Încă din copilărie învățăm încontinuu, descoperim mediul înconjurător, învățăm de la părinți, de la rude, de la profesori, din cărțile impuse de școală. Toate aceste persoane ne învață cum trebuie să percepem viața și ne formează ca persoane. Dar în acest fel personalitatea ta se va pierde, și nu îți vei putea dezvolta propriile tale convingeri și opinii.
Și tot ceea ce ajungem să vedem este o masă gri și plictisitoare de oameni care au aceleași convingeri în cap, care sunt greu de schimbat. Unii ies din acest sistem, dar acest lucru se întâmplă abia când sunt lăsați singuri cu gândurile lor, când au timp să contempleze asupra anumitor domenii din viață. Dar ce atitudini avem în viață, care nu ne permit să ne dezvoltăm, să fim sănătoși și să trăim viața așa cum ne place?
Cel mai adesea, rămânem surprinși când auzim despre anumite obiceiuri ale popoarelor, în special ale călugărilor din Tibet, care trăiesc puțin diferit. Au o viață grea, pentru că nu este ușor să fii în meditație constantă, în plus, fragilitatea ființei își face treaba. Dar încă ne minunăm de acești oameni, de rezistența și voința lor. Totul se schimbă atunci când viața trece, trăiești mulți ani și pare că începi să vezi totul într-o lumină ușor diferită, atunci înțelegi multe, îți dai seama de acest lucru și încerci să te schimbi. Ei bine, ce acțiuni și atitudini ne împiedică acum să speculăm:
Nu trăiești în prezent.
Ideea este că, călugării din Tibet cred că nu există conceptul de „ieri” și de „mâine„. Ei sunt prezenți acolo în acel moment. Prin urmare, este practic inutil să derulați greșelile din trecut, să începi să te gândești ce s-ar fi întâmplat dacă ai fi acționat altfel. Acest lucru te face să te întorci cu gândul la acel moment și să te critici pentru greșeli. Astfel, din neatenție vei ajunge la depresie. Așadar, ar trebui să te gândești mereu la viața ta din acest moment, nu de ieri, nu de mâine.
Te gândești numai la bani.
Chiar și de la o vârstă fragedă, înțelegem că banii sunt absolut necesari pentru a duce o viață normală. Așa este, dar, în același timp, o persoană care se gândește numai la ei își pierde spiritualitatea, semnificația, rostul vieții, și în cele din urmă ajunge chiar să își rănească aproapele în goana după bani. Și în cele din urmă, după ce i-a obținut, își poate pierde sănătatea, deoarece corpul fizic a fost suprasolicitat încontinuu.
În același timp, există o lege a Universului: nu poți obține totul deodată. Dacă ai prea mult pe o parte, atunci poți pierde pe cealaltă parte, aceasta este legea echilibrului. În același timp, puțini oameni sunt interesați de modul în care își suprasolicită corpul. Așadar, ar trebui să te oprești uneori din tot ce faci și să te gândești dacă merită să îți pierzi sănătatea pentru bani, sau dacă ești fericit în acest moment.
Crezi în superstiții.
Se întâmplă de multe ori ca cei care cred în practici spirituale (meditații, practici energetice) să se confrunte cu cealaltă categorie de oameni, care sunt de părere că meditația este doar o superstiție, că este imposibil să obții ceva din acest lucru și că, în general, este doar o pierdere de timp. Însă acești oameni ar trebui să își țină părerile pentru ei și să nu îi judece pe cei care practică meditația doar pentru că ei nu cred în acest lucru. Cu toții suntem diferiți, iar dacă noi avem o anumită părere, atunci nu ar trebui să le impunem celorlalte persoane să fie de acord cu noi, fiecare persoană este liberă să creadă ce vrea.
Ai nevoie de aprobarea celor din jur.
De fapt, acesta este doar un mod de a te afirma, de a fi lăudat pentru ca nimeni să nu se gândească vreodată să te privească într-un mod negativ. Dar acest lucru nu este normal, nu trebuie să facem anumite lucruri doar ca să fim văzuți bine în ochii lumii, tot ce facem, trebuie să facem pentru noi înșine și pentru propria fericire. „Nu căutați aprobarea altora, căutați aprobarea de la voi înșivă”.
