Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

Majoritatea oamenilor cred că dacă spun expresii de tip cliché, unei persoane depresive, o va ajuta să depășească momentul. În realitate, lucrurile stau diferit. Depresia este poate cea mai întâlnită afcțiune din zilele noastre, iar Organizația Mondială a Sănătății spune că, în urma unui raport, s-a descoprit că peste 300 milioane de oameni suferă de această afecțiune. Partea cea mai rea este aceea că peste 80% din aceste persoane, nu primesc tratament de vreun fel, deoarece nu vor să recunoască faptul că trec printr-o suferință. Cultura populară ne-a învățat să acceptăm această afecțiune asemeni unei oboseli trecătoare, unei stări de moment, însă dacă nu luăm măsuri, lucrurile se pot agrava. Simptomele depresiei ne afectează viața, modul în care gândim sau relaționăm. În momentul în care o persoană suferă de depresie, aceasta va vedea o realitate distorsionată, așa că dacă vrem să o ajutăm, trebuie să ne alegem cu grijă cuvintele, deoarece altfel am putea să îi facem mai mult rău decât bine. Vrei să îți ajuți prietenul aflat la suferință? Atunci nu mai folosi aceste cuvinte, în prezența lui! 1. “Nu exagera!” Dacă vrei să îi fi de ajutor, nu folosi această expresie. Înainte de a spune asta, pune-te în locul lui. Ți-ar plăcea ca cineva să îți spună asta, atunci când ți se pare că lucrurile ți-au scăpat complet, de sub control? În schimb, reamintește-i că a făcut față de fiecare dată problemelor și la fel se va întâmpla și acum. 2. “Calmează-te!” Problema principală a depresiei este aceea că cei care o trăiesc, nu își pot controla emoțiile. Crezi că se pot calma doar pentru că le-o spui tu? În loc să îi spui asta, îl poți invita la o plimbare în parc sau la o activitate de relaxare. 3. “Uită de asta!” Nu poți face ca o problemă mentală să dispară de la sine, nu? Folosește mai degrabă expresii precum: “Îmi pare rău prin ce treci!” astfel vor înțelege că găsesc compasiune prin tine, iar asta îi va relaxa puțin. 4. “Totul o să fie bine” Nu, această expresie nu va avea efect asupra unui om, care nu își găsește liniștea, care nu vede soluția problemei. Reacția va fi de tipul: “Da, sigur!t…” sau “Cine spune asta? Ajută-ți prietenul să găsească o soluție! 5. “Și eu sunt deprimat, ce avem de făcut?” Aceasta este din nou o frază întâlnită foarte des. Dacă vei încerca să îl convingi pe celălalt că nu este singurul care trece prin această experiență, nu reprezintă un ajutor. Mai bine, invită-l să reflectați împreună și să găsiți cea mai bună soluție, la problemele voastre. 6. “Alții se simt mai rău decât tine” Depresia prietenului tău nu va dispărea doar pentru că îi spui tu că alții o duc mai rău. Consideră că nu există nicio legătură între problemele sale și cele ale celor din jur. 7. “Acceptă!” Există șanse foarte mari ca prietenul tău să fi acceptat deja prin ce trece și, de cele mai multe ori, să se fi refugiat în alcool sau alte forme pe care le vede asemeni unui medicament. Ajută-l pe prietenul tău să înțeleagă că îți pasă și că ești aici să îl ajuți, pentru a depăși orice problemă! 8. “Ieși din casă!” Da, sportul ajută, însă nu uita că cei care suferă de depresie găsesc dificilă mișcarea fizică. Ajută-l să iasă din casă, însoțește-l și bucurați-vă împreună de timpul petrecut. 9. “Ești puternic, vei rezista!” Pare mai degrabă o frază prin care tu te speli pe mâini și îl lași cu fundul în baltă, când are cea mai mare nevoie de ajutor. Va considera că problemele lui nu înseamnă nimic pentru tine. Oferă-ți ajutorul, nu îi spune că va depăși singur această etapă din viață! 10. “Nu îți mai plânge de milă!” / “Toată lumea are probleme, știai?” Spunându-i asta îi vei sugera că are o personalitate slabă. O variantă mai bună ar fi cea prin care îl asculți și îi vorbești într-un mod obiectiv. Ajutorul Prietenul tău, care acum are nevoie de ajutorul tău, trece printr-o perioadă în care așteaptă ca cei din jur să îl susțină și, în același timp ar aprecia ca cel mai mare ajutor să vină din partea ta… Cuvintele sunt o armă extrem de periculoasă, ai grijă când apeși pe trăgaci! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi.

Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii.

După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert.

Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…

Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după.

Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…

Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.

Publicitate

Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.

Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!

Părintele Hrisostom Filipescu

Extras din ”Puține cuvinte, multă iubire”, Ed. PIM, Iași 2013, pag. 235-238

Ganduridinierusalim.com

Fiecare aude ce îl interesează

Un indian american era împreuna cu prietenul său, în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Mașini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale orașului parcă te asurzeau.  Dintr-o dată, indianul a spus:

– Am auzit un greiere.

– N-ai cum să auzi un greiere, în tot vacarmul ăsta!, i-a spus prietenul lui.

– Sunt sigur, am auzit un greiere!, a insistat indianul.

– Asta-i o nebunie!, a răspuns prietenul.

Indianul a ascultat cu atenție, un moment, după care a trecut strada spre o zona unde se aflau câțiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri și a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.

– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!

– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculți cu ele.

– Dar nu se poate!, a continuat prietenul. Eu n-aș putea auzi un greiere, în acest zgomot!

– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ți arăt.

A băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede, pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului, au remarcat că toți oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul, verificând dacă nu cumva banii căzuti erau ai lor.

– Înțelegi ce am vrut să spun?, a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.

Ce este urât și rău, se formează ascultând zi de zi gâlceava, crimele, tragediile, astfel devenim neputincioși, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre), fără să ne dăm seama DE UNDE, CÂND ȘI CUM ni se trage.

Între timp, greierii cântă, frunzele foșnesc, apele curg și noi nu le auzim.

Viața este frumoasă și merită trăită!

Hrănește-ți sufletul, ascultând tot ce îți aduce bucurie, nu ce te rănește!

