Cateva intrebari despre viata pentru femei – cea mai importanta intrebare “esti fericita?”

"Nu este usor sa descoperim fericirea in noi insine, dar nici nu este posibil sa o gasim altundeva." – Autor necunoscut; Ni s-a spus încă de acum 2.000 de ani: "Rugaţi-vă pentru duş­manii voştri", dar noi n-am înţeles de ce, şi asta pentru că purtăm în noi convingerea că duşmanii se vor scălda în fericire dacă-i vom bi­ne­cuvânta cu rugăciune. Pur­tăm în noi convingerea stranie şi perdantă, în acelaşi timp, că dorinţa noastră de bine pentru cei care ne asu­presc, ne atacă, ne iau ce-i al nos­tru sau ne batjocoresc ne face să pierdem ceva preţios şi le da­ru­ieşte ticăloşilor fericire. Lu­cru­rile nu stau deloc aşa şi, poate, faptul că nu reuşim să vedem bijuteria de aur pur as­cunsă în ru­gă­ciu­nea noastră pentru cei răi perpe­tu­ea­ză suferinţa, răul şi dezastrul în lume, dar – mai ales, suferinţa, răul şi dezastrul în noi înşine. Dacă vom privi cu sufletul şi mintea deschise spre ceea ce nu­mim rău, infracţiune, injustiţie, ne­caz, suferinţă, război etc., vom în­ţelege cel mai simplu dintre toate lu­crurile: răul nu este niciodată în­făptuit de oameni buni. Bu­nă­ta­tea e o stare a fiinţei, dar nu una care ni se pune pe tavă. Bunătatea nu cade din cer şi nici nu creşte în pomi, ca merele sau ca perele. Bu­nă­ta­tea este o descoperire, pe care n-o pot face decât aceia care pornesc conştient în căutarea ei şi aceia care pun la îndoială faptul că emoţia negativă, distructivă şi du­reroasă este singura alegere po­si­bilă în situaţii de viaţă ostile sau pro­vo­catoare. Ura vine de la sine: e îndeajuns uneori să-ţi strige cineva în faţă un cuvânt grotesc, e în­de­a­juns să-ţi scadă salariul, să te irite un coleg ori să-ţi spună par­te­­ne­rul de viaţă ceva care te insultă, pentru ca ura, furia, deznădejdea sau alte emoţii negative să te scur­me şi să te determine să re­ac­ţi­o­ne­zi violent. Avem nevoie de puţin să urâm şi tot atât de puţin să iubim, dar avem şi puterea să alegem între ele. Puterea aceasta începe în noi; în gând, în sentiment, iar gândul şi sen­timentul ne determină reacţia şi comportamentul. Dacă în locul urii am alege rugăciunea pentru celălalt, oare ce s-ar întâmpla? Dacă – în loc să-i aruncăm palma peste obraz, l-am întoarce şi pe ce­la­lalt, ce s-ar întâmpla? Dacă am transforma legenda, cuvintele, ceea ce ştim în realitate, care ar fi efectele, consecinţele, ce schim­bă­ri ar aduce asta lumii, existenţei, dar – mai ales – ce s-ar schimba în noi înşine? Dacă am trece de la teorie la fapte şi de la cu­noaş­te­rea mentală la cea experimentală, oare ce s-ar schimba în noi şi în jurul nostru? S-ar schimba totul, încetul cu în­cetul, dar asta-i o problemă de exerciţiu. Asta-i o problemă de de­ci­zie personală. A decide să nu mai stai la mâna impulsurilor pri­mi­tive, care spun "urăşte, distruge-l pe cel de lângă tine, dă-l afară, fă-l să dispară, să plece, desfiinţează-l" înseamnă a creşte în lăuntrul tău. A putea să te rogi pentru altul, pentru cel care-ţi face rău, ca şi pentru cel care-ţi face bine înseamnă a fi destul de con­ştient, de curat, de frumos în mintea şi-n sentimentele tale. Numai frumuseţea din interiorul nostru are puterea să se roage pentru duşman şi pentru prieten, deopotrivă, iar frumuseţea aceasta nu poate pătrunde în trăirea nimănui fără un strop de osteneală. În clipa în care vom izbuti să rămânem în rugăciune pentru un duşman ne vom învinge impulsurile primitive din noi înşine. Vom învinge răul din noi, iar asta-i realizarea fantastică într-o viaţă de om, e drumul nostru către bunătatea pe care o căutăm în lume şi drumul lumii către schimbare! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Când suntem copii abia așteptăm să creștem, crezând că adulții au răspunsul la orice întrebare. Deveniți adulți, constatăm că lucrurile nu stau chiar așa și că, de foarte multe ori, adulții nu au răspunsuri nici măcar la întrebări ce țin de propriile dorințe.

