Beneficiile muntelui asupra organismului nostru

Motto: "Pentr-un gelos, şi-un fulg uşor ca vântul e o dovadă tot atât de mare ca slova din Scriptură." (William Shakespeare)
Chiar dicționarul explicativ ne defineşte gelozia "din dragoste" drept un sentiment chinuitor și obsedant pe care îl provoacă în sufletul cuiva bănuiala sau certitudinea că ființa iubită îi este necredincioasă. Ca sorginte, gelozia are rădăcini comune cu invidia, deşi nu toţi oamenii geloşi par a fi invidioşi. și asta pentru că obiectul geloziei lor este o ființă pe care, chipurile, o iubesc. Invidioșii pot urî pe oricine, fără discriminare. Geloșii nu realizează că iubirea lor seamănă, ca două picături de apă, cu ura și rezultatul sforțărilor lor de iubire mai degrabă îndepărtează, decât să apropie. Nu se poate spune că, la începutul unei relații, un oarecare grad de gelozie nu dă mai multă sare și piper relației și nu face parte din juramintele alea eterne cu "vom fi împreună până la moarte." La cuplurile mai vechi în care sentimentul se perpetuează și se adâncește, el trebuie însă să dea de gândit, până nu deteriorează situația. Gelozia este o emoţie din categoria celor negative care amprentează personalitatea invidului pe termen foarte lung şi derivă dintr-o deficienţă de autocontrol, şi aş forţa nota incriminând aici chiar și o lipsă de educație. Scuza comună a oamenilor geloși, atunci când li se atrage atenția că obiceiul lor este patologic, este: "ce să mă fac, dacă nu mă pot abține!" Ei bine, cînd nu te poți abține, înseamnă că educația este cea care îți lipsește, în condițiile în care îți lași voința să zburde pe unde vrea ea, neîngrădită! Eu cred că gelozia se formează și se întreține prin condiționare și cei care suferă de ea și-o alimentează de unii singuri. Nu se naște nimeni gelos, devii gelos din egoism și proastă creștere. Îmi cer scuze față de eventualii geloși care citesc acest text, pentru aceste vorbe grele, dar poate îi ajută să se trezească și să realizeze în ce fundătură a relației lor au intrat, nutrind astfel de sentimente. La persoana geloasă, acest sentiment poate genera un comportament aberant care duce, în final, la ruptura de cuplu. Învinovățirea continuă a partenerului de trădare, sfârșește fie prin determinarea celui învinovățit să calce în străchini, măcar pentru a ști de ce este suspectat, fie, în cazul persoanelor prea oneste, să-și ia lumea în cap și să-l părăsească pe gelosul obsesiv. Oricât de iubitor ai fi și oricât de binevoitor în perpetuarea relației te-ai dovedi, traiul lângă o persoană obsedată de control și de trădare devine imposibil. De cele mai multe ori, gelozia nu are obiect, iar trădarea există numai în mintea celui gelos, otrăvindu-i existenţa. Să trăieşti zi de zi în incertitudine și populat de suspiciune este, de-a dreptul, morbid până la urmă geloșii devenind cazuri clinice. Psihologii obișnuiesc să susțină că geloșii nu au încredere în ei înșiși și de aceea ajung așa; eu aș zice că, mai degrabă, au o părere mult prea bună despre ei și nu suportă să nu fie adulați și respectați (în accepția lor legată de respect, bine-nțeles!). Motivele care stărnesc gelozia, atât la bărbați, cât și la femei (căci am uitat să amintesc faptul că astfel de sentimente bolnăvicioase apar, în egală măsură, atît la bărbați, cât și la femei) sunt, de cele mai multe ori, ilare: faptul că ai răspuns la salutul cuiva, faptul că alt bărbat ți-a spus sărutmâna, că n-ai privit în jos când ți s-a adresat cineva, că ai atins, în trecere și din greșeală, pe cineva, că ai fost privită de o persoană pe care n-o cunoști. Dar ce tensiuni nasc astfel de scene în cuplu! Și când te gândești că toate acestea se fac în numele "iubirii" necondiționate pe care ți-o poartă celălalt. Dacă ar fi să asemuiesc gelozia cu ceva, aș asemăna-o cu seceta, căci pârjolește și pustiește totul lăsând în urmă un teren arid ce nu mai hrănește nimic. Ce nu realizează geloșii e că persoana cealaltă nu le aparține fizic, pentru simplul fapt că formează un cuplu și că au un act de căsătorie ținut undeva, într-un sertar. Că nu prin astfel de simțiri poți face pe cineva să te iubească și să te respecte; că, purtându-se așa îl exasperează pe celălalt până la suprasaturație; că într-o relație nu trebuie să ceri confirmări despre sentimentele celuilalt în fiecare minut și că celălalt are și el nevoie de propriul lui spațiu vital ca să respire. Că adevărata iubire nu rezistă înlănțuită, dimpotrivă. Că, mai ales în iubire, nu trebuie să fie egoist, căci iubirea are nevoie de doi și de respect reciproc și acceptarea alterității. Că iubirea trebuie hrănită din ambele părți, ca s-o întreții, dacă nu s-o amplifici. Cum să te tratezi de gelozie, atunci?! În același mod în care te-ai și "infectat" cu ea! În primul rând, să-ți recunoști greșeala și să ți-o asumi. Îți mai trebuie un proces de "decondiționare" și multă meditație la ce te așteaptă, dacă nu renunți la proastele obiceiuri. Îți trebuie voință, atitudine și respect. Mai ales respect față de obiectul geloziei tale. Cum spune un vechi proverb arab: "Dragostea priveste cu claritate, ura are un simt de observatie mai ascutit, dar gelozia este cea mai pătrunzatoare pentru că este alcatuită din dragoste si ura." Trebuie, deci, meditat, până se ajunge la claritate.
Publicitate