Dumnezeu ne-a dat sufletul să îl hrănim, să îl curățăm, să avem grijă de el.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Unii bărbați te întreabă ce faci, alții te întreabă cum te simți. Unii îți spun că ești frumoasă, alții îți spun că ești om frumos. Unii te vor, alții te vor fericită. Unii te leaga, alții se leagă de tine. Unii se îndrăgostesc de tine, alții se îndrăgostesc de îndrăgosteala ta. Unora le e dor, altora le e dorință. Unii te văd pe tine, alții o văd pe EA. Pentru unii ești mijloc, pentru alții ești cale. Pe unii îi privești în ochi si adorm, pe alții îi privești și se trezesc. De la unii ai promisiuni, de la alții ai trecut. Cu unii ai poze, cu alții ai amintiri. Unii te-au atins, alții te-au avut. Unora le-ai mângaiat orgoliul, altora le-ai mângâiat sufletul. Cu unii ai râs, cu alții ai fost fericită. Unii te-au devorat, alții s-au hrănit cu tine. Unii ți-au cerut să nu vorbești, alții ți-au cerut să taci, unii te-au ascultat vorbind, alții te-au ascultat tăcând.Unii te-au pustiit, alții te-au mistuit. Pe unii i-ai lăsat să se îndrăgostească, alții te-au iubit fără să te îndrăgostească. Pe unii i-ai vrut alții, pe alții i-ai văzut ca pe unii. Unii ți-au trebuit, altora le-ai trebuit, dar nu în același timp. De îți lipsesc vreunii, lasă-i să-ți lipsească, vor apărea alții. Nu, nu sugerez să aștepți, mai rau, sugerez să ai răbdare. Să ai răbdare nu înseamnă sa aștepti bătând cu pixul în masă, timpul nu va trece mai repede, la fel cum nu va trece nici dacă vei aștepta prin paturi străine micul dejun la pat, nici dacă te vei cuibări în brațe ce nu doresc să te strângă, nici dacă vei prelungi conversații nocturne cu oameni ce vor să doarmă, nici sărutând fără noimă, nici îmbrățișând fără rost. Dacă dai iubire, primești iubire, dar nu e musai să fie de la aceeași persoană și tare îmi e că ai confundat de multe ori disperarea cu iubirea. Știu, sună urât, disperare. Ai fost disperată să iubești la un moment dat, atunci când îți țipa sufletul de singurătate, atunci când evitai ieșirile unde erau numai cupluri, atunci când prietenele tale erau fericite în relații, atunci când nu știai unde faci Revelionul pentru că nu știai cu cine, atunci când ai fi vrut să aparții, să te certe cineva că fumezi prea mult sau să termini cu dietele drastice. Ai fi vrut, cu disperare, să fie cineva, dimineața, să te trezească și tu să te răsfeți, cineva care să îți aducă pastile pentru durerile mentruale și să-ti suporte toanele, cineva, cu care să ai un plan oricât de mic, cineva din cauza căruia să îți tremure genunchii de grijă, căruia să îi faci capriciile, caruia sa te daruiești toată și să te ascundă în sufletul lui. Ai fi vrut, ți le-ai fi dorit însă, dacă nu ai făcut asta până acum, nu tinde să le cauți acolo unde nu sunt, printre unii, căci nu vei fi doar singură, vei alege să fii singură, dezamăgită și confuză. Să ai răbdare presupune doar două lucruri: să fii frumoasă și să fii deșteaptă. Nu rămâne până dimineața dacă nu simți, pleacă elegant. Nu manipula, căci ce vei obține va fi departe de adevăr. Nu construi pe iluzii, proiecții ale dorințelor tale de femeie singură. Nu te urca pe viețile oamenilor dacă ei nu simt, urcă-te pe tocuri și învață să mergi chiar și pe drum cu pietre. Nu spune cuvinte pe care nu le crezi, nu tasta purtată de val, din spatele ecranului, căci s-ar putea să te trezesești în viața ta cu oameni pe care nu ți-i dorești și pe care nu ți i-ai fi dorit niciodată, deși vei ajunge să crezi că poate îi iubești, nu pustii și viețile lor, căci viața îți va fi ca o gară, prin care se perindă mulți iar tu vei sta tot singură, pe valiza ta, aștepând trenul tău. Lasă-i să aștepte cu tine, dacă vor, dar nu le cere sa-și schimbe biletul pentru că te vei plictisi singură pe drum, căci se vor trezi rătăciți pe drumuri pe care nu planuiseră să ajungă și tot tu va trebui să le fii hartă și nu știu câtă energie îți va mai fi rămas și pentru asta. Nu-ți face un scop din a aștepta. Scopul tau e să fii frumoasă, să fii ca un nufăr, din mâl și din întuneric să te ridici frumoasă și învidiată. Nu invidia, căci și altele tot nuferi ca tine or fi. Fii deșteaptă! Acceptă-ți furia, elibereaz-o, aleargă, pictează, scrie, redecorează casa, fă dragoste, fără să ceri dragoste, dacă știi că poți, aruncă haine, cumpără altele, mută mobila, fă curațenie, curăță-te de iluzii, nu-ți dori ce nu ține de tine. Fii conștientă. Apropie-ți singurătatea căci e parte din tine