“Noi toți ne-am născut pentru a iubi. Acesta este principiul existenței noastre și singurul său sfârșit.” – Benjamin Disraeli
Asumă-ți răbdarea cu care cauți iubirea. Și curajul de a fi acolo atunci când o vei găsi.
Dragostea nu doare. Nu te face să plângi. Nu te scufundă în deprimare și singurătate. Dragostea atinge suflete, scaldă în căldură și frumusețe inimile care se caută, unește gânduri și emoții, umple goluri și lipește bucăți de suflet pierdute pentru totdeauna. Dragostea este generoasă și blândă, chiar și cu cei care o confundă, chiar și cu cei care spun „te iubesc” dar nu-i înțeleg adevărata semnificație, chiar și cu cei care se mulțumesc cu câteva nopți de pasiune.
Dragostea nu pedepsește. Nu ține ranchiună. Nu te ceartă. Nu te învinuiește pentru faptul că uneori tinzi să accepți sentimente banale, suflete goale și reci lângă tine de teama singurătății. Dragostea rămâne la fel de pură și încântătoare ca întotdeauna. La fel de misterioasă și tăcută. La fel de frumoasă și zâmbitoare. Noi suntem cei care ne schimbăm. Noi suntem cei care ne mulțumim cu puțin ca mai apoi să aflăm că nu este suficient. Noi suntem cei care ne plângem alegerile. Cei care nu știu să aștepte, să spere, să creadă într-un suflet asemănător cu al nostru.
Noi suntem cei care ne grăbim să acceptăm lângă noi persoane care ne vor face nefericiți, oameni care nu ne pot întregi oricât am încerca. Pentru că pasiunea, atracția, chimia dintre două trupuri nu înseamnă neapărat și întregire, regăsirea a două suflete. E ca și cum te-ai trezi în mijlocul iernii cu nimic altceva decât cu o păturică care să-ți acopere trupul, astfel încât gerul singurătății să nu te înghețe. Și nu vei îngheța. Îți va fi frig totuși. Și vor fi unele nopți cu ger cumplit care îți vor transforma sufletul în țurțuri de gheață.
Și vor fi momente în care îți vei dori să fi așteptat, să fi înfruntat teama de a rămâne singur decât cumplita dezolare care te cuprinde în timp ce sufletul ți-a înghețat.
Dragostea ține de cald sufletelor pereche. E ca și cum în miezul celei mai cumplite ierni arde un soare numai pentru ele. Un soare numai al lor.
Dragostea își revarsă magia și frumusețea numai asupra celor care împărtășesc aceleași emoții, aceleași gânduri, aceleași trăiri.
Este dătătoare de pace, de armonie, de simplitate și frumusețe.
Așa că nu fi în căutare de înlocuitor al iubirii. Nu te mulțumi să îmbraci sufletul în haine contrafăcute, chiar dacă alții nu văd diferențele tu singur vei ști că nu sunt originale. Nu te grăbi să alegi un suflet doar pentru ambalajul frumos în care vine. Poate alții vor fi înșelați de hârtia lucioasă și scumpă în care este împachetat, dar tu vei știi că nu este nimic de valoare înăuntru.
Dragostea este cel mai frumos sentiment din lume. Să poți simți și avea în viața ta un suflet cu care să o împarți, cu care să te bucuri și să te simți fericit este cel mai mare dar pe care ți-l poți face în viața aceasta. Căci dragostea nu se oprește la omul pe care îl iubești. Dragostea este mereu în căutare de iubire, de suflete pure, greu încercate, care vor ști să-i prețuiască calitățile, care vor ști să o dea mai departe altor suflete.
Dragostea este un izvor nesecat de bunătate, blândețe, generozitate, căldură și speranță pentru cei care știu să aștepte, pentru cei care știu să aleagă corect, pentru cei care știu să vadă dincolo de exterior și să citească în adâncul sufletelor..
“Nu există balanța pentru cântărirea sentimentelor. Se spune că în dragoste, întotdeauna, dai mai mult decât primești sau, poate, e invers? Să iubești și să-i dăruiești persoanei iubite ce-și dorește, nu doar posibilitatea de a-și satisface plăcerile mondene, ci să-i jertfești chiar onoarea ta este, oare, o dovadă supremă de dragoste, sau de nesfârșită încredere, sau de copilărească naivitate, sau, pur și simplu, de nesăbuință?” – Honore de Balzac
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