Pe măsură ce înaintezi în viață, ca femeie, ar trebui să ai un răspuns la aceste întrebări:

Îți dorești copii?

Nu toate femeile sunt făcute să aibă copii. Fie că ești într-o relație serioasă, mai puțin serioasă sau singură, ar trebui ca, la un moment dat, de preferat până nu este prea târziu, să ai răspuns la această întrebare.

Ești în relația potrivită?

De multe ori, obișnuința, atașamentul sau teama de singurătate te pot face să rămâi într-o relație cu persoana nepotrivită. De aceea, ar trebuie să te întrebi dacă persoana cu care ești este cea potrivită pentru tine.

Ce compromisuri nu ești dispusă să faci?

Fie că este vorba despre viața personală sau cea profesională, știm cu toții, există unele compromisuri pe care le putem accepta și altele pe care sub nicio formă nu le-am permite. Ei bine, ar trebui să le ai foarte bine definite pentru că doar astfel vei reuși să ajungi la jobul sau relațiile pe care ți le dorești.

Ce relație am de fapt cu părinții?

Viața de adult înseamnă să realizezi că părinții nu vor fi acolo pentru totdeauna și că la un moment dat vei trăi fără ei. De aceea, să-ți examinezi relația cu aceștia și să treci peste divergențele pe care fiecare dintre voi le-a provocat e un pas important.

Cât de mult îmi pasă de profesia mea?

Îți place ceea ce faci sau faci acel lucru doar pentru că te ajută să câștigi bani? Oricare ar fi răspunsul, acesta ar trebui să dicteze cursul a ceea ce faci în acest sens.

Cât de mult îți iubești corpul?

Să-ți iubești corpul înseamnă să te simți bine în pielea ta și să depui efortul necesar pentru a reuși acest lucru. Iar aici ne referim la alimentație, sport, stil de viață. Nu uita, mănânci ca să trăiești, nu invers!

Cât de mult îți pasă de ce cred cei din jurul tău?

De exemplu, ai făcut zeci de poze în vacanță doar pentru că îți place să fotografiezi sau pentru că vrei ca ceilalți să vadă locurile pe care le-ai vizitat?!

Te străduiești îndeajuns?

Indiferent de ceea ce faci, trebuie să știi dacă efortul pe care îl depui e tot ceea ce poți sau e loc de mai bine.

Ești fericită?

Suntem mereu în căutarea fericirii și totul trebuie să fie făcut în acest sens. Dacă răspunsul tău la această întrebare este nu, atunci ar trebui să te gândești ce ai putea face pentru a fi fericită și nu ne referim aici la lucrurile materiale.

Există anumite lucruri pe care femeile ar trebui să le facă pentru a-și face partenerul fericit și pentru a avea o relație sănătoasă și fericită. Știai care sunt acestea?

1. Acordă-i primul loc!

Publicitate

Orice bărbat apreciază femeia care este interesată de bunăstarea lui. Manifestă-ți interesul în ceea ce privește viața lui personală, problemele de la serviciu, problemele pe care le are în familie. Manifestă-ți interesul în ceea ce privește tot ce se întâmplă în viața lui.

2. Spune-i mereu ceea ce gândești fără să pară un reproș sau o critică.

Indiferent de ce fel de discuții ai cu partenerul tău, nu trebuie să-i spui nemulțumirile tale ca pe reproșuri sau critici, mai ales dacă discuția este una intimă. spune-i ce te deranjează pe un ton cald și prietenesc.

3. Fii tolerantă.

Chiar dacă partenerul tău are obiceiul să-și arunci lucrurile prin casă, nu înseamnă că trebuie să te transformi într-o cicălitoare. Comunică cu el și spune-i frumos ce ai de spus. Nu trebuie să-i dai nici impresia că tu ești cea care trebuie să se ocupe de curățenie, ci să existe un echilibru în relație.

