Image

Cat de mult te afecteaza suferinta pe care o porti in suflet

Publicat de Patricia Esca pe 29 November 2019 in Spiritualitate

Motto: “Numai oamenii care suferă realmente sînt capabili de conţinuturi autentice şi de o infinită seriozitate. Ceilalţi sînt născuţi pentru graţie, armonie, iubire şi dans.” (E Cioran)

Suferinta: un cuvant de care ne temem toti, o stare pe care nimeni nu vrea s-o traiasca pentru ca, din start, suferinta este perceputa ca o nedreptate cu care suntem pusi in contact din intamplare si total nemeritat. Mai mult, nici nu putem invata suferinta din auzite, trebuie sa ne intalnim cu ea pentru a ne da seama de valentele ei si de puterea cu care ea ne poate transforma.

De cele mai multe ori, incepem sa suferim de foarte devreme, cand inca nici n-am inceput sa ne dumirim ce ni se intampla. Dar, desi ne obisnuim cu ea devreme, de fiecare data, o suferinta noua ne afecteaza ca si cand ar fi prima cu care ne-am intalni.

E rau sa suferi? Nu neaparat, nu intotdeauna, daca iti doresti sa suferi pentru o cauza ce ti se pare nobila si esti convins ca suferinta este calea de a-ti indeplini nazuintele. Dar nici nu putem spune ca e bine, intotdeauna fiind tentati sa alegem calea mai usoara, daca ea ni s-ar oferi. De cele mai multe ori, nu suntem crutati de suferinta, paradoxal insa, fiecare iesire din ea ne surprinde mai intariti.

Sa dai o definitie suferintei?! Cum poti sa definesti durerea, frustrarea, tristetea, neputinta, ura, inocenta, neintelegerea si nebunia amestecate intr-un bol incins si dat unui om spre inghitire. Doar si Hristos a avut momentul lui in care s-a simtit rapus si a cerut Tatalui sa indeparteze de la el paharul de suferinta! Atunci, omul cum sa poata suferi in tacere?! Cel mai rau, este ca suferinta te face sa te simti neputincios si nu crezi ca ai sa gasesti intotdeauna puterea sa ripostezi. Desi, cei care au suferit sustin toti ca Dumnezeu nu-i da fiecaruia decat atat cat poate sa duca; si se pare ca unii pot sa duca foarte mult!

O taxonomie superficiala ne determina sa catalogam suferinta in cele mai simple doua feluri: suferinta fizica si suferinta psihica; evident, se poate suferi din multe pricini, in multe feluri, dar esentialul este acesta; ne sufera corpul, ori ne sufera inima si mintea. De aici putem ramifica fetele suferintei la nesfarsit, pana vom obtine o incalcitura asemanatoare unei radacini prea fibroase si extinse, cu ramuri care se intretaie si se intrepatrund.

Se sufera din durere, dar aceasta suferinta trece, de cele mai multe ori, fara sa lase urme. Pur si simplu ne vindecam si reintram in ritm. Dar se sufera si din cauza sufletului si asta ne imbolnavste, ne marcheaza vatamandu-ne si adaugandu-se peste suferintele vechi. Si, cel mai tare, si poate doar la aceste doua feluri de suferinta ar trebui sa le raportam pe toate, se sufera din dragoste si din nepasare (a celuilalt/celorlalti).

Se intampla ca intalnirea cu suferinta sa se faca foarte de timpuriu, uneori parintii nerealizand suferintele ascunse ale copiilor lor. Mai grav este ca nu se gandesc la faptul ca ei sunt primii care le provoaca acestora suferinte, prin relatiile de cuplu pe care le traiesc. Sau, chiar daca isi dau seama, nu sunt in stare sa-si asume vina, cealalta jumatate a cuplului fiind considerata vinovata.

Certurile, ura, nepasarea, compromisurile, invinuirea celuilalt in fata copilului, toate sunt percepute exacerbat de puiul de om si noi, cei care ar trebui sa fim primii care sa-l fereasca de astfel de suferinte, adaugam noi si noi brate de paie peste valvataile din cuplu si-l obligam pe copil sa asiste.

Uneori nici macar nu este nevoie de atat sa faci un copil sa se simta frustrat si asa sa ramana; nepasarea poate crea suferinte la fel de mari ca violenta fizica. Fiti siguri ca niciodata copilul nu va intelege cu ce a gresit si de ce nu este acceptat cu drag in familia lui. Dar, in mod sigur, copilul ala va deveni un adult frustrat.

Cand crestem, incepem sa suferim din aceleasi doua motive: din dragoste si din nepasare. Probabil ca acestea sunt suferintele cele mai dureroase, daca ne afecteaza atat de mult pe toti, pe absolut toti. Numai ca, in functie de echilibrul interior si de rezistenta fiecaruia, ne revenim mai repede, mai incet, ori deloc, tarand toata viata dupa noi tristeti si depresii de diferite grade. Si intrebandu-ne, intotdeauna: de ce noi?!

De ce noi?! Pentru ca viata nu este usoara si trebuie sa invatam sa luptam pentru a ne adapta ei; daca nu-si vor cladi un sistem de supravietuire, visatorii si molaticii vor claca primii. De ce noi?! Pentru ca trebuie sa invatam sa reperam sistemele de referinta, modelele la care ne raportam, sa incercam sa invatam prin imitatie si sa rezistam. De ce noi?! Pentru ca nu ne cunoastem suficient pe noi insine/insene si uneori gresim in evaluarile noastre si ne credem mai deosebiti si mai inzestrati decat suntem.

Masuram prost si ne croim tipare mai mici ori mai mari si ne intindem pe/intre ele, ca pe patul lui Procust. De ce noi?! Pentru ca nu suntem atenti in jur si nu traim in armonie si echilibru cu lumea, intelegand prin “lume” totul. Nu stiu voua, dar mie cele mai mari suferinte mi-au venit din lipsa de armonie si de echilibru. Si de atentie la ceilalti. De ce noua?! Pentru ca trebuie sa invatam, in permanenta, iar suferinta are rolul sa ne corecteze acolo unde insistam sa ignoram evidentele.

Poate parea ciudat ce-am sa zic acum dar, daca in copilarie suferintele noastre sunt produse de altii, in tinerete si la maturitate cele mai multe suferinte ni le producem singuri si, ceea ce este mai grav, este ca nu ne dam seama de asta. Dar nu este mai putin adevarat ca tot noi suntem si cei care inventam caile de raspuns la suferintele noastre. In urma a multa, multa meditatie. In urma a multa, multa umilinta. In urma a multa, multa rabdare. In urma privitului in oglinda si soptitului adevarurilor celor mai crunte pe care le-am ocolit, le-am ocolit, pana am uitat de ele.

Desi n-o sa fiti de acord cu mine, eu cred ca de-abia suferinta ne face oameni si ne pune in acord cu noi si cu lumea. Dupa care incepem sa intelegem si sa luam lucrurile care ne vin, asa cum au fost ele lasate: unele bune, altele rele, viata fiind, in cele din urma, marea moara prin care suntem siliti sa ne petrecem toti, macinandu-ne.

Citate si proverbe despre suferinta

Ceea ce nu ma omoara, ma intareste. (Nietzsche)

Cel care are un „de ce” pentru care sa traiasca indura aproape orice. (Nietzsche)

Emotia, care este o suferinta, inceteaza sa mai fie suferinta de indata ce ne formam o imagine clara si precisa despre ea. (Spinosa)

Frica de a suferi e mai rea decat suferinta insasi. Nici o inima n-a suferit cand a plecat in cautarea visurilor sale, fiindca orice clipa de cautare e o clipa de intalnire cu Dumnezeu si cu Vesnicia. (Paulo Coelho)

Omul este gata si sa sufere, cu conditia – negresit – sa fie sigur ca suferinta lui are un sens. (Viktor Frankl)

Oamenii nu stiu sa renunte la suferinta. De teama necunoscutului prefera suferinta, care le este deja familiara. (Nhat Hanh)

A exista inseamna a suferi. (Mihai Eminescu)

Nu eu sufar, ci lumea sufera in mine. (Emil Cioran)

Esti nefericit? Nu te gindi la durerea ta si nu vei suferi. (Omar Khayyam)

Suferinta nu este un rau, este consecinta si aproape intotdeauna leacul raului. (Eliphas Levi)

Suferinta este o cale de separare, de disociere, este o forta centrifugala ce te detaseaza de samburele vietii, de centrul de atractie al lumii, de unde totul tinde sa se unifice in iubire si intimitate. (Emil Cioran)

Suferinta apasa cu atat mai mult cu cat observa ca e suportata cu slabiciune. (William Shakespeare)

Fiecare sufera cat simte si mai ales cat intelege. (Nicolae Iorga)

Oamenii trebuie sa sufere inainte de a risca sa faca ceea ce iubesc. (Chuck Palahniuk)

De te abandonezi, nu mai suferi. Chiar tristetii de te abandonezi, nu mai suferi. (Antoine de Saint-Exupery)

Scopul tuturor actiunilor noastre este sa fim eliberati de suferinta si frica, si dupa ce am atins acest tel, furtuna sufletului se potoleste. (Epicur)

Nu trebuie sa tinem minte suferintele de odinioara. (Menandru)

Nimeni nu duce o viata lipsita de necazuri. (Menandru)

Dintre doua suferinte trebuie s-o alegi pe cea mai mica. (Aristotel)

Suferinta este legea de fier a naturii. (Euripide)

Plangand intr-una nu-i vei aduce inapoi pe cei disparuti pe pamant. (Euripide)

Nu adaugati suferintelor voastre un remediu mai rau decat suferinta. (Sofocle)

Omul simte bucurie si in durere. (Homer)

Marea suferinta nu este frica de moarte ci frica de viata. (Naguib Mahfouz)

Unde e mult sentiment, este si multa suferinta. (Leonardo da Vinci)

Nenorocirea nu intra decat pe usa care i-am deschis-o. (Proverb chinez)

Nu i se pare castronul fierbinte celui care are mainile inghetate. (Proverb chinez)

Fiecare pierdere este un avertisment. (Proverb turcesc)

Nu te nelinisti pentru raul de anul viitor. (Proverb turcesc)

Multi si-au marit nenorocirea din cauza ca n-au stiut s-o suporte. Mai mult decat intamplarea sau norocul, le-a fost potrivnic (propriul) lor caracter. (Accius)

E util sa devii intelept prin durere. (Eschil)

Pregateste-te de nenorociri inainte ca ele sa apara. (Proverb turcesc)

Nu exista durere pe care timpul sa n-o micsoreze si sa o atenueze. (Cicero)

Suferinta ii reda prostului bunul simt. (Hesiod)

De obicei nenorocirea da pe fata caracterul, iar fericirea il ascunde. (Horatiu)

Cand ajunge intr-o situatie grea, omul neintelept acuza destinul, fara sa-si recunoasca pacatul. (Hitopadeca)

Indata dupa o nenorocire, si o bucurie de tot mica ne apare insemnata. (Kusumadeva)

Evenimentele nu sunt niciodata absolute; rezultatele lor depind numai si numai de indivizi: nenorocirea este o treapta in sus pentru crestin, o comoara pentru omul dibaci, iar pentru cei slabi o prapastie. (Balzac)

Greutatile se inmultesc cand ne apropiem de tinta. (Goethe)

In neputinta, omul isi descopera adevarata forta. (J. Wassermann)

Nenorocirea deschide sufletul la lumini pe care prosperitatea nu le distinge. (Lacordaire)

Fiindca sanatatea si bogatia iau oamenilor experienta nenorocirii, ele le inspira nesimtire fata de semenii lor; pe cand cei impovarati de propria lor mizerie intra mai mult, prin comparatie, in aceea a altuia. (La Bruyere)

Cine n-a suferit niciodata (din pricina) mizeriei, nu stie sa compatimeasca. (Oxenstierna)

Mangaierea celor nenorociti este sa aiba tovarasi de suferinta. (Spinoza)

Putine nenorociri sunt fara scapare; disperarea este mai inselatoare decat speranta. (Vauvenargues)

Bucuria si durerea masoara rau orele; prima le face secunde, cealalta secole. (Victor Hugo)

Suferinta este un mare invatator, dar nimeni nu vrea sa fie elevul ei. (Hasier Agirre)

Suferinta e calauza care ne insoteste in urcusul ce transforma animalul in om. (Nikos Kazantzakis)

In orice suferinta este o radacina a cresterii. (Elisabeth Kubler-Ross)

Suferinta este necesara pana cand intelegi ca ea nu este necesara. (Eckhart Tolle)

Intelepciunea vine odata cu suferinta. (Eschil)

Suferinta apare atunci cand asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca in felul dorit de noi. (Paulo Coelho)

Lacrimile vin din topirea gheturilor sufletesti. Celor care plang, ingerii le sunt aproape. (Hermann Hesse)

Din suferinta s-au nascut cele mai mari caractere. Cele mai puternice suflete sunt pline de cicatrici. (Khalil Gibran)

Ceea ce am mai bun in mine se datoreaza suferintei. Nu o iubesc, dar nici nu o condamn. (Emil Cioran)

Ideologiile ne separa. Visele si suferinta ne apropie. (Eugen Ionesco)

Sunt slabi cei crutati de suferinta. (William Shakespeare)

Lacatele din noi se deschid cu o lacrima. (Octavian Paler)

Nu trebuie sa te lasi coplesit de suferinta pana intr-atat incat sa uiti ca esti om. (Johann Wolfgang von Goethe)

Trebuie sa suferi, daca vrei sa afli ce-i alinarea. (Valeriu Butulescu)

Fericirea nu e o rasplata, e o consecinta. Suferinta nu e o pedeapsa, ci un rezultat. (Robert Ingersoll)

Daca placerea nu stie sa se opreasca, ea devine suferinta. (Seneca)

Bunatatea e atitudinea omului in suferinta. (Tudor Arghezi)

Orice inceput de idee coincide cu o suferinta. (Emil Cioran)

Bucuriile cele mai inalte sunt suferintele cele mai profunde al caror sens l-am inteles. (Mozart)

De ce sa iubim, daca pierderea ne provoaca suferinta? Iubim ca sa stim ca nu suntem singuri. (Clive Lewis)

Actiunile hotarasc fericirea sau nefericirea omului. (Aristotel)

Daca suferi inseamna ca esti in intarziere fata de lucruri. Te afli acolo unde ele nu mai sunt. (Paul Valery)

Suferinta in doi este pe jumatate. (Francis Bacon)

Omul trebuie sa sufere. Cand nu are motive reale, inventeaza unele. (Jose Marti)

Eram asa de obosit si sufeream. Eu cred ca sufeream de prea mult suflet. (Lucian Blaga)

Singurii oameni ce au mult de uitat sunt aceia care au suferit mult. Numai oamenii normali nu au ce uita. (Emil Cioran)

Suferinta ii innobileaza pe oameni. Numai cel care a suferit pretuieste fericirea. (Dalai Lama)

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!