Atunci cand consideri ca nu esti o persoana suficient de buna, aduti aminte aceste lucruri!

“Iubirea nu se poate măsura, dar poţi s-o dăruieşti fără măsură…” (Maica Tereza) Viaţa fără dragoste este ca pomul fără apă. Mai întâi pare că nu i se întâmplă nimic rău unui pom neudat. Apoi, frunzele încep să i se ofilească, să se albească, să îmbătrânească. Chiar o biată ramură îmbătrâneşte fără apă. Aşa şi copilul, şi adultul, şi bătrânul. Ofilirea în plan uman urmează căi ceva mai subtile decât aceea a copacului. Natura îmbrătrâneşte şi se pierde pe sine în mod limpede, în etape clare. Omul însă se ofileşte subtil, fără ca el însuşi să-şi înţeleagă ofilirea. El nu moare fără dragoste, dar nici nu trăieşte. Nu dispare în neant şi nu se împrăştie ca şi cenunşa, printre vânturi, dar nici nu dă rod. Dragostea este o apă bună pentru suflet şi, pentru că sufletul nu apare ca luna pe cer, nici nu se vede în vârful dealului, ca orizontul, ne vine greu să observăm etapele ofilirii sau pe acelea ale înfloririi. Omul se ofileşte prin neînţelegerea vieţii sale şi înfloreşte prin trăirea şi înţelegerea ei. Un om fără de flori bântuie pe străzi lăturalnice, în speranţa că merge pe arterele principale. Ceea ce te ţine în viaţă atunci când sufletul tău este ca o rocă îngheţată este mult mai mult speranţa în dragoste decât dragostea însăşi. Speranţa singură izbuteşte, încă, să ţină loc de izvor pentru sufletul uman aflat în paragină, speranţa te ajută să crezi că mâine nu te va mai durea spatele, capul, că viaţa, familia, iluzia şi orice altceva se clatină pe lângă tine au şanse să se reconstruiască. Puterea lumii (dar nu şi puterea sufletului!) se piteşte în speranţă, mai mult decât în dragoste. Speranţa te duce cu mintea în viitor, pe când dragostea te solicită acum. Ea te vrea acum, aici, cât mai repede şi mai aproape. Setea de dragoste este fierbinte, pe când speranţa în dragoste amână momentul manifestării, al alergării, al ţinerii de mână, al bucuriei. Pare mai uşor să speri că te vei bucura, decât să te bucuri şi mai simplu să speri că va fi bună dragostea, decât să-i guşti esenţa. De dragoste ne este frică tocmai pentru că ne cheamă acum şi pentru că în prezentul ei pare a se piti mereu un pericol. O iluzie. Un labirint. Omul se teme de pierderea propriei vieţi prin iubire, fără a şti că prin ea, numai prin ea viaţa izbândeşte. Puterea iubirii ne face să ne uităm spre ea cu ochii înspăimântaţi, ca la o cometă venită să zdrobească viaţa pe pământ. Am ajuns să iubim maşinile şi casele mai mult decât un om, să ni se pară că iubim mintea sau desuurile, picioarele sau sânii unei iubite, şi aceasta pentru că ne sperie să recunoaştem că iubirea nu are nici un criteriu de identificare a celui iubit. Nu iubeşti pentru că cineva este mic sau mare, bătrân sau tânăr, frumos sau bogat. Iubeşti, pur şi simplu. N-are a face asta cu nimic din afară, cu nici un acaret, cu nici o imagine, cu nici un fundament. Faptul că iubim fără fundament sperie atât de tare încât omul fuge. Omul are nevoie de apă, îi este sete, se ofileşte fără dragoste, dar el caută ceva logic aici. Ceva concret, palpabil. Un cont în bancă, o explicaţie cât de mică. Dacă nu găseşte nici una, îşi pune picioarele în funcţiune şi o ia la sănătoasa. Pentru el este de neânţeles iubirea fără logică. În căutarea unei explicaţii, te ofileşti, fiindcă viaţa însăşi n-are nici o explicaţie, cel puţin nici una cunoscută. Este pur şi simplu. Sau Viaţa poate are o explicaţie, dar nu una pe care s-o aşezăm între graniţele logicii şi ale raţiunii. Aşa cum logica iubirii nu poate fi surprinsă şi transformată într-o metodă, nici logica existenţei nu se lasă la cheremul interpretării raţionale. Tocmai iubirea şi tocmai Viaţa se sustrag logicii, pentru că ele nu sunt un fel de flori de plastic create de mâna omului. Ele sunt ca florile naturale: pur şi simplu înfloresc. Viaţa şi dragostea sunt, şi atunci când sunt ar fi frumos să fim… în pas cu ele, să nu ratăm acest dans al vieţii, acest dans al iubirii pentru nici un alt scop. Un articol de Maria Timuc „Dragostea este primul lucru capabil sa schimbe total viata unei persoane de la o clipa a alta.” (Paulo Coelho) Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Nu te limita. Multi oameni se limiteaza la ceea ce cred ei ca pot sa faca. Poti sa mergi atat de departe cat te lasa propria ta minte. Aminteste-ti: ceea ce crezi, poti obtine!” Mary Kay Ash

Uneori, am obiceiul de a ma compara cu celelalte persoane si nu sunt chiar atat de bland fata de mine insumi, indiferent de cat de mult am citit si de cat de mult incerc sa ma conving ca sunt suficient de bun si de simpatic.

