În lumea modernă, atitudinea oamenilor față de diavol și demoni se împarte în două categorii principale. Unii cred că ei nu există și, prin urmare, nu este necesar să se gândească la acest subiect deloc.
Alții sunt convinși că există, dar acordă prea multă putere diavolilor și se tem în mod constant că vor fi învinși de ei, în timp ce alții privesc situația în mod sănătos și știu că în om există o mare putere împotriva ispitelor demonice.
Cine are dreptate?
Diavolul (dracul, demonul, satana) este în creștinism spiritul răului, cel care subminează stabilitatea religioasă și morală a omului și îl răzvrătește contra lui Dumnezeu. El reprezintă o personalitate concretă și nu o forță malefică impersonală din lume. Așa cum știm, în trecut, el era una dintre cele mai mari creații ale Lui Dumnezeu și era numit Lucifer, dar s-a răsculat împotriva Creatorului și, în urma acestei revolte, a fost învins și căzut. Împreună cu el, o treime din îngeri, care l-au susținut, au fost, de asemenea, coborâți.
În consecință, diavolul este conducătorul îngerilor căzuți, numiți și demoni. Astfel, esența sa principală este defăimarea. În răutatea sa față de Dumnezeu și invidia sa, el o corupe pe Eva, și, ulterior, strămoșii noștri părinți, care, refuzând pocăința, au săvârșit păcatul căderii.
Aici este deja vizibil întregul efect al influenței diavolului. El nu a forțat-o în mod violent pe Eva să mănânce fructul interzis, dimpotrivă, el a țesut o rețea mincinoasă, astfel încât locuitorii raiului aproape că au considerat gustarea din acest fruct ca un lucru bun, încălcând astfel porunca Lui Dumnezeu.
Și astfel, el acționează mereu și în prezent.
Luăm ca exemplu păcatul beției. O sticlă de băutură nu apare în fața omului prin magie, iar nimeni nu-i toarnă vin în gură omului. Diavolul, ca și demonii săi, există de mult timp. Ei nu pot citi gândurile noastre, dar având o vastă experiență, ne observă, iar prin priviri, cuvinte și fapte, identifică tendințele noastre păcătoase.
Celor predispuși la consumul de alcool li se transmit gândurile – “ah, ce sticlă frumoasă, uite cât de veseli sunt toți, uite, omul de succes bea și tu vei fi și mai bun, doar bea și tu” și așa mai departe. Și, după ce cedăm ispitei și începem să bem, îi este și mai ușor să controleze gândurile noastre și să ne conducă spre pierzanie.
Însă în ce constă puterea noastră? În primul rând, avem libertatea de alegere dată de Dumnezeu.
Noi decidem singuri dacă acceptăm gândurile diabolice sau nu. Dacă respingem imediat toate săgețile mincinoase, atunci el nu va putea continua influențarea noastră. Diavolul își atinge scopul prin săvârșirea păcatului de către noi, de aceea nu poate acționa cu forța, deoarece nu există păcat în cazul violenței din partea altora. Această acțiune trebuie să fie complet voluntară.
Chiar și dacă cădem în păcat, cedând ispitei, ne combinăm cu gândurile și apoi acțiunile noastre păcătoase devin fizice, putem întotdeauna să apelăm la Taina Spovedaniei și, astfel, păcatele noastre vor fi iertate. Adam și Eva aveau și ei posibilitatea de pocăință, dar nu au folosit-o, de aceea a avut loc căderea.
Deci, puterea omului în fața diavolului constă în libertatea voinței și posibilitatea pocăinței.
