Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi.
Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic. Prejudecăţi. Utopii.
După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori și cea mai amărâtă bucățică de pâine ți se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viața ți-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greșesc eu și tu mă ierți. Mâine greșești tu și eu te iert.
Poimâine greșim amândoi și alții ne iartă și tot așa. Și deasupra tuturor și în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…
Ai adus ceva frumos și bun pe lume? Ai făcut pe cineva fericit astăzi? Iubești sau urăști? Acționezi sau ești indiferent? Înțelegi fără explicații? Crezi fără să vezi? Auzi fără cuvinte? Vezi cu ochii închiși? Simți fără atingeri? Când te uiţi în oglină ce vezi?! Când viața îți rupe paginile viselor, râzi de mulțimea viselor ce apar după.
Sufletul nu este limitat la un număr fix de iubiri. Nu rămâne într-o baltă de pierzanie. Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea, încerc să învăț câte ceva de la fiecare. Și, Doamne, ce minune este viața! Mai ales după ce îți tragi sufletul că ai alergat de tine ca să te întâlnești cu Tine…
Am să iubesc până la sfârșitul lumii. Iar sfârșitul lumii e sfârșitul meu. Când am murit, lumea mea s-a sfârșit. Așadar, se cuvine să mă preocupe sfârșitul meu, nu sfârșitul lumii. A semnat cineva vreun contract că trăiește 70 sau 80 de ani?! Oricând povestea vieții noastre se poate încheia, brusc sau lin. „Apocalipsele” contemporane sunt în mintea și în inima mea, când urăsc, mint, invidiez, judec, etc. În mine e Raiul, în mine e iadul. În mine e lumina și în mine e întunericul.
Așadar, suflet drag, trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața ta. Astăzi poate fi cea mai frumoasă zi, de tine depinde ce alegi. Fii o candelă aprinsă, iar prin pilda propriei vieți fă lumea mai frumoasă în jur.
Iartă, iubește, binecuvintează! Ești o minune!
Părintele Hrisostom Filipescu
Extras din ”Puține cuvinte, multă iubire”, Ed. PIM, Iași 2013, pag. 235-238
Ganduridinierusalim.com
Fiecare aude ce îl interesează
Un indian american era împreuna cu prietenul său, în centrul New York-ului. Era ora amiezii, iar străzile erau pline de oameni. Mașini claxonând, taximetre ce luau curbele cu viteză, sirene ce se apropiau sau se depărtau, toate aceste sunete ale orașului parcă te asurzeau. Dintr-o dată, indianul a spus:
– Am auzit un greiere.
– N-ai cum să auzi un greiere, în tot vacarmul ăsta!, i-a spus prietenul lui.
– Sunt sigur, am auzit un greiere!, a insistat indianul.
– Asta-i o nebunie!, a răspuns prietenul.
Indianul a ascultat cu atenție, un moment, după care a trecut strada spre o zona unde se aflau câțiva copaci. A căutat împrejur, sub ramuri și a găsit micul greiere. Prietenul său a rămas uimit.
– E incredibil! Trebuie să ai un auz supraomenesc!
– Nu, a spus indianul. Urechile mele nu sunt diferite de ale tale. Totul depinde de ce asculți cu ele.
– Dar nu se poate!, a continuat prietenul. Eu n-aș putea auzi un greiere, în acest zgomot!
– Depinde de ceea ce este important pentru tine, a venit imediat răspunsul. Dă-mi voie să-ți arăt.
A băgat mâna în buzunar și a scos câteva monede, pe care le-a lăsat să cadă discret pe asfaltul trotuarului. Atunci, cu tot zgomotul asurzitor al orașului, au remarcat că toți oamenii de pe o rază de 5 metri au întors capul, verificând dacă nu cumva banii căzuti erau ai lor.
– Înțelegi ce am vrut să spun?, a continuat indianul. Totul depinde de ceea ce este important pentru tine.
Ce este urât și rău, se formează ascultând zi de zi gâlceava, crimele, tragediile, astfel devenim neputincioși, temători (de avion, de frig, de vânt, de mâncare, de oamenii de lângă noi, de sentimentele noastre), fără să ne dăm seama DE UNDE, CÂND ȘI CUM ni se trage.
Între timp, greierii cântă, frunzele foșnesc, apele curg și noi nu le auzim.
Viața este frumoasă și merită trăită!
Hrănește-ți sufletul, ascultând tot ce îți aduce bucurie, nu ce te rănește!
Dumnezeu ne-a dat sufletul să îl hrănim, să îl curățăm, să avem grijă de el.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