In ultima vreme am incercat sa acord o atentie tot mai mare gandurilor de auto-depreciere care imi trec prim minte. De cele mai multe ori aceste ganduri preiau conducerea, dar in acele momente incerc sa-mi reamintesc ca sunt doar un om. In calatoria mea de dezvoltare incerc sa-mi amintesc cateva lucruri, in special in momentele cele mai dificile ale vietii mele:

1. Oamenii cu care ma compar se compara si ei cu alte persoane

Fiecare dintre noi avem acest obicei extrem de nesanatos pentru stima noastra de sine. Atunci cand privim oamenii prin lentilele compasiunii si ale intelegerii, in loc sa-i privim prin cele ale geloziei si ale gandurilor pline de judecata, reusim sa-i vedem asa cum sunt ei de fapt: fiinte umane. Acestia sunt fiinte umane – oameni perfecti imperfecti – care trec prin acelasi proces de dezvoltare si prin provocarile prin care trecem fiecare dintre noi.

2. Mintea ta poate fi un mincinos foarte convingator

Un citat pe care l-am vazut odata zicea “Nu crede tot ceea ce gandesti.” Acest citat a reusit sa schimbe complet modul in care interactionez cu gandurile crude si pline de descurajare care imi trec prin minte. Gandurile sunt doar ganduri si este mai mult decat nesanatos si obositor sa le oferim o putere mai mare decat cea pe care o merita.

3. Sunt mai multe aspecte in regula decat in neregula cu fiecare dintre noi

De cele mai multe ori, in special in momentele dificile in care circumstantele exterioare ne aglomereaza perceptia, avem tendinta sa ne concentram asupra defectelor noastre, ignorandu-ne pe deplin calitatile pe care le posedam.

4. Ai nevoie de dragoste cel mai mult atunci cand crezi ca o meriti cel mai putin

Publicitate

Aceasta a fost o realizare personala recenta. Mi se pare extrem de dificil sa accept dragostea care mi se ofera de catre cei dragi in momentele in care sunt intr-o stare de depresie, de nervozitate sau de rusine. Acceptarea afirmatiei de mai sus m-a facut sa inteleg ca in acele momente, chiar daca imi este greu sa accept, dragostea este cel mai mare dar pe care-l pot primi.

5. Este necesar sa faci pace cu “Acum”, inainte de a putea fi multumit “mai tarziu”

Nu vei putea niciodata sa te dezvolti sau sa produci schimbari importante in viata ta decat in cazul in care accepti nivelul la care te afli in acel moment al vietii tale. Imbratiseaza si accepta locul in care te afli, iar calatoria ta va fi una mult mai linistita si plina de satisfactii.

6. Concetreaza-te asupra progreselor pe care le-ai facut, nu asupra drumului pe care-l mai ai de parcurs

Una dintre cele mai mare cauze ale auto-deprecierii este nevoia de a reusi din prima, in tot ceea ce faci. Atunci cand ne straduim sa fim perfecti si sa cunoastem succesul, in momentele in care gresim, ne simtim lipsiti de valoare. Ceea ce majoritatea dintre noi nu constientizam este faptul ca aceasta incercare de a ne dezvolta este o realizare in sine, indiferent de reusitele pe care le cunoastem.

