Aurelia Panait, este profesor pentru învăţământul preşcolar, la Şcoala Gimnazială din comuna Vîlcănesti, judeţul Prahova, Scrie cu precădere poezie şi teatru pentru copii. Aurelia Panait scrie şi scrie foarte bine şi pe înţeles!
Avea bunica…
Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.
Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.
Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători.
Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai!..
Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:
Nu mai zăreşti ca altă dată
La geamuri floarea de mușcată,
Văd atârnate la balcon:
Begonii și rhododendron….
Fântâna e necurățată,
Căci se consumă apă plată.
Văcuțe sunt puține-n sat,
Bem lapte pasteurizat.
Căruţe vezi foarte puţine,
Dar te-întâlneşti cu limuzine.
Nu mai există șezători,
Cu basme și cu ghicitori,
Pe potecuţa spre vecini
Crescut-au spini şi mărăcini
Căci avem facebook și așa
Știm noi a socializa…
Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale,
Porunca dată, să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!
Bunico, satul de poveste,
Azi îl vedem, dar nu mai este…
Pentru cei care aveti bunici, prețuiți-i! Chiar dacă îi considerați bătrâni, demodați sau neadaptați. Bunicii sunt precum pietrele prețioase ascunse într-o punguță de catifea și niciodată nu știi ce valoare ai lângă tine, decât în momentul în care ”se duc”.
Cea mai mică greseală. Poveste cu tâlc.
Cea mai mică greseală. Poveste cu tâlc.
Vezi ce lecție despre viață a dat un profesor copiilor
Odată un profesor a scris pe tablă următoarele:
9 x 1 = 7
9 x 2 = 18
9 x 3 = 27
9 x 4 = 36
9 x 5 = 45
9 x 6 = 54
9 x 7 = 63
9 x 8 = 72
9 x 9 = 81
9 x 10 = 90
Când a terminat, s-a uitat la studenți și toți au râs de profesor din cauza primei operații, care nu era corectă, iar profesorul a spus următoarele:
„Am scris prima ecuație incorect, pentru că am vrut să învățați ceva foarte important. Aceasta este o lecție pentru voi, care arată cum veți fi tratați de către alții. Vedeți că am scris corect 9 ecuații, dar niciunul dintre voi nu m-a felicitat, însă toți au râs și m-ați criticat din cauza unei ecuații pe care am scris-o greșit”.
Deci, aceasta este o lecție:
„Lumea nu va aprecia niciodată faptele bune pe care le vei face de un milion de ori, dar mereu va critica chiar și cea mai mică greșeală…”
Lecția prezentată mai sus este asemenea unei oglinzi în care se oglindește lumea în care trăim! Uneori, o singură greșeală poate să-ți schimbe viața, iar cei din jur nici să nu țină cont de toate realizările tale frumoase de până atunci!
Indiferent de statutul tău social sau aptitudinile tale, oamenii mereu vor încerca să-ți găsească defectele, punctele slabe, iar mai ales, vor aștepta să calci strâmb, să clachezi și să-ți știrbești imaginea „imaculată”.
Uneori, greșelile pe care le comitem vorbesc despre slăbiciunile noastre, alteori, aceste greșeli sunt unele involuntare și nu ar trebui tratate cu atâta atenție și critică.
Cu siguranță, oamenii merită să fie apreciați pentru faptele frumoase și bunătate din suflet și nu pentru erorile comise!
Nu uitați că „a greși e omenește”!
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