și pare ciudat, dar cândva, s-ar putea să ți-o dorești în doze mici.Citește, citește mult despre orice. Fii ocupată. Abia după ce vei fi știut să fii singură vei putea fi cu cineva, abia după ce vei fi acceptat că îți ești suficientă, vei putea primi pe cineva, pentru ce e el și nu pentru că nu te lasă singură, căci atunci singurătatea nu te va mai speria, pentru că ai învățat din ea, e plină de sens dacă o conștientizezi. Dacă ai reușit să fii cea de mai sus, te felicit pentru curaj. Da, e nevoie de curaj să aștepti și să nu știi ce, dar totuși să o faci. Să te cunoști și să crezi, fără niciun reper, că vei fi fericită. Să atârni singură globuri în brad și să zâmbești, să trimiți din suflet urări de Craciun prietenelor tale aproape căsătorite, să faci oameni să zâmbească atunci când tu nu ai motive, să te probezi cu rochii pentru Revelion prin casă, deși nu știi unde îl vei face, dar știi că vei fi elegantă, indiferent, să te privești pe tine în oglindă și nu hainele și să o faci în fiecare zi. Pentru asta a fost nevoie de curaj. Femeile care pot avea răbdare sunt femeile greu de îngenunchiat. Sunt femeile care au învățat mult și de la care ai de învățat mult. Sunt femeile din vremea războiului după care bărbații de azi oftează resemnat. Abia aia femeie puternică, să iubească și să aștepte ce iubește și ce poate nu s-ar fi întors niciodată, dar aștepta ocupată, ocupată muncind pentru alte suflete. Abia aia femeie independentă. Este era vitezei, dar nu ar trebui să fie și în sfera emoționalului, să nu ne repezim sentimentele, să nu grăbim deciziile. Independența nu ar trebui să însemne lipsa bărbatului, ci răbdarea din lipsa lui. Curaj. Curajul ne lipsește din ce în ce mai mult, și nouă și lor. Nu știu dacă mi-ar fi placut neapărat să traiesc în vremea în care bărbatul îmbrăca armura,lua sabia și pleca să lupte, dar mi-ar fi plăcut sigur să trăiesc în vremea în care bărbatul era recomandat de curaj sau de demnitatea de a nu arăta că nu îl are și strangea din dinți, își făcea cruce cu limba și pleca din onoare. Plecau fără să îi asigure cineva că s-ar mai întoarce, că vor apuca să își mai vadă copiii în pragul casei sau să îi vadă pentru prima dată pe cei care urmau să vină. Repet, sa îi vadă măcar o dată pentru prima dată, nu se mai punea problema când va fi acea prima dată. Și cu toate astea plecau. Iar ele aveau curajul să aștepte.Acum s-a civilizat acest curaj. S-au civilizat și valorile. Nu mai avem curaj să venim când dorim, să plecăm când trebuie, nu mai au curaj să simtă și să îi lase pe ceilalți să simtă, ne trebuie curaj să fim onești în primul rând cu noi și apoi cu ceilalți, să lăsăm trecutul să treacă, să ne apropiem amintirile și să traim cu ele ca parte din noi, nu să le îngropăm, ne trebuie curaj să alegem ce ne face fericiți și nu ce ne-ar spune alții că ar fi fericirea. Ne trezim la facultăți care nu ni se potrivesc, ne trezim în relații cu oameni care nu ne trebuie, ne trezim în locuri pe care nu noi am vrea să le vedem, ne trezim cu joburi care ne îndobitocesc, ne trezim în haine care nu ne reprezintă, sigur că sunt mii de motive pentru care facem asta, normal că sunt, cateva explicații se găsesc, dar unul dintre motive e lipsa curajului. Tot de aceea ne-am matematicizat chiar și sufletele și inimile, ne negociem sentimentele cu tehnici agresive, iubim algoritmic și alegem în baza garanțiilor, ne pierdem în strategii de imagine și de marketing, optimizăm orice și eficientizăm totul. În mod clar curajul s-a dus în mare parte, însă, nu știu de ce, dar îmi pare că femeile își sunt datoare lor sa-și găsească curaj, căci ei oricum nu mai îmbracă armură și nici săbii nu mai mânuiesc, dar ele tot așteaptă și război nu mai e să le învețe cum, trebuie să învețe singure. Nu știu cum e mai rău, să îți aștepti bărbatul sau să aștepți acel bărbat printre unii și alții? Trebuie să fie greu, mai ales că atâta libertate de decizie duce la învinuire atunci când deciziile sunt greșite, la etichete și judecăți de valoare. Trebuie să fie greu să te lupți cu așteptarea, cu tine însuți și cu oamenii de lângă. Dar mai trebuie să-ți fie dor și nu dorință, să-ți fie iubire și nu frică. Trebuie să fii fericită, nu comodă. Trebuie să alegi tu și nu societatea. Ești putermică sau te lamentezi, de fapt? Esti „independentă” sau îți negi nevoile? Ești tu sau ești ce vor ei să fii? Trebuie să fii frumoasă și deșteaptă. Atât. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!