Bunatatea sufletului face omul frumos! Tot ce facem, primim inapoi!

Iubirea este un simplu cuvant, pana cand apare cineva in viata noastra si ii confera insemnatate. Cu siguranta si tu ai auzit ca fiecare om are trei mari iubiri in viata. De asemenea, fiecare iubire are o anumita insemnatate. De cele mai multe ori,prima iubire apare in tinerete, chiar in adolescenta. Aceasta este iubirea idealista, cea asemanatoare basmelor. Aceasta iubire este cea care ne arata cum trebuie sa ne comportam in societate si vine cu un respect mai mare fata de familie. De cele mai multe ori, in acest moment nu stim cu exactitate cum ar trebui sa arate dragostea si ce ar trebui sa simtim. Credem doar ca suntem indragostiti si punct. Aceasta este iubirea vazuta prin ochi celor din jur si invatam de la altii cum ar trebui sa arate. O iubire care arata atragator. Cea de-a doua este iubirea cu nabadai— cea care ne arata cum suntem si cata nevoie avem sa fim iubiti. Aceasta este iubirea care raneste! Este momentul cand facem greseli, pe care le tot repetam asemeni unui carusel si oricat de mult am incerca sa facem totul bine, ajungem in acelasi punct. Aceasta este de cele mai multe ori o dragoste nesanatoasa bazata pe manipulare si drama. in aceasta situatie, incercarea de a face lucrurile sa mearga primeaza! Ar trebui sa primeze si dragostea! Cea de-a treia dragoste este cea pe care nici macar nu o mai asteptam. Cea care pare gresita la inceput, care ne distruge orice idee pe care o aveam despre dragoste, cea care izvoraste atat de usor incat nici nu mai pare reala. Este aceea a carei conexiune nu poate fi explicata, deoarece nu am planificat-o niciodata. Aceasta este iubirea prin care ajungem sa stabilim o conexiune cu o persoana, fara ca macar sa ne dam seama de acest lucru. Aceasta este genul de iubire care nu implica reguli si ne arata ca nu avem nevoie de notite pentru ca ceva sa fie concret. Aceasta este iubirea care bate necontenit la usa noastra si nu se opreste pana cand nu-i deschidem. Este iubirea pe care o simtim a fi sincera. Poate ca nu toti ajungem sa simtim aceasta iubire, insa acest lucru se intampla pentru ca nu suntem pregatiti. Poate ca trebuie sa intelegem ce este cu adevarat dragostea, pentru a simti-o! Este posibil sa ne trebuiasca o viata intreaga pentru a invata o anumita lectie, insa daca suntem norocosi, putem invata destul de repede. Poate ca nu este important daca suntem noi pregatiti, atat timp cat iubirea este. Exista si acei oameni care se indragostesc o data pentru totdeauna. Pozele cu bunicii nostri care par la fel de indragostiti si la 80 de ani reprezinta iubire pura si ne lasa cu indoiala, daca noi am iubit vreodata. Cineva mi-a spus ca bunicii nostri sunt norocosi si poate ca a avut dreptate. Eu cred ca cei care ajung sa iubeasca si a treia oara sunt cei mai fericiti. Acestia sunt cei care s-au recompus din cenusa, au suferit si au inteles cum trebuie sa iubeasca. Daca nu a functionat in trecut nu inseamna ca nu va functiona niciodata. Ceea ce strica iubirea este ca nu iubim fara bariere. Este alegerea noastra daca ne dorim sa ramanem intr-o relatie, in care nu mai exista iubire, toata viata. Putem alege sa fim fericiti! Ganditi-va la acea iubire care ne face sa ne simtim ca acasa, indiferent unde ne-am afla- acea iubire eterna. Poate ca exista ceva special la prima noastra iubire si ceva unic la cea de-a doua, insa adevarata incantare apare la cea de-a treia. Cea care apare in graba. Rezista. Cea care ne arata de ce nu au functionat celelalte. Sursa: caplimpede.ro
Publicitate

“Nu te lasa dus de temerile din mintea ta, lasă-te condus de visele din inima ta.” – Roy T. Bennett

Intr-o zi un barbat a vazut o femeie batrana care statea pe marginea drumului, dar chiar si in putina lumina a zilei, ce mai ramasese, putea sa-si dea seama ca avea nevoie de ajutor.

Astfel, a parcat vechea lui masina in fata Mercedesului ei si a iesit din masina. Trecusera cateva ore de cand nimeni nu oprea ca sa o ajute. Dar se gandea ca poate ea nu va voi sa o ajute, caci el arata ca un cersetor. El si-a dat seama ca era infricosata, de vreme ce statea acolo afara in frig.

A inteles perfect cum se simtea femeia. „Sunt aici ca sa te ajut, i-a spus el. De ce nu stai in masina sa astepti, caci afara este frig? Ma numesc Kostas al lui Ioan”. Singura problema pe care o avea femeia, era o pana de cauciuc, dar fiindca ea era in varsta, aceasta era o mare problema pentru ea. Kostas s-a bagat sub masina si a pus crickul, ranindu-si coatele. Roata a schimbat-o repede, dar se murdarise si se ranise.

In timp ce el strangea prezoanele, femeia a deschis fereastra si a inceput sa-i vorbeasca. I-a spus ca era din satul Sfantul stefan si ca trecea prin zona. Acum insa nu stia cum sa-i multumeasca pentru ajutorul ce ii daduse. Kostas doar i-a zambit, in timp ce inchidea portbagajul.

„Dati-mi ce vreti dumneavoastra”. Femeia se gandea la ce i s-ar fi putut intampla, daca nu ar fi ajutat-o el. Kostas s-a gandit din nou daca trebuia sa-i ceara sa-l plateasca. Era un ajutor dat cuiva aflat in nevoie. si-a amintit cat de mult il ajutasera altii in trecut. De aceea acum i se parea ciudat sa faca altfel. De aceea i-a spus ca, daca voia sa-l rasplateasca, data viitoare cand si ea avea sa vada pe cineva aflat in nevoie, sa-i ofere ajutorul de care acela avea nevoie. „Sa va amintiti de mine!” i-a spus el.

A asteptat pana a pornit motorul si a plecat. Era o zi innorata si friguroasa, dar el se simtea foarte bine, in timp ce conducea spre casa.

Publicitate

Cativa kilometri mai departe, femeia a vazut un mic restaurant. A oprit ca sa ia o gustare, dar si ca sa-si dezmorteasca picioarele. Era un popas foarte primitor. Afara erau doua pompe de benzina. Toata privelistea era diferita. Chelnerita s-a apropiat de ea cu un prosop curat, ca sa-i stearga parul ud. Avea un zambet foarte dulce, in ciuda oboselii de peste zi. Femeia a depistat ca acea chelnerita era insarcinata in luna a opta, dar nu trebuia sa se vada greutatile prin care trecea. Batrana se intreba cum de un om care are atat de putine, da atat de mult la un necunoscut. Atunci si-a adus aminte de Kostas.

De indata ce si-a terminat masa, a platit cu 100 de euro. Chelnerita a mers sa aduca restul, dar batrana deja iesise pe usa. Se departase destul de mult. Atunci a vazut scris pe un servetel: „Nu-mi datorezi nimic. M-am aflat si eu in aceasta situatie. Cineva, candva, m-a ajutat in felul in care te ajut eu acum. Daca intr-adevar vrei sa-mi inapoiezi restul, iata ce trebuie sa faci: sa nu ingadui acestui lant al dragostei sa se intrerupa”. Sub acel servetel a gasit inca 500 de euro… Lacrimile curgeau linistit pe obrajii ei.

Mai erau si alte mese, ce trebuiau curatate, clienti ce trebuiau serviti, dar pana la sfarsitul zilei le-a facut pe toate satisfacator. Seara, cand a mers sa se odiheasca, se gandea la banii ce ii primise de la acea batrana, dar si la cuvintele ce i le scrisese. Cum de stia batrana ca ea si sotul ei aveau atat de mare nevoie de bani? Cu pruncul care avea sa vina pe lume luna urmatoare, lucrurile nu erau atat de usoare… stia cat de incarcat era sotul ei. Atunci s-a plecat la urechea sotului care dormea si i-a soptit: „Toate vor merge bine…Kostas…al lui Ioan…”, arata efemeride.

O veche zicala spune: „Tot ce faci, primesti inapoi”.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
Povestea magarului batran Intr-o buna zi, magarul unui taran cazu intr-o fantana. Nefericitul animal se puse pe zbierat, ore intregi, in timp ce taranul cauta sa vada ce este de facut. Se tot gandi taranul si pana la urma, ajunse la concluzia ca magarul si-asa era batran, iar fantana, oricum secata, tot trebuia sa fie acoperita odata si-odata. Deci socoti ca nu mai merita osteneala sa-l scoate pe magar din adancul fantanii, asa ca taranul isi chema vecinii, ca sa-i dea o mana de ajutor sa astupe fantana. Fiecare dintre ei apuca cate o lopata si incepura sa arunce de zor pamantul inauntrul fantanii. Magarul pricepu de indata ce i se pregatea si se puse si mai abitir pe zbierat. Dar, spre mirarea tuturor, dupa citeva lopeti bune de pamant, magarul se potoli si tacu. Taranul privi in adancul fantanii si ramase uluit de ce vazu. Surpriza! Cu fiecare lopata de pamant, magarul cel batran facea ceva neasteptat: se scutura de pamant si pasea deasupra lui batatorindu-l. In curand, toata lumea fu martora cu surprindere cum magarul, ajuns pana la gura fantanii, sari peste ghizdul fantanii si iesi frematand…Victorie! Magarul s-a salvat! El nu s-a descurajat, a fost perseverent si a folosit in favoarea lui pamantul menit sa-l acopere, urcand tot mai sus. Viata va arunca poate si peste tine cu pamant si cu tot felul de greutati… Insa, secretul pentru a iesi din fantana este sa te scuturi de acest pamant si sa-l folosesti pentru a urca un pas mai sus. Fiecare din greutatile noastre este o ocazie pentru un pas inainte. Putem iesi din adancurile cele mai profunde daca nu ne dam batuti. Foloseste pamantul pe care ti-l arunca peste tine ca sa mergi inainte. Aminteste-ti de cele 5 reguli pentru a fi fericit: 1) Curata-ti inima de ura, frica, egoism; 2) Scuteste-ti mintea de preocupari inutile; 3) Simplifica-ti viata si fa-o mai frumoasa; 4) Daruieste mai mult si asteapta mai putin; 5) Iubeste mai mult si … scutura-te de pamant, pentru ca in viata asta, tu trebuie sa fii solutia, nu problema.
Daca vrei sa duci o viata fericita, leaga-te de un scop, nu de oameni sau de obiecte… – Albert Einstein

Lectia auzului

Un orăşean primeşte vizita unui prieten de-al său ce trăia la tară şi hotărăsc să meargă împreună în centrul oraşului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Maşinile claxonau, taximetrele luau curbele cu viteză, se auzeau sirene ce se apropiau sau se depărtau, sunetele oraşului parcă te asurzeau. Dintr-o dată săteanul îi spune: – Am auzit un greier. – N-ai cum să auzi un greier în tot vacarmul ăsta! – i-a spus orăşanul. – Sunt sigur, am auzit un greier! – a insistat săteanul. – Asta-i o nebunie! – i-a răspuns prietenul. Săteanul a ascultat cu atenţie un moment, după care a trecut strada spre o zonă unde se aflau câţiva copaci. A căutat împrejur prin iarba şi a găsit micutul greier. Prietenul său a rămas uimit. – E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc! – Nu! a spus săteanul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculţi cu ele. – Dar nu se poate! – a continuat prietenul. Eu n-aş putea auzi un greier în acest zgomot! – Depinde de ceea ce este important pentru tine! – a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ţi arăt. A băgat mâna în buzunar şi a scos câteva monede pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Cu tot zgomotul asurzitor al oraşului, toţi oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul privind în jur, sa vada dacă nu cumva banii căzuţi erau ai lor. – Înţelegi ce am vrut să spun? a continuat săteanul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine. Ascultând zi de zi la televizor „ştiri” politice şi/sau diverse tragedii, catastrofe etc… URECHEA, CARE ESTE PRELUNGIREA CREIERULUI NOSTRU, se fixează pe tot ce este rău, urât, nefolositor… Ni se induce FRICA! Devenim neputincioşi, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi şi ce este cel mai rău, de sentimentele noastre) şi … NU ŞTIM DE UNDE … CÂND … ŞI CUM … Răspunsul este simplu: ascultând zilnic aşa zisele ,,informaţii”, care de fapt sunt praf în urechile noastre, ne lăsăm prinşi în această capcană si ajungem sa credem ca viata e grea, oamenii rai, viitorul e nesigur, etc. Şi în tot acest timp natura freamata de viata: greierii cântă, frunzele fosnesc, apele curg, dar noi …nu le mai auzim ! Sursa: pilde adunate de pe internet Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!