7. Nu poti ajunge sa te iubesti urandu-te pe tine insuti

Cuvintele urate pe care ti le adresezi uneori nu vor face din tine un succes peste noapte si nici nu te vor ajuta sa atingi un potential mult mai mare. Stiu ca pare incredibil de simplu, dar cea mai usoara modalitate de a cunoaste iubirea de sine este prin practicarea acesteia, indiferent cine esti, unde locuiesti, cati bani ai sau care este statutul tau social. Esti indeajuns asa cum esti. Practicarea iubirii de sine devine din ce in ce mai usoara de fiecare data cand iti amintesti acest lucru.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Există momente când ne confruntăm cu un val brusc de emoții sau gânduri negative, în care corpul, mintea și sufletul reacționează zilnic. Iar când se întâmplă acest lucru, nu avem o explicație pentru motivul pentru care ne simțim mai puțin energici. Ei bine, răspunsul este: suntem înconjurați de energie negativă venită din partea cuiva care ne vrea răul, ne spun parapsihologii, scrie clickpentrufemei.ro. Energia negativă este o forță nevăzută care ne poate face viața mai grea. În alți termeni, energia negativă este, de asemenea, numită ”depresie” sau ”ochi răi”. Dar cum ne putem da seama dacă suntem înconjurați de energie negativă? Există câteva dintre cele mai simple trucuri prin care putem afla dacă suntem înconjurați de energie negativă, și anume: Situație financiară precară Acesta este unul dintre primele semne de negativitate din jurul nostru. Se spune că dacă întâmpinăm dificultăți financiare sau în cazul în care nu mai reușim să ne plătim facturile, atunci problema poate fi rezolvată numai de noi. Senzație de oboseală constantă Dacă ne simțim obosite sau epuizate tot timpul și suntem iritați, atunci este un semn. În plus, te poți simți obosită chiar și atunci când te odihnești suficient de mult. Stres Dacă ne simțim stresate sau suntem în imposibilitatea de a face față activităților de zi cu zi, atunci ceva este în neregulă. Acest lucru trebuie rezolvat, deoarece putem fi înconjurați de energie negativă. Farmecele şi vrăjile există şi se fac. Chiar dacă ştim că nu este bine pentru că prin ele încălcăm liberul arbitru al celui asupra cărora sunt făcute, sau o facem din invidie, din răzbunare, din disperare, uneori, sau unele dintre noi, ajung să recurgă la ele ca ultimă metodă pentru a-şi atinge scopul. Farmecele şi vrăjile există şi se fac. Chiar dacă ştim că nu este bine pentru că prin ele încălcăm liberul arbitru al celui asupra cărora sunt făcute, sau o facem din invidie, din răzbunare, din disperare, uneori, sau unele dintre noi, ajung să recurgă la ele ca ultimă metodă pentru a-şi atinge scopul. Există nenumărate formule şi ritualuri, dar chiar dacă pe moment funcţionează, este interesant, şi trist în acelaşi timp, să observi toate urmările (atât asupra celui care le face, cât şi asupra celui căruia îi sunt făcute). Unii spun că dacă nu crezi în ele, nu se leagă de tine şi se întorc asupra celui de la care au pornit, alţii spun că, deşi nu credeau în aşa ceva, şi-au schimbat complet punctul de vedere în urma unei experienţe personale neplăcute de acest gen. Crezi sau nu, în cazul în care bănuieşti ceva, te poţi duce la un preot cu har care ar putea sa-ţi spună sau te poţi ghida după unele semne. 1. Vrei să faci un copil şi nu poţi Îţi doreşti de multă vreme un copil, doctorii spun că din punct de vedere fizic nici tu, nici partenerul nu aveţi probleme şi totuşi, nu reuşeşti să rămâi însărcinată. Încercaţi diferite tratamente, dar nimic nu merge. 2. Ai o stare generală proastă De ceva vreme te simţi apatică, te cuprind deseori stări de depresie sau ai ameţeli sau leşinuri repetate. Starea sănătăţii tale se agreavează pe zi ce trece, iar la analize afli brusc că suferi de o boală gravă. Slăbeşti brusc foarte mult, fără să faci ceva anume pentru asta. 3. Nu reuşeşti să te angajezi sau ai probleme la serviciu apărute din senin Vrei să te angajezi dar de fiecare dată, deşi ţi-ai trimis CV-ul peste tot şi mergi mereu la interviuri, fie nu ţi se răspunde, fie în ultimul moment intervine ceva şi îţi scapă postul printre degete. Dacă ai deja un loc de muncă, relaţiile cu şeful şi colegii sunt tot mai tensionate iar tu nu mai reuşeşti să-ţi îndeplineşti sarcinile ca înainte. 4. Nu reuşeşti să-ţi găseşti un partener de viaţă Deşi îţi doreşti şi practic faci tot ce este posibil ca să-ţi găseşti un partener de viaţă sau să legalizezi relaţia pe care deja o ai, ai tot timpul ghinion şi fie nu apare nimeni în viaţa ta, fie rămâi singură de fiecare dată. 5. Nu reuşeşti să te stabilizezi din punct de vedere financiar Banii parcă ţi se scurg printre degete, nu mai reuşeşti să câştigi ca înainte, ai pierderi financiare neaşteptate, închei afaceri şi contracte în dezavantajul tău, eşti furat sau înşelat, îţi faci din ce în ce mai multe datorii iar lipsa banilor se simte din ce în ce mai acut. Există farmece care pot atinge doar un domeniu din viaţa ta sau generale care pot să-ţi dea întreaga existenţă peste cap, de parcă nimic nu ţi se mai leagă. Cu cât este mai complex, cu atât mai greu este să te eliberezi de el. Unele farmece şi legături pot fi transmise şi urmaşilor, de aceea, este bine să scapi de ele imediat ce le descoperi. Cel mai recomandat lucru este să mergi la biserică (la Zlătari în Bucureşti, de exemplu), 9 vineri la rând, ori mergi la un preot sau un călugăr la care să te spovedeşti şi care poate să-ţi dea îndrumările potrivite. Orice problemă are o soluţie şi orice legătură poate fi dezlegată, păstrează-ţi credinţa. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!