„O femeie este ca o punguta cu ceai; nu stii ce esenta puternica are pana cand nu o bagi in apa fierbinte.” (Eleanor Roosevelt)
Asemenea primăverii, femeia este începutul. Ea este sursa vieții, prin ea noi destine își croiesc drum în lume. Ea este învățător, călăuză și protector. Nu este perfectă și nici nu ar putea să fie, pentru că oamenii, prin definiție, nu sunt perfecți. Ar fi atât de plictisitor dacă am fi astfel. Dar tocmai dorința noastră de a atinge idealul face ca viața să fie atât de fermecătoare și, de ce nu, amuzantă.
Femeia este puternică. Durerea o înclină, uneori până aproape de pământ, dar nu o rupe. Își revine întotdeauna și merge mai departe. Ea știe, cu acel al șaselea simț specific feminin, că ceva bun se naște mereu din încercările dificile, că acestea te fac mai înțeleaptă, mai curajoasă și mai încrezătoare în propriile-ți forțe. Așa cum bine spuneOprah Winfrey: „Sunt o femeie în continuă dezvoltare. Mă străduiesc la fel ca și ceilalți. Încerc să învăț din orice conflict, din orice experiență. Viața nu este niciodată plictisitoare.”
Femeia este frumoasă. Priviți-i zâmbetul, priviți-i sclipirea din ochi, ușoara încruntare a frunții sau arcuirea întrebătoare a sprâncenelor. N-o încadrați în acele tipare artificiale de frumusețe inventate cu ajutorul generos al Photoshop-ului, ci încercați să descifrați jocul de lumini și umbre de pe chipul ei. Sunt atât de multe gânduri acolo, atât de multe frământări, vise, amintiri, dorințe. Frumusețea stă în expresivitatea trăsăturilor, nu în simetria lor.
Femeia este adaptabilă. Poate face atât de multe lucruri și poate interpreta atât de multe roluri. E suficient să stai pe o bancă în parc sau la o masă într-o cafenea din mall și să privești în jurul tău. Chiar lângă tine, două prietene stau de vorbă, una dintre ele fiind categoric confidenta celeilalte. O ascultă, o înțelege, o ajută cu un sfat și cu o îmbrățișare încurajatoare. Un pic mai încolo, doi tineri se sărută, iar ea este complet și iremediabil prinsă în vraja amorului.
Un puști simpatic aleargă, râzând, în jurul scării rulante, în timp ce mama lui îl ajunge din doi pași, îl prinde de mijloc și-l strânge în brațe, dorindu-și să-l protejeze de-a pururi de toate dezamăgirile inevitabile ale vieții. O femeie înaltă, într-o ținută office, trece pe lângă tine, grăbindu-se la o întâlnire de afaceri.
Toate acestea sunt personificări a ceea ce psihiatrul Carl Gustav Jung a numit arhetipuri:preoteasa (sau mediatoarea), curtezana (sau hetaira), mama și amazoana. Sunt cele patru roluri principale ce corespund diferitelor etape din viața noastră și cu care ne identificăm mai mult sau mai puțin, în funcție de propria personalitate, de mediul și de oamenii alături de care creștem, evoluăm și trăim zi de zi.
Și deși doar unul din aceste tipare comportamentale este dominant, putem … și trebuie … să învățăm să le folosim și pe celelalte. Deoarece, așa cum spune Charlotte Whitton: „Orice ar face, femeile trebuie să facă de doua ori mai bine ca bărbații pentru a fi considerat un lucru bun. Din fericire, nu este prea greu.”
Femeia este un mister. Ea „este un miracol de contradicţii divine”, după cum o definește Jules Michelet. Pare atât de fragilă, dar poate suporta dureri de neimaginat. Pare vulnerabilă, dar dezamăgirile și eșecurile sunt pentru ea doar trepte spre reușită. Pare visătoare și eterică, dar este atentă și surprinde cu ușurință orice detaliu esențial.
În fiecare femeie există câte un pic din înțelepciunea, idealismul și autoritatea Atenei, din independența, curajul și magia lui Artemis, șarmul, creativitatea și senzualitatea Afroditei, ingeniozitatea intrigantă a Herei, viziunea, responsabilitatea și intuiția Persefonei, calmul, concentrarea și spiritualitatea Hestiei, generozitatea dar și furia Demetrei. Da, femeia nu este doar o zeiță. Este toate aceste zeițe la un loc.
Femeia este o făptură complexă și profundă. Și de aceea atât de greu de înțeles. Dar, la urma urmei, poate că Oscar Wilde avea dreptate: „Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înțelese”.
Și să încheiem cu spusele celebrului Sigmund Freud: „Marea întrebare, la care nu știu să răspund, în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: Ce vrea, de fapt, o femeie?”
„Fiecare femeie ar trebui sa se foloseasca de ce a primit de la „Mama Natura” inainte ca „Tatal Timp” sa i le ceara inapoi.” (Laurence J. Peter)
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