4. Fii afectuoasă cu el, dar nu-l sufoca.

Bărbații apreciază femeile tandre și afectuoase, femeile care își manifestă dragostea și grija pentru ei, însă nu le plac femeile care duc toate acestea la extrem. Oferă-i dragostea de care are nevoie, însă acordă-i și spațiu.

5. Fără gelozie.

Gelozia este normală în momentul în care iubești o persoană din tot sufletul. Bărbații iubesc momentul în care partenera lor este geloasă pentru că realizează cât de mult sunt iubiți și apreciați, însă urăsc crizele de gelozie constante.

6. Este foarte bine să ai propria viață socială.

Bărbații iubesc femeile independente, sigure pe ele. Chiar dacă ești într-o relație, nu-i da impresia că depinzi de el. Bărbații apreciază mai mult femeile puternice și stăpâne pe situație.

7. Fii deschisă și spontană în dormitor.

Bărbaților le plac jocurile amoroase spontane. Surprinde-ți partenerul din când în când cu o partidă și este indicat să fii deschisă în încerci lucruri noi pentru că riscați să intrați în monotonie, iar acest lucru este detestat de bărbați.

8. Fii gata mereu să-l urmezi.

Cum am spus și mai sus, bărbații preferă femeile spontane. În momentul în care îți propune ceva spontan, fă ce spune pentru că va aprecia acest lucru. Bărbaților nu le plac femeile care se pregătesc ore în șir să iasă în oraș.

9. Fii punctuală.

Bărbații iubesc femeile punctuale. Dacă ai o primă întâlnire, asigură-te că ajung la timp pentru că riști să nu te mai aștepte.

