Ce este dorul? Unii spun ca dorul este moneda de schimb, tributul, taxa pentru ce şi cât iubeşti…

Publicitate

DORUL este un sentiment de rezervă. Apare atunci când lipseşte cineva, ceva şi îi ia locul. Nu trebuie să fie o cauză, ci un efect. Este sentimentul cel mai frustrant şi totuşi cel mai frumos. Parcă este mai frumos decât dragostea şi asta este ironic, pentru că dorul este efectul dragostei şi nu invers. Efectul dorului nu ţine de tine, ci de persoana care îl naşte. Poate fi cel mai sfâşietor sentiment şi durerea (care nu trece cu niciun medicament) dacă cealaltă persoană nu te mai vrea… sau cea mai fericită apăsare dacă ştii că eşti aşteptat de ea.

Dorul este un sentiment egoist. Cel mai egoist. Când ţi-e dor de cineva, nu ţi-e dor de acea persoană, ci de cum te simţi tu lângă acea persoană. Dor de felul în care te face să te simţi, să te porţi, să zâmbeşti, să vorbeşti, să trăieşti.

Dorul nu este o slăbiciune, nu este o nevoie, deşi se confundă cu aşa ceva de multe ori. Nevoia este efectul dorului. Persoana care lipseşte este drogul, dorul este extazul, nevoia este sevrajul. Să se creeze instituţii de reabilitare pentru aşa ceva şi n-ar mai fi nimeni liber pe străzi.

Dorul este dovada unei părţi frumoase în fiecare om. Chiar şi în cei care credem că sunt cei mai răi. N-am auzit niciodată „mi-e dor să fac rău…”. Cu toate astea, dorul te poate face să te simţi cel mai rău, emoţional vorbind.

Dorul este moneda de schimb, tributul, taxa pentru ce şi cât iubeşti. Ai găsit pe cine să iubeşti şi te face să te simţi cel mai fericit. Deodată, eşti mai puternic, mai frumos, mai interesant, mai tânăr. Când pleacă acea persoană de lângă tine, pentru o oră, o zi, o viaţă, dorul este acolo să-ţi facă „nota de plată”. Şi depinde în cine ajunge. Pe unii îi mânâncă şi îi macină pe dinăuntru, îi transformă în nişte fantome ale unei iubiri, iar pe alţii îi hrăneşte, le dă putere să facă timpul să treacă mai repede până se vor afla, din nou, în preajma persoanei cu potenţial de drog.

Publicitate

Dorul te face să spui cuvinte pe care nu credeai că o sa le spui, vreodată. Şi face asta de mai multe ori decât dragostea. Să recunoşti sau să admiţi că iubeşti este pentru cei mai mulţi mai uşor decât să recunoşti că ţi-e dor. Pentru că dorul presupune o dependenţă faţă de cineva. Plus că nu dragostea te face să dai la 3 noaptea mesaje sau telefoane fostei sau fostului iubit, ci dorul… şi alcoolul sau orgoliul rănit.

Dorul este un mers pe sârmă. Unii ajung bine la capătul celălalt al ei, alţii cad şi, data viitoare când vor mai iubi, îşi vor pune plasă de siguranţă, să nu mai doară aşa tare când se prăbuşesc… Şi, de obicei, plasa aceasta de siguranţă devine, mai degrabă, un scut care nu lasă nici să intre şi nici să mai iasă emoţii. Şi atunci o să spui foarte greu şi foarte rar „mi-e dor”. Dar nepronunţat, nespus, neîmpărtăşit, dorul va rugini acel scut cu lacrimile care-ţi vor plânge pe dinăuntru şi vei scârţâi din toate încheieturile sufletului tău.

Dorul este o surpriză. Nu ştii pe cine poate face fericit dorul tău. Că poate cel sau cea de care ţi-e dor nu ştie că simţi aşa despre acea persoană. Dacă ţi-e dor de cineva, spune-i. Chiar dacă n-aţi mai vorbit de mult timp şi chiar dacă nu-ţi răspunde înapoi. Sau nu imediat. Dar dacă ţi-e tare dor de cineva, înseamnă că acea persoană, în ochii tăi, este un om special, un om bun, cu toate relele lui. Aşadar, adu-i aminte că cineva se gândeşte frumos la el. O să vezi că atunci când pronunţi formula magică „mi-e dor de tine”, dorul mai adoarme puţin…

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Fiecare are dreptul sa-si traiasca viata cum doreste, nu avem noi dreptul sa intram in viata cuiva si sa ne dam cu parerea despre ce face

Publicitate

Nu avem dreptul sa intram in viata cuiva si nu avem voie sa ne dam cu parerea despre ce vrea sa faca. Oricare dintre noi avem acelasi liber arbitru, daruit de catre Creator, care ne lasa posibilitatea unei alegeri. Nimeni nu trebuie sa preseze pe nimeni, pentru ca viata ,in curgerea ei, este formata din noi toti, din destinele noastre reusite sau nu.

