine o doamnă de vreo 30 de ani care în discuţie mi-a mărturisit că a înțeles principala ei problemă: că nu s-a iubit decât pe ea însăși și cât de frumos e să poți iubi pe toți și pe toate, de la Dumnezeu până la aproapele.
A iubi înseamnă a răbda, a accepta, a înțelege, a îndruma…şi încă atâtea altele înseamnă.
Să începem a aduna mai multă iubire.
Frumos ne spune scriitorul nostru Nicolae Dabija, că dacă scoatem cuvântul „dragoste” din Biblie, nu mai rămâne nimic din ea, nu folosește la nimic.
Or, Hristos, ca Om și Dumnezeu adevărat, mereu își revarsă dragostea Sa plină de jertfă. Să râvnim tocmai această Dragoste, căci Dumnezeu este Iubire!
Preot Octavian Moșin
Învaţă
Învaţă de la apă să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să treci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi.
Învaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Învaţă de la piatră cât trebuie să spui,
Învaţă de la vântul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
Învaţă de la toate, căci toate-ţi sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat,
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Învaţă de la ape să nu dai înapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea,
Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti, să cânţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi, când umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să-i vezi povara ei.
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la miel să ai blândeţea sa,
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate, că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci.
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci.
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