Observi crestele munților, te apropii de ei, de pădurea de conifere, aerul tare și un pic rece, mirosul de pădure, răsină, balegă de vacă, iarbă, în timp ce se aude în zare muzica pe care se desfășoară aceste imagini, adierea vântului care poartă sunetul unor dulăi lătrând, câteva insecte și clopotele vacilor care cunosc acele păduri mai bine ca oricine. Simți o chemare a naturii, către vremurile simple de demult care par să fi rămas prinse în acele locuri cu tot cu tăria lor.

Cred că toți am observat efectele multelui asupra psihicului nostru, prea puțin am știut despre efectele asupra fizicului nostru în afară de rezultatele văzute sau simțite după un timp mai îndelungat în care au avut contact cu natura. Din totdeauna s-a considerat muntele ca fiind cel mai puternic medicament complex și chiar deținătorul elixirului vieții, despre ale căruia căteva secrete benefice voi vorbi în acest articol.

Mirosul specific al pădurilor de conifere este extrem de benefic sănătății noastre, fiind dat de către vegetație, cu rolul de a o proteja de dăunători. Aceste substanțe se numesc fitoncide și sunt medicamentele care încarcă aerul, foarte benefice pentru eliminarea bacteriilor, virusurilor și ciupercilor parazite. Aerul din preajma finețelor, este stimulent hormonal și se spune că întinerește.

Ionii negativi sunt molecule de oxigen din aer care au capătat sarcină electrică negativă. Deși viața lor este de doar un minut, au fost supranumiți și vitaminele aerului, deoarece stimulează și armonizează majoritatea proceselor vitale, dar și cele ale psihicului și emoționalului.

În prezența acestor ioni, sistemul imunitar al organismului uman este extrem de activ, asimililația se reglează de la sine, circulația sanguină se intensifică, în timp ce procesele de regenerare sunt mult accentuate.

Lângă cascadele situate în apropiere de crestele munțiilor, în păduri, concentrația de ioni negativi crește foarte mult ajungând chiar la 4000/cm3. Aceștia ne ajută să fim mai bine dispuși, mai atenți, mai vigilenți și mai creativi.

Publicitate

La la ora 10 până seara aerul este mult mai oxigenat, astfel respirând normal, organismul nostru va dispune de mai mult oxigen. Acest fenomen se mai numește oxiterapie și este util în întărirea sistemului imunitar, o intensificare a proceselor de digestie și eliminare, pe lângă echilibrare endocrină.

La fiecare 100 de metri pe verticală, temperatura aerului scade cu 5 grade iarna și 7 grade vara, iar presiunea atmosferică a aerului scade cu 10-12cm Hg, motiv pentru care diverse altitudini ale munților rămân la stadiul de etaje într-un spital care se ocupă de diverse afecțiuni ale sănătății.

Între 300-800 m este climatul recomandat în tratarea nervozității, insomniei, gastritei hiperacide, a ulcerului și hipertiroidei în faza incipientă. S-a mai remarcat și o reducere a frecvenței crizelor de litiază biliară și renală.

Între 800-1200 m, se află climatul subalpin care este mai rece dar cu efecte tonifiante și stimulante remarcabile. Aici se tratează afecțiunile pulmonare, bronșita, asm, TBC, anemia, hipertensiunea în fazele incipiente și ulcerul gastric în faza nedureroasă. Adică acest loc este indicat pentru o revigorare rapidă a persoanelor care sunt obosite și astenice.

Climatul cu altitudine de 1200-1800 m este climatul alpin care este un bun doctor în tratarea bolilor cum ar fi tuberculoză osteoarticulară, ganglionară, precum și în cea pulmonară (dacă leziunile sunt pe cale de vindecare), rahitism, asm bronșic, anemiile feriprive, sechelele e după pleureză sau pneumonii. Însă se recomandă înainte o vizită la doctor pentru a se discuta fiecare afecțiune în parte și a se ține cont de recomandarea acestuia, deoarece o asemea altitudine are și contraindicații pentru anumite afecțiuni ale plămânilor și nu numai.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Sanatate