Cum totii am fost creati dupa acelasi calapod, evident ca avem aceleasi drepturi si aceleasi obligatii fata de planeta pe care traim. Depinde de noi, de fiecare, daca vrem sa avem o contributie benefica sau malefica la evolutia ei.

Fiecare are dreptul sa-si traiasca viata cum vrea

Nu este loc de interpretari cand vorbim despre intregul sitem de legi univerasle care ne guverneaza vietile. Fiecare are posibilitatea sa le respecte sau sa le incalce,cunoscand consecintele in ambele cazuri. « Ce sadesti aia culegi » spunea Mantuitorul nostru Iisus Hristos si stia El ce stia…

in momentul in care hotaram sa mergem pe o anumita carare, la dreapta sau la stanga,ar trebui sa fim constienti de ce o facem si ce ne asteapta in fiecare caz. Problema este ca multi dintre noi am uitat sa apelam la calauza noastra interna, care nu greseste niciodata, pentru a ne ghida spre cel mai bun drum.

Partea divina din noi ne transmite mereu mesaje,noi insa nu le auzim datorita faptului ca ne-am indepartat de Ea si ne-am apropiat mai mult de partea materiala.

Din aceste motive, gresim mai mereu,dar numai noi stim drumul corect si asta trebuie invatat,adica trebuie sa ne intoarcem la originea noastra interioara pentru a gasi drumul spre divinitate.

Trebuie sa renuntam la identificari si evaluari fara sens si sa ne cautam echilibrul in interiorul nostru. Cum altcineva nu poate sa ne ajute pe noi, este logic ca nici noi nu putem ajuta pe altul pentru a-si gasi calea. Acest drum, al transformarii, nu se face acompaniat de catre nimeni, ci fiecare in solitudinea lui.

Prin urmare, intoarcerea la divinitatea din noi este cheia tuturor problemelor noastre.Acolo gasim toate raspunsurile, fiecare pentru viata lui.

Publicitate

Orice interventie din-afara ne indeparteaza de divinitatea launtrica

in momentul in care ne dam seama ca problema este la noi si ca exista si o cale de rezolvare,pe care o gasim tot la noi, este simplu de inteles ca orice interventie exterioara va crea bariere si distante intre divinitatea launtrica si atentia noastra.

Vom pierde din nou contactul cu Ea si ne vom trezi din nou la rascrucea dintre drumuri, nestiind pe care sa o apucam. Nu este chiar asa de simplu sa pastram legatura cu Puterea din noi insine, dar odata ce am inteles cum se face, nu vom mai putea renunta la Ea.

Este locul unde ne gasim echilibrul si linistea, bunastarea si sanatatea, iubirea si compasiunea. Nici o fiinta de pe pamant (poate doar iluminatii) nu este capabila sa ofere altcuiva toate acestea asa cum ar face-o divinitatea si este destul de simplu de inteles de ce .

Orice fiinta are in ea scanteia divina si pentru fiecare Ea lucreaza la fel,nu tine cont de orgolii,nu face alegeri.

Diferentele dintre noi,oamenii, nu sunt legate decat de gradul de constientizare, de nivelul constiintei,dar noi evoluam continuu,chiar daca nu observam acest lucru.

Asadar,sa lasam pe fiecare sa-si croiasca drumul asa cum crede de cuviinta, cum este inspirat sa o faca. Orice sugestie, orice presare,orice impunere va crea distante si probleme, va aduce un dezechilibru de ambele parti, foarte greu de restabilit apoi.

Nu este necesar sa stricam lucrurile,pentru ca ele sunt intr-o anumita ordine, intr-un echilibru de care noi nu suntem constienti si ,tulburandu-l, ne indreptam cu pasi siguri spre nefericire si boala. Fara a uita cel mai important lucru, liberul arbitru,noi stim ca el ne poate face sa fim fericiti sau, daca nu stim sa ne folosim de el, sa traim intr-o continua suferinta.

De noi depinde totul!

Sursa: sfaturiutile.info

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet