Cat de important este sa avem un “cineva” in viata noastra… – “Cineva ai carui ochi reflecta ce este in ai tai.”

"Sufletul nostru, adevăratul nostru sine, este dimensiunea esențială, cea mai misterioasă, și mai magică a ființei noastre. De fapt, nu este o realitate separată, așa cum este considerat în gândirea occidentală, ci forța coezivă care ne unește trupul, inima și mintea. Nu este o fantomă prinsă cumva în capcana mașinăriei fizice a trupurilor noastre, ci chiar esența ființei noastre." - Gabrielle Roth Un batran fermier a descoperit intr-o zi ca si-a pierdut ceasul in hambar. Ceasul era foarte valoros si in acelasi timp avea si o mare valoare sentimentala; cel care i-l daduse era chiar tatal sau. El a cautat peste tot unde putea sa-si ascunda obiectul pretios, dar oricat ar fi cautat nu gasea nimic. Marea tristete a inceput sa-l cuprinda si a devenit foarte deprimat. Dupa cautari extinse in zadar, el a cerut ajutorul unui grup de copii si le-a promis o recompensa valoroasa celui care avea sa-i gaseasca ceasul. Toti au cautat prin hambar, incercand sa-i gaseasca ceasul fermierului, care devenea tot mai intristat de pierderea ceasului. In speranta de a obtine o recompensa valoroasa, copiii au facut o mare agitatie si au intors hambarul pe dos. Dar nimic. Inca o cautare, zarva multa, si noi grupuri de copii, dar fara niciun rezultat. Cand era pe punctul de a renunta, un baiat mai mic ia cerut o sansa de a incerca ceea ce grupuri intregi de copii nu au resuit desi au cercetat fiecare milimetru. Fermierul s-a gandit apoi de ce sa nu-i dea o sansa acelui baiat indraznet? Nu ar avea nimic de pierdut si poate merita o incercare. Apoi fermierul la lasat pe micul baiat sa intre in habarul intors pe dos de grupurile de copii. Dupa un timp, batranul fermier isi pierde rabdarea si se duce in hambar unde baiatul statea cu ceasul in mana, spre uimirea fermiereului. Apoi batranul l-a intrebat: „Cum l-ai gasit?” Baiatul s-a ridicat de jos si i-a raspuns: „nu am facut decat sa stau pe podea si sa ascult in liniste. La inceput am auzit doar zgomotul de afara, dar, incet, in tacere am auzit ticaitul ceasului; apoi doar am mers in in directia cea buna si am gasit ceasul. Morala este ca o minte limpede poate gandi mai bine decat o minte confuza. Acordati-va zilnic cateva minute de tacere in minte pentru a auzi vocea interioara care va va conduce in directia cea buna si va va ajuta sa va gasiti raspunsul corect in viata! "Numai prin noi înşine, oricât de puternică ne-ar fi individualitatea, n-am putea ajunge la o formulă sufletească întreagă. În fiecare din noi sunt reprezentaţi nu numai factorii actualităţii, ci toţi aceia care în decursul timpurilor au încrucişat destinul omenesc. Întreaga noastră alcătuire sufletească poartă pecetea societăţii şi culturii în cadrul cărora ne-am format. Acumulările trecutului, febrilitatea clipei de faţă şi aşteptările viitorului, toate acestea alcătuiesc în sufletul nostru o mare solidaritate de valori. "– Dimitrie Gusti "Sufletul omului nu este altceva decât un paradis… Nimic nu se poate compara cu marea frumusețe și capacitate a unui suflet; oricât de ascuțite ar fi mințile voastre, ele sunt incapabile să se înțeleagă pe ele sau să-l înțeleagă pe Dumnezeu, întrucât, așa cum El ne-a spus, El a creat în noi propria Lui imagine și asemănare. " - Sfânta Tereza de Avila Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Uneori suntem singuri chiar şi atunci când suntem înconjuraţi de o mulţime de prieteni. Pe fondul diferenţelor, precum cele sociale, de sex, de etnie, în urma abuzurilor, din cauza dizabilităţilor, dar chiar şi a propriilor insecurităţi, oamenii sunt marginalizaţi sau se izolează social, trăind în tăcere suferinţa şi ducând povara singurătăţii.

Bucurati-va de acest text superb, o frumoasa declaratie de dragoste venind din partea unui barbat! Articolul a fost scris de Andy Charrington si a aparut in publicatia Elephant Journal.

Tu ai un cineva?

Cineva langa care sa te trezesti. Cineva cu care sa imparti vremea, apoi cafeaua.

Cineva cu care sa visezi – sa planuiesti, sa proiectezi si apoi cu care sa sarbatoresti.

Cineva cu care sa castigi si cineva cu care sa pierzi.

Cineva de care sa iti pese si pe care sa il protejezi – si cineva pe care sa il lasi sa plece si sa il privesti zburand.

Cineva la care sa te holbezi uimit si sa te gandesti “Aceasta inima o iubeste pe a mea.”

Cineva cu care sa porti conversatii sub cerul instelat in noptile geroase. Cineva cu care sa chicotesti dindaratul fularelor, al manusilor si al caciulilor infundate pe cap. Cineva cu care sa te saruti sub vasc.

Cineva pe care sa il tii. Cineva care sa te tina. Sa fii pretuit de o comoara.

Cineva cu care sa privesti pasarile. Sa surprinzi licariri de albastru si verde si purpuriu si maro – si sa simti entuziasmul micilor minuni care se avanta spre cer. Sa vezi viata asa cum este, nu asa cum pare.

Cineva langa care sa stai si sa privesti copiii, poate chiar ai tai, si sa te bucuri de inocenta lor si sa te simti binecuvantata de cat de norocosi sunteti.

Publicitate

Cineva cu care sa uiti.

Cineva cu care sa gatesti. Cu care sa maturi podeaua. Cineva cu care sa faci magie din cotidian si sa zambesti fiindca este impreuna.

Cineva cu care sa plangi. Cu care sa impartasesti chiar si raurile de durere care nu se vad. Cineva pe care sa il tii strans, pe care sa il imbratisezi, pe care sa il ajuti, pe care sa il vindeci.

Cineva pe care sa il tii de mana. Cineva in ochii caruia sa privesti, iar degetele sa vi se impleteasca pe sub mesele de cafea si inimile sa vi se citeasca in ochi.

Cineva alaturi de care sa stai intins, fara nimic altceva intre voi. Sa fie totul sfant si sa existi intr-un vis. Sufletele sa vi se dezbrace si sa ofere tot ce nu se vede.

Cineva in care sa ai incredere. Caruia sa ii spui cele mai intunecate secrete si sa ii dezvalui frici acaparatoare. Cineva care sa stie tot din tine si sa vrea sa vada mai mult. Cineva ai carui ochi reflecta ce este in ai tai.

Cineva cu care sa te plimbi. Cineva cu care sa calatoresti. Cineva alaturi de care sa gasesti rezervoare de magie in tristetea gri a orasului. Cineva alaturi de care sa conduci kilometri si kilometri doar pentru acel “kilometru” care este al vostru.

Cineva cu care sa zambesti. Un zambet profund, pe care il cunosti, si care spune “te vad” si “raman”.

Cineva care sa iti lipseasca, chiar si pentru un minunt – pana cand se intoarce si te simti ca si cum ai fi din nou acasa.

Cineva la care sa te holbezi pentru clipe in sir.

Cineva pe care sa il iubesti.

Cineva.

Învaţă să te deschizi în faţa celor din jur, în loc să te izolezi.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole