Bucura-te ca esti femeie!

Cuvintele sunt modul nostru de a ne transpune in lume, poarta prin care reusim uneori sa ne exteriorizam trairile si mijlocul cel mai la indemana prin care putem face bine sau rau celor din jur. Uneori cuvintele ne fac fericiti, alteori ne aduc pe marginea prapastiei... Desi am stiut intotdeauna cum sa ma folosesc de magia cuvintelor si m-am bucurat mereu de miracolele pe care le-am produs prin fraze simple, rostite in momente in care nimic altceva nu ar fi putut exprima mai bine ceea ce simt, nu am simtit cu adevarat puterea cuvintelor decat atunci cand a trebuit sa ma lupt cu ele ca sa le fac intelese de cei din jur sau atunci cand, fara sa vreau, cuvintele mele au produs suferinta. E ciudat cum, dintre cuvintele frumoase a caror fascinatie mi-a invadat fiinta, nu le retin decat pe cele pe care le-am auzit. Prima declaratie de dragoste, marturisirea fericirii in clipe greu de descris in cuvinte, multumirea cuiva care a simtit ce inseamna sa faci bine neconditionat... Cuvintele pe care le-am rostit eu insami in astfel de momente s-au sters ca prin miracol din mintea mea. Au ramas doar clipele acelea fermecate si trairile care ma invadeaza atunci cand ma gandesc la ele. E curios cum ni se intiparesc in minte cuvintele pe care ni le spun fiintele dragi si cum, in acelasi timp, le uitam pe cele pe care noi insine le rostim... Puterea cuvintelor am realizat-o insa intr-o vara tarzie, cand, printr-o intorsatura bizara a destinului, l-am ranit cumplit pe omul pe care il iubesc. Cateva clipe de uitare de sine, o alunecare rapida pe panta deznadejdii si un „prieten” care intr-o clipa s-a transformat in altceva, fara nume si fara logica. Inevitabilul s-a produs si a provocat multa suferinta. Numai miracolul iubirii care iarta si merge mai departe a salvat ceea ce eu, in cateva secunde, am fost in stare sa distrug. Tarziu, dupa ce am depasit amandoi momentul unei infidelitati trecatoare, dar dureroase, am incercat sa intelegem ce s-a intamplat. Iubitul meu mi-a marturisit atunci ca dincolo de faptul in sine, pe care nu il va putea intelege niciodata cu toata fiinta, nu l-a durut nimic mai mult decat noianul de cuvinte pe care le-am spus intr-un timp atat de scurt... celuilalt. Cel mai mult l-au durut cateva mailuri, pe care eu insami i le-am aratat, pentru a elucida un mister creat artificial intr-un moment de dezechilibru sufletesc. I-am citit in privire atunci suferinta cumplita pe care i-o provocasera cuvintele mele frumoase adresate unui necunoscut in fond. Simtise in ele ceva din magia frazelor pe care cu mult timp in urma i le pusesem pe hartie lui insusi, ca sa inteleaga iubirea imensa pe care i-o purtam. Am ramas fara replica. Nu mi-am dorit niciodata mai mult sa fug departe de mine si de propriile-mi cuvinte care fusesera in stare sa provoace atata suferinta... Am incercat eu insami sa imi explic, dar nu am reusit; pentru ca uneori cuvintele scapa de sub control si ne stapanesc fara sa ne lase ragaz de gandire. Am inteles atunci, demult, ca uneori cuvintele pot rani in clipe in care te astepti mai putin si ca fraze frumoase pe care le rostim din suflet in anumite momente ale vietii pot deveni pietre nemiloase de care sufletul celor dragi se poate izbi in disperarea de a ne intelege gesturile, faptele, trairile. Si tot atunci am invatat ca, desi e greu sa le stapanesti, cuvintele sunt, in fond, simple invelisuri artificiale care niciodata nu sunt mai presus de ceea ce se afla adesea bine ascuns in interiorul nostru. Un articol de Iulia Scanteie
Publicitate

4 motive ca sa te bucuri ca esti femeie

Ti se pare uneori ca e prea greu sa fii femeie. Pentru ca in mentalul colectiv a ramas ancorat patriarhatul, iar pe umerii femeilor apasa grija pentru familie, pentru casa, pentru copii. Toate astea, in timp ce majoritatea femilor au si o cariera. Poate trecerea a fost facuta prea rapid, iar societatea nu a fost pregatita pentru asta si va mai fi nevoie sa treaca niste generatii pana cand semnul de egalitate sa fie pus intrutotul.

Caci acum seamana mai mult cu semnul aproximativ. Ar trebui sa te bucuri pentru asta si sa profiti de faptul ca femeile sunt din ce in ce mai apreciate in societate. Iata 4 motive ca sa te bucuri ca esti femeie.

Esti puternica si sensibila in acelasi timp

In zilele noastre femeile sunt capabile sa aiba si sa doreasca aceleasi lucruri ca si barbatii. Poti avea o cariera de succes si o viata de familie infloritoare. Femeile sunt independente financiar, aleg pe cine sa iubeasca, aleg momentul in care vor sa aiba un copil sau o familie. In acelasi timp, in intimitate, isi pot arata slabiciunea si simt nevoia unui mediu afectiv stabil.

Puterea pe care o au astazi femeile si sensibilitatea sunt doua lucruri contradictorii, insa femeile le merita. A trecut abia un secol de cand femeile au inceput sa culeaga roadele inteligentei si ale luptei lor pentru recunoastere. In zilele noastre, femeile nu trebuie sa se imbrace in haine barbatesti ca sa aiba succes in cariera, pot fi pe deplin stapane pe viata lor si au invatat chiar sa puna feminitatea in slujba reusitei sociale. Bucura-te ca esti femeie si ca poti fi puternica si sensibila in acealsi timp!

Iti poti cauta fericirea

Pana nu demult, dadea prost ca o femeie sa mearga intr-o directie aleasa de ea pentru a fi fericita. Cum iesea putin din norme era considerata o frivola, o mama rea sau iresponsabila. Sub presiunea societatii, femeile faceau eforturi pentru a se inscrie intr-un anumit tipar. Daca aveau o rabufnire de personalitate, femeile erau rapid puse la punct si aparea sentimentul de vina.

Si din acest punct de vedere femeile au evaluat. Acum isi pot sustine ideile, pot face lucruri care le fac placere fara teama de a fi judecate, isi pot creste copii altfel. Da, femeile au dreptul sa isi caute fericirea si pot spune acest lucru. Isi pot cladi o cariera, isi pot negocia relatia cu partenerul, pot cere lucruri fara a fi mereu obligate sa suporte sau sa ofere. Femeile pot trai si pentru ele.

Publicitate

Poti alege ce fel de viata vrei sa traiesti

Iti poti alege ce fel de viata vrei sa traiesti abia dupa ce in mentalul tau este ancorata ideea de libertate. Libertatea gandurilor si a deciziilor tale este mai importanta decat libertatea financiara. Autonomia psihica este capacitatea de a gandi ca esti capabila sa alegi, sa decizi, sa inventezi, sa schimbi lucruri. Acest lucru implica si faptul ca trebuie sa iti asumi toate lucrurile pe care le faci.

Poate parea o povara, iar unele femei nu reusesc acest lucru. Nu trebuie sa te simti vinovata. Uneori este mai usor sa ii lasi pe ceilalti sa hotarasca in locul tau. Partea buna a acestui lucru este ca femeile care isi insusesc ideea de libertate pot sa traisca in afara cuplului fara a fi judecate pentru acest lucru.

Ele nu mai trebuie sa isi ascunda starea de bine sau confortul care poate aparea atunci cand o femeie alege sa isi traiasca viata fara a depinde de un barbat.

Te poti bucura de amor

Femeile cred adesea ca placerea amoroasa sta in putere si in demonstratie, insa acest lucru vine de mai departe, din sine. Trebuie sa descoperi cine esti si ce iti face placere, sa cauti mereu lucrui noi despre tine si in acest fel te vei bucura si de o relatie amoroasa satisfacatoare.

Implinirea amoroasa sta in mobilitatea rolurilor si a relatiei. Suntem obiectul si subiectul dorintelor noastre, caci o relatie vie nu se limiteaza la a indeplini un singur rol. Barbatii au inteles acest lucru si le sustin din ce in ce mai mult pe femei in aceasta calatorie, pentru ca si-au dat seama ca pot si ei profita de acest lucru.

Femeile si-au dat seama ca nu trebuie sa se mai rusineze de lucrurile care le fac placere, inclusiv pe plan amoros si ca pot mereu cauta noi modalitati de a se simti implinite. Ele nu mai sunt un simplu obiect al barbatilor, au dreptul la satisfactie.

Daca te bucuri de faptul ca esti femeie si te simti implinita, nu uita sa transmiti acest lucru. Caci lupta femeilor pentru a fi fericite nu s-a incheiat. Nu toate societatile recunosc dreptul femeilor de a fi fericite sau de a se bucura de viata. Nu toti barbatii cred ca femeile merita sa fie puse in valoare.

Asa ca generatile viitoare sau persoanele care nu au posibilitatea sa fie la fel de informate sau de puternice ca tine trebuie sa invete sa se bucure si ele.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Puterea credinței depășește granițele imaginației, în unele cazuri. Fiecare dintre noi purtăm în suflet un colţişor neştiut de nimeni, unde ne regăsim şi ne dăm întâlnire cu divinitatea. Pentru Paraschiva, acest loc s-a transformat într-un altar al credinţei. Și a ajutat-o să se vindece de cancer. Încă de pe vremea când eram doar o copilă, în clasa a treia, Dumnezeu m-a făcut să trăiesc o minune. Poate că eu nu înţelegem prea multe atunci, dar pentru părinţii mei, cu siguranţă, ceea ce s-a întâmplat a fost o atingere divină. Eram un copil al cărui picior refuza să se mai dezvolte normal. Nu mai puteam să-l îndrept. Simţeam, cu fiecare zi, cum articulaţiile se strâng tot mai mult şi nu mă mai lasă să păşesc. Părinţii, oameni simpli, de la ţară, au încercat toate leacurile auzite. Însă fără vreun rezultat. Rămăsese doar puterea credinței. Dumnezeu ne luminează mintea Singura soluţie rămăsese doar ruga la Dumnezeu, încrederea că numai El mă poate salva. Aşa am ajuns, purtată pe braţe, la slujba de Sfântul Ioan, de la Mitropolie. Întâmplarea a făcut ca însuşi Mitropolitul să asiste la slujbă. Iar eu, împreună cu părinţii, să ne aflăm în dreptul scaunului Sfinţiei Sale. Am primit binecuvântarea atunci. A doua zi, în timpul slujbei dedicate Izvorului Tămăduirii, am simţit cum în spatele genunchiului a pocnit ceva. Mama şi tata s-au speriat, au încercat să-mi bandajeze piciorul cu un fular. Însă eu am simţit o uşurare în acel moment. Puteam să păşesc şi, din clipa aceea, am mers pe propriile picioare. Puterea credinței este uluitoare. Anii au trecut. Între timp am devenit profesoară. Deşi mai păstram puterea credinței în suflet, materia pe care o predam nu prea “se lovea” cu religia. La biserică nu puteam să fiu văzută fiindcă, din cauza rigorilor regimului comunist, riscam să-mi pierd locul de muncă. Când aveam ocazia, mergeam însă la mânăstirile din nordul Moldovei să mă rog. Cum după ’89 frica de a nu fi văzută în biserică a dispărut, mi-am dedicat a doua jumătate a vieţii lui Dumnezeu. Şi nu întâmplător. Am început treptat. Librăriile au fost invadate de “curentul” Sandra Brown, iar fiica mea citea unul dintre romanele respective. Am răsfoit şi eu cartea şi când am văzut despre ce este vorba, am hotărât că singurele cărţi pe care le voi mai citi vor fi cele cu caracter religios. Aşa mi-am umplut biblioteca de publicaţii diverse în domeniu şi am reuşit să-mi răspund la multe întrebări. Puterea credinței vindecă Acum doi ani m-am trezit cu o scurgere ciudată. Problemă femeiască destul de jenantă, mai ales la vârsta mea. Mi-era ruşine să-i spun fetei mele şi, cu atât mai mult, unor prietene. Am pus-o pe seama faptului că rămăsesem văduvă din ’96 şi mă gândeam că de vină or fi fost hormonii. Aşa că am lăsat boala la voia întâmplării, chiar dacă, în timp, ea a evoluat necruţător. Abia după un an de zile, fiind în vizită la sora mea din Bucureşti, am decis să merg la un control medical. În urma unui chiuretaj, verdictul soartei a fost crunt: cancer. Dar nu am disperat. Ştiam că Dumnezeu e deasupra tuturor şi mi-am spus că El îmi cere astfel plata pentru păcatele tinereţii. De atunci mă rog întruna, dar mi-am schimbat şi regimul de viaţă. Am renunţat la carne şi încerc să mănânc mai multe crudităţi. Fiica mea este şi ea foarte credincioasă. Cum eu nu mai puteam să mă deplasez chiar oriunde, a fost ea în locul meu la Mânăstirea Antim din Bucureşti şi a plătit citirea, vreme de 40 de zile, a Acatistului Sfântului Nectarie, protectorul bolnavilor de cancer. Curând am repetat analizele de sânge şi rezultatele au fost surprinzătoare până şi pentru medici. Mă simt foarte bine şi cred cu tărie că numai puterea divină a putut să mă vindece. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!