De Suflet

“Am reusit sa-mi salvez casnicia cu ajutorul acestei liste” – povestea unei femei care avea o relatie chinuitoare

Publicitate

Câteva reguli esențiale care a salvat căsnicia unei femei, care trăia o poveste îngrozitoare. Acest articol este dedicat femeilor care cred că divorțul e unica soluția atunci când lucrurile merg prost în căsnicie.

“Am prelungit momentul până a ajunge aici cum și cât am putut. Dar a venit aceasta zi, când nu mai puteam să dau înapoi. Soțul Bill a plecat la serviciu, eu mi-am făcut bagajele, am luat de mână baiatul nostru de doar 2 ani și am plecat de acasă la părinții mei. M-a întâmpinat mama și mi-a spus că ea și tatăl nu mă vor lăsa de izbeliște, mă vor susține și ajuta cu tot ce pot.

“Înainte însă să pleci definitiv de la soț te rog sa îmi îndeplinești rugămintea” -mi-a spus mama. Trebuia să împart o foaie alba în două coloane. În prima mi-a spus să scriu defectele soțului pe care nu mai pot să le suport și care ne-au adus aici. În coloana a doua credeam că o sa-mi zică să scriu calitățile lui și îmi ziceam că această parte o să fie mult mai nesemnificativă decât lista defectelor.

Așă că am început să notez defectele sale:

1. Își împrăștie toate lucrurile prin casă.

2. Nu mă anunță când și unde pleacă.

3. Se comporta urât la masă.

4. Nu îmi face niciodată cadouri frumoase.

5. Este neîngrijit și zgârcit.

6. Nu mă ajută cu treburile casei.

7. Este mereu tăcut, vorbește puțin cu mine.

Lista aceasta a tot continuat. Aveam iată o dovada clară a faptului ca am trăit până acum cu un monstru și că această stare de fapt nu mai poate continua. Foarte mulțumită de sine am întrebat-o pe mama dacă în cealalta parte a listei ar trebui sa notez calitățile soțului. “Nu, scrie acolo, în dreptul fiecărui defect al soțului felul în care te-ai comportat tu ca răspuns”. Deși mi se părea o idee proastă am început să scriu, la insisțentele mamei.

Ce faceăm eu ca răspuns?

1. Ma enervam teribil.

2. Strigam, plângeam și iar strigam.

Publicitate

3. Mi se făcea rușine să mai stau cu el la o masa.

4. Mă compătimeam în voce.

5. Îmi părea rău că nu m-am căsătorit cu un alt bărbat.

6. Îmi spuneam de fiecare dată că merit mai mult, că merit un alt bărbat.

7. În general, Bill nu este demn de mine.

Și această listă continua… La sfarșit mama a tăiat foaia în jumătate. Jumătatea în care erau trecute defectele soțului a rupt-o bucăti mici și a aruncat-o la gunoi. Pe cealaltă mi-a înmânat-o, ca să merg cu ea acasă, să o citesc, să mă gândesc bine și dacă în continuare voi vrea să mă despart de Bill să revin a doua zi la ei.

Am revenit acasă. Am recitit lista rămasa. Fără jumatatea cu defectele sotului meu aceasta era pur si simplu groaznica. Mi-am dat seama cat de distructiv era comportamentul meu, cat de urat m-am comportat. Apoi m-am gandit la defectele sotului meu. Eram atat de suparata deseori incat nu remarcam ca sunt o norocoasa, ca defectele sotului meu nu sunt deloc de neiertat si atat de groaznice, incat sa ne impiedice sa fim fericiti impreuna. Am ramas impreuna cu sotul si ma ingrozeam de fiecare data la gandul ca daca nu ar fi fost mama in cateva clipe mi-as fi schimbat in totalitate traiectoria vietii intr-o directie incorecta.

As minti daca v-as spune ca Bill s-a schimbat, ca nu a mai avut acele defecte pe care le trecusem in lista. Doar ca mi-am schimbat eu atitudinea fata de comportamentul lui si am invatat sa accept defectele lui si sa ii pun in valoare calitatile. Cand Bill a implinit 49 de ani s-a imbolnavit de Alzheimer, nu mai putea lucra ca profesor si eu a trebuit sa-l ingrijesc. Si atunci am fost intrebata de fiul nostru: “Mama, ce vom face atunci cand tata nu-si va mai aduce aminte de noi, nu va mai sti cine suntem?”, iar eu i-am raspuns: “Noi il vom tine minte, o sa il tinem minte mereu ca pe cel mai bun, mai iubitor tata si sot, o sa tinem minte tot ce ne-a invatat si felul in care ne-a iubit.”

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate