Cateva sfaturi de viata de la oamenii trecuti de 60 de ani

  Câteva gânduri menite să vă scalde sufletele. “Ați privit marea în momentele ei de plictiseală? Parcă-și agită valurile din scârba de ea însăși. Le trimite să nu se mai întoarcă. Dar ele revin, revin neîncetat. Așa pățim și noi. Cine ne întoarce spre noi înșine, când ne sforțăm mai mult a ne îndepărta? Nevoia tainică de a te abandona mării, de a te risipi în frământarea zadarnică a tuturor mărilor, sa nu fie un gust de plictiseala infinită și o senzație de evanescență mai vastă ca depărtările? Nici vinul, nici muzica și nici îmbrățișările nu te apropie de dulceața destrămării ca valurile ce se urcă spre absența și nimicnicia ta și te mângâie cu insinuări de dispariție! Marea – comentariu fără sfârșit la Ecleziast… Un om fericit descifrează el ceva în întinderile marine? Ca și cum marea ar fi făcuta pentru oameni! Pentru aceștia e pamântul, acest amărât pământ… Dar acordurile nefericirii se împreună cu ale mării, într-o armonie voluptuoasa și sfâșietoare ce ne aruncă în afară de soarta muritorilor. Și astfel, tonalitatea mării este aceea a unei muriri eterne, a unui sfârșit ce nu se mai gată, a unei agonii înflorite. Nu-ți trebuie o inima bolnavă de nuanțe și nici o simțire atinsă de subtilitățile extazului pentru a surprinde un fior mortal în melodiile marine, ci doar o înclinare spre tainele și vocile melancoliei. Atunci nu mai ești sigur de identitatea ta și trebuie oarecum să te aduni, să te pescuiești neîncetat, spre a nu te înghiți mările din tine și din afara. Nu te poți stăpâni decât între patru pereți. Chemările depărtărilor te împing mai departe de calculul existenței tale… Marea este o ispită de dispariție numai pentru cei ce au descoperit-o în zile și în nopți, prin introspecție… Având-o în față, îți verifici numai prăpastia acelor zile și acelor nopți… Demonia marină este un viscol aromatic, o ruină căreia nu ne putem refuza fără să călcăm pe ce e mai adânc în noi…, o nobilă descompunere pe care trebuie s-o grădinărim. Și apoi, nu zvâcnește sângele în ritm marin, nu e orgoliul lui melancolic acordat rănii albastre, mișcătoare și infinite? Suferința asta vastă și lichidă, ea să-mi împlinească un gust de dureri nemăsurate și să-mi astâmpere setea de nefericiri neîntrecute! De s-ar înfuria mările, să-și spargă valurile de inima omenească! Lași Paradisul pentru rahitici când rătăcești pe malurile mării. Căci el este o mare fără demonie. Icoana raiului nu m-a urmărit decât în momentele acelea periculoase în care ți se topesc încheieturile și ți se moaie oasele, într-o supremă slăbiciune, într-o maximă deficiență. Imaginea cea mai pură pe care o alcătuiește mintea este emanația unei vitalități vacante. Nicăieri mai mult ca la mare nu ești înclinat a socoti lumea o prelungire a sufletului. Și nicăieri nu ești mai capabil de un fior religios prin faptul simplu de a privi. O viață plină, cu un nimb de absolut, ar fi aceea în care orice percepție ar fi o revelație. Ești pe cale a o realiza în sugestia amurgurilor marine…” Emil Cioran,Amurgul gândurilor
Publicitate

Mai mulţi oameni de peste 60 de ani au fost întrebaţi următorul lucru: ”Ce sfat ai da celor care au jumătate din anii tăi?”. Cu toate că întrebarea ar putea părea simplă, răspunsurile ar putea să vă surprindă.

1.Oamenii spun mereu ”Ai grijă să îţi alegi un loc de muncă la care faci ce îţi place”, însă acesta nu este cel mai bun sfat. Jobul potrivit este cel pe care îl iubeşti în unele zile, îl tolerezi de cele mai mult ori şi care îţi permite să-ţi plăteşti facturile. Aproape nimeni nu are un loc de muncă care să-i placă în fiecare zi.

2. Anii trec foarte repede. Nu te căsători foarte tânăr. Trăieşte-ţi viaţa. Mergi în multe locuri. Trăieşte-ţi viaţa. Fă-ţi bagajele şi mergi unde îţi permiţi. Atâta timp cât nu depind alţii de tine, nu cumpăra lucruri, alege să călătoreşti.

3. Nu lua viaţa prea mult în serios. Chiar dacă lucrurile par rele şi totul pare să fie fără speranţă, încearcă să râzi în faţa ridicolului vieţii.

4. Un prieten adevărat va veni în fugă dacă îl suni la 2 noaptea. Toţi ceilalţi sunt doar cunoştinţe.

5. Cea mai importantă personă din viaţa ta este cea care a acceptat să îşi petreacă viaţa alături de tine. Ţine minte acest lucru.

6. Copiii cresc mult prea repede. Profită de fiecare moment alături de ei.

7. Atunci când se apropie de moarte, nimeni nu-şi doreşte să fi muncit mai mult. Munceşte din greu, dar nu face din asta o prioritate, lăsând familia, prietenii sau pe tine însuţi pe planul doi.

8. Ai putea să trăieşti o viaţă lungă sau una scurtă- nimeni nu ştie, însă îţi vei dori să fi avut mai multă grijă de tine în tinereţe.

9. Dacă ţi se pare că viaţa te copleşeşte, ancorează-te mai mult în prezent şi bucură-te de tot ce e frumos şi liniştitor. Relaxează-te.

Publicitate

10. Mănâncă şi fă mişcare ca şi cum ai fi un pacient cu diabet şi boli de inimă care a suferit un accident vascular cerebral- pentru a evita să devii unul.

11. Avem o singură viaţă. Nu aştepta să te trezeşti la 60 de ani şi să îţi dai seama că nu ai făcut lucrurile la care visai.

12. Acest sfat poate nu este la fel de profund ca altele, însă este important. Spală-te pe dinţi regulat pentru că problemele dentare sunt îngrozitoare.

13. Nu lua sfaturile altora ca adevăr suprem. Poţi cere sfaturi cuiva pe care îl respecţi, apoi ia în calcul situaţia ta şi ia o decizie. În principal, cel mai bine e să ţii cont de ce crezi tu că este mai bine.

14. Lucrurile sunt doar lucruri. Nu te ataşa de lucruri materiale, apreciază mai mult timpul şi experienţele trăite.

15. Loviturile sau rănile de care nu ai grijă în prezent îţi vor face probleme mai târziu. Chiar dacă crezi că te-ai vindecat complet.

16. Apreciază lucrurile mărunte şi trăieşte în prezent. Nu vom trăi veşnic, iar cea mai mare plăcere poate fi găsită chiar şi în cele mai obişnuite activităţi. În loc să trimiţi un mesaj, ridică telefonul şi sună pe cineva.

17. Plăteşte-ţi facturile şi stai departe de datorii. Dacă aş fi primit toţi banii pe care i-am plătit pe dobânzi, m-aş fi pensionat devreme.

18. Gelozia distruge relaţii. Ai încredere în partenerul tău de viaţă.

19. Dacă ai un vis, indiferent de cât de imposibil ar fi, încearcă să îl pui în practică. Va deveni din ce în ce mai greu pe măsură ce îmbătrâneşti.

20. Când faci cunoştinţă cu cineva, realizează că nu ştii nimic despre el sau ea. Vezi doar rasă, gen şi haine. Uită tot. Nu ştii nimic. Prejudecăţile care îţi apar în minte te limitează.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sfaturi
"Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate. Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa nici unul nu considera ca este vina lui. In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura. Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici - esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: "Iubirea este o prostie." Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facind insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros. Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult - este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atat iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata. In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi - pur si simplu - plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja.S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane ? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, raman goale. Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei ? Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni ? Ei pot numai sa simuleze ? Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare." Osho Facebook arata articolele doar persoanelor care sunt interesate. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!