O practică periculoasă, în urma căreia visele sunt adesea spulberate, este comparația cu alții. Exact aici te împiedici mereu, cazi și îți distrugi în bucăți toate visele, credința, intențiile, ambiția și dorința ta.
Exemplu: Ai decis să schimbi ceva în viața ta: aspectul, profesia, locuința, stilul de viață, cercul de prieteni, etc. Ai abordat totul cu responsabilitate și încredere.
Apoi, brusc, ai observat la cineva ceva asemănător, dar deja îmbunătățit și consolidat, ceva ce pentru acea persoană a devenit o obișnuință, dar a fost dezvoltat de-a lungul anilor (doar că tu nu vezi asta, tu nu te gândești la asta, tu vezi doar rezultatul final).
Ai comparat realizările acelei persoane cu ale tale, ai văzut că realizările tale nu sunt la fel de impresionante și ți-ai anulat toată munca. Ai renunțat. Ți-ai închis ochii. Te-ai împiedicat. Ai căzut.
Acum zaci acolo, prețiosul meu om, fără să te miști. Ești foarte dezamăgit. Nu a funcționat așa cum ai vrut. S-a terminat!
Mai bine zis, n-ai mers nicăieri, ci ai rămas pe loc, să-ți plângi de milă, să te autoproclami un eșec, să te consideri un ghinionist, să te vezi ca un personaj defavorizat de soartă și o personalitate care nu merită fericirea.
Închipuie-ți că, să zicem, un chirurg începător ar compara rezultatele muncii sale cu cele ale unui specialist cu experiență vastă? N-ar fi avansat niciodată în viață și ar fi fugit departe în prima zi.
Orice abilitate și profesionalism, vis realizat și scop atins sunt rezultatele muncii unei anumite persoane cu sine însuși și cu ceea ce a ales să facă.
Numai așa poți obține ceva – prin muncă și perseverență, prin dezvoltare proprie. Singura comparație pe care trebuie să o faci este între cine ai fost ieri și cine ești azi. Dar asta tot nu e suficient.
Pe lângă comparația cu propria persoană, este important și să sărbătorești micile victorii cu voce tare! Să fii mândru de tine! Să vezi cum crești, te dezvolți, cum depășești obstacole, astfel îți îmbunătățești abilitățile și îți dezvolți competențele.
Prin sărbătorirea realizărilor și victoriilor tale, vei progresa, fără să te împiedici de poveștile, meritele și victoriile altora.
Compararea cu alți oameni este ignoranța ta față de propria persoană. Adică, îți pasă atât de puțin de tine însuți, încât nu te observi și nu te iei în considerare. Îți dorești să fii ca Andrei sau Maria.
Nu vrei să fii tu însuți și să vezi ce ești în stare să faci, să te descoperi, să te întâlnești pe tine însuți, să-ți scoți la iveală fricile, blocajele și dorința de a ieși din zona ta de confort.
Experiența pozitivă a altor oameni o putem lua doar ca exemplu și ca punct de reper, că totul este posibil și realizabil. Asta e tot. Apoi, fiecare își urmează propriul drum.
Pentru unii, abilitatea cheie este sociabilitatea, astfel că pot avansa prin intermediul ei. Pentru alții, rigoarea și planificarea fiecărui pas sunt esențiale. Aici e cu totul altă poveste.
Al treilea este inventatorul și inovatorul. El nu e menit să meargă pe cărările altora și să repete acțiunile lor. El are propriul său drum și e menit să-și găsească ceva personal și să împărtășească asta cu lumea. Alții îi vor pune mereu bețe în roate, dar el trebuie să aibă curajul de a se arăta și de a-și materializa ceea ce are în interior.
Al patrulea nu e adaptat pentru schimbări bruște. Ii e greu să ajungă brusc la bal după ce a fost pe mare. Dar el întotdeauna se uită spre baluri, deși nu e capabil să participe la ele. Îi plac schimbările line și liniștite, care se vor integra în viața lui.
Abia atunci, când te cunoști cu adevărat, când determini cine ești în realitate, va veni miracolul!
Nu trebuie să te compari cu absolut nimeni. Doar cu tine însuți de ieri, astfel vor veni rezultatele, vor începe progresele și schimbările.