10. Fii mai activă și mai pasională în timpul relațiilor intime.

Bărbații reușesc să fie romantici pentru femeia pe care o iubesc, deși nu le stă neapărat în caracter. Pentru bărbați, amorul este mai important decât credem și orice bărbat își dorește ca femeia de lângă el să fie activă în dormitor. Acest lucru îl va face să se simtă dorit.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Exista oare un lucru mai firesc decat acesta - ca mama si tatal sa se ingrijeasca prin rugaciune de copiii lor? Ei le doresc binele, doresc sa-i creasca asa cum se cuvine. Doresc sa le ofere o educatie solida, sa le randuiasca bine viata, sa-i vada intotdeauna sanatosi, bucurosi, plini de virtute si de cinste. Insa nu totul atarna de buna lor dorinta. Copiii pot sa apuce pe o cale gresita, sa refuze orice educatie, sa devina desfranati, sa cada si sa se inece in mocirla pacatelor. Parintii credinciosi simt toate acestea. Ei stiu ca fara Dumnezeu nu pot sa-i pazeasca pe copiii lor, astfel ca se roaga cu osardie pentru ei, straduindu-se sa aprinda credinta in sufletele acestora. Fericite sunt acele familii in care parintii sunt credinciosi, iar copiii sunt crescuti intru credinta! Acolo parintii se roaga pentru copiii lor, iar copiii se roaga pentru parintii lor. Acolo Dumnezeu tine carma corabiei familiei si o indreapta catre limanul cel ceresc. Acolo Hristos ajuta in boli si in necazuri. Acolo Sfantul Duh acopera si in bucurii, si in necazurile ce se ivesc. S-a imbolnavit, de pilda, copilul. Medicul isi implineste datoria. Insa primejdia atarna in continuare deasupra plapandei fapturi a lui Dumnezeu. Parintii constientizeaza foarte bine acest fapt. Lacrimile mamei si ale tatalui care plang inaintea icoanelor ajuta nu arareori. Dumnezeu il intoarce pe copil la viata. Recunostinta catre El e una fara de sfarsit. ********** In trecut, cand parintii se rugau cu osardie pentru copiii lor si ii cresteau in frica lui Dumnezeu, in credinta si in evlavie, copiii le rasplateau cu dragoste si cu rugaciune pentru ei. Insa, pe masura ce parintii au incetat sa se mai roage pentru copiii lor si sa-i creasca in credinta crestin-ortodoxa, si copiii au incetat sa-i mai cinsteasca pe parinti si sa li se supuna! Exista cazuri in care parintii ii cresc pe copii in credinta si in virtute. Sub influenta strazii insa, a duhului de necredinta din societate, nu arareori copiii se leapada de credinta, inceteaza sa asculte sfaturile cele bune, apuca pe o cale rea si devin cei mai mari vrajmasi ai parintilor lor. Mamele isi frang mainile, plang, se roaga, insa copiii isi bat joc de aceasta si isi vad de ale lor. Ce-ar fi de facut in cazul dat? Oare sa se lepede si maicile de credinta pentru ca nu vad un ajutor cat mai grabnic de la Dumnezeu? Nu! Ele trebuie sa continue sa se roage, nadajduind ca, mai devreme ori mai tarziu, Dumnezeu le va auzi. Sfanta Monica, mama Fericitului Augustin, s-a rugat ani multi pentru fiul ei ratacit, fara sa vada insa vreo izbanda intru aceasta. Atunci, ea s-a adresat episcopului locului, care a mangaiat-o si in chip prorocesc i-a spus: „Nu se poate ca fiul unor asemenea lacrimi ale mamei sa fie lasat de Dumnezeu sa piara!" Si, intr-adevar, Fericitul Augustin, dupa o vreme, s-a intors la Hristos si si-a afierosit intreaga viata Lui, devenind unul dintre marii dascali ai Bisericii. Din pacate, rare sunt intamplarile in care copiii se intorc la Dumnezeu inca din timpul vietii parintilor, sub influenta rugaciunilor lor fierbinti, a lacrimilor amare si a sfaturilor bune. Cei mai multi fii si cele mai multe fiice, atrasi fiind de satisfactiile unei vieti usuratice, ii dispretuiesc pe parintii doborati de necazuri si astfel ii baga in mormant. Exista insa cazuri cand, dupa moartea parintilor, unii copii se pocaiesc si-si indreapta viata. Parintii se duc din aceasta viata cu ochii deschisi... Greaua pierdere cu-tremura insa inimile tinere care isi amintesc de dragostea parinteasca, de jertfelnicie si de virtute. Samanta buna, semanata odinioara in sufletele copiilor, incolteste abia acum si da rodul cel bun. „Mult prea tarziu!" - vor spune unii. Nu! Niciodata nu e prea tarziu, cata vreme omul se pocaieste! Tarzie este pocainta dupa moartea celui vinovat. „insa parintii nu pot sa se bucure de pocainta copiilor lor!" Aceasta nu-i adevarat - vom raspunde -, caci se spune ca mare bucurie se face in cer pentru un pacatos care se pocaieste (v. Lc. 15, 17). Prin „cer" se inteleg nu doar ingerii lui Dumnezeu, ci si oamenii drepti, care s-au dus dincolo, printre care pot sa se afle si parintii credinciosi, chinuiti, care au trait atatea amaruri si necazuri din partea copiilor lor neascultatori, care le-au raspuns lor cu rau la bine. Oare o asemenea dragoste neinteresata nu va primi ca rasplata imparatia cerurilor?! Parintii plecati la cer, dupa moartea lor, sunt vii la Dumnezeu si se bucura nesfarsit, chiar daca indreptarea copiilor lor e una tarzie. Un mare scriitor, care in tineretea sa a fost necredincios, a pierdut-o pe iubita lui mama. Vestea mortii l-a aflat departe de ea. Cand a citit ultima ei scrisoare, in care mama il sfatuia sa se intoarca la Dumnezeu, a fost cutremurat de acest glas, venit parca de dincolo de mormant... „Am plans... si am crezut!" - scrie el. Din acea clipa, si-a afierosit marele dar al scrisului spre slava credintei in Dumnezeu: In vremurile noastre atat de confuze se intalneste si un alt fenomen - copiii cred in Hristos si imbratiseaza poruncile Lui, sufera din pricina necredintei parintilor lor, ii invata cele ale credintei si se roaga cu osardie pentru intoarcerea lor la Dumnezeu. Si cat de mare este bucuria in familia in care copiii ii rasplatesc pentru faptul ca i-au nascut trupeste - prin aceea ca ei folosesc la nasterea lor duhovniceasca!