Am invatat ca iubirile nu sunt intodeauna ceea ce par si nu sunt nici ceea ce ne-am dori noi sa credem ca ar fi. Sunt sau nu sunt, atat. Important e sa nu se lase devorate de timp.
Am invatat ca semnul “atentie, schimbare de atitudine la dreapta” sau “atentie, atitudine dublu-standard la stanga” sunt cele doua lucruri pe care le poti evita micsorand viteza credibilitatii pe care o acordai aprioric tuturor oamenilor.
Am invatat ca eleganta nu are intotdeauna legatura cu omenia, iar saracia nu are aproape niciodata legatura cu lipsa mijloacelor pentru a atinge fericirea.
Am invatat ca uneori poti sa spui ca ti-e foame numai din priviri, daca cineva va vrea sa auda, va auzi. Iar alteori poti urla chiar si intr-o portavoce ce vrei tu, urechile tuturor vor fi astupate si sufletul tau va flamanzi in continuare.
Am invatat cum ar trebui sa ma feresc de hiene, dar inca nu ma pot opri sa colind toate ecosistemele lumii care le gazduieste.
Am invatat ca degeaba am invatat o multime de lucruri, daca ele nu au o aplicabilitate reusita in viata mea interioara si exterioara.
Am invatat ca nu exista nicio religie toleranta si atunci poate ca ne-ar fi mai bine fara nicio religie.
Am invatat ca atata timp cat avem prea mult grija de propriile noastre persoane in detrimentul altruismului, lumea nu va merge inainte pe un drum castigator, al non violentei si al compasiunii.
Am invatat ca suntem obisnuiti sa-i dam crezare celui care striga cel mai tare, nu celui care tace scarbit. Din pacate.
Am invatat ca orice-ai spune unui om care nu vrea sa auda, nu va auzi. Si-am aflat astfel ca oamenii sufera de surzenie autoimpusa: nu aud decat ceea ce le convine si ce aud trebuie musai sa fie in avantajul lor, intru preamarirea lor.
Am invatat ca atunci cand un om te foloseste fara jena pentru propriile lui interese si apoi se scutura de tine si te abandoneaza, nu se face vinovat decat ca a intrat in viata ta cu permisiunea ta. Si va fi vinovat daca nu pleaca doar daca tu-i vei mai da voie sa ramana.
Am invatat ca “niciodata” uneori inseamna chiar niciodata. Ireparabil, ireversibil, mortal.
Am invatat ca mi-am insusit atat de multe si totusi ma simt ca si cum n-as sti nimic. Pentru ca nu am habar de lume oricate am aflat si orice as invata. Pentru ca vine viata si rastoarna intr-o clipa tot ce-ai stiut despre ea, precum o vaca ce trage un picior galetii de lapte pe care tocmai ti-o daruise cu toata generozitatea.
Am invatat ca dorul este un soi de durere in inima, una ascutita, taioasa ca o lama de Toledo. Insa nu putem trai fara acest otel, o extirpare a lui intru vindecare ne-ar ucide pe loc.
Am invatat ca cei care au ras de mine nu sunt chiar cei mai rai oameni din lume dar sunt, cu siguranta, oameni fara simtul umorului. Si cu bunatatea sufleteasca sever amputata, incompleta. Ceea ce e deja motiv de tristete, dar e bine ca nu realizeaza asta si se cred fericiti si intregi.
Am invatat ca toate lacrimile mele varsate pentru nedreptatile inghitite s-au transformat cu timpul in oceane nesfarsite de cuvinte. Albastre, verzui, ca peruzeaua, tulburi ori limpezi, involburate sau linistite. Poate chiar si adanci cateodata, dar nu stiu sigur. Las valurile sa se exprime. Exact, cele ce duc si aduc vesti dintre larg inspre tarm, la un liman fericit.
Am invatat ca cei ce m-au facut sa sufar nu au facut-o mereu in cunostinta de cauza, ci doar pentru ca orgoliul lor e foarte mare, pe masura sensibilitatii mele. Asta ca sa avem un termen de comparatie.
Am invatat ca increderea in oameni mi-a ramas intacta chiar si dupa ce o viata intreaga oamenii m-au dezamagit. Si-am castigat astfel cei mai pretiosi prieteni din lume, pe care, la randul meu, i-am deceptionat cumva. Insa nu m-au parasit, ceea ce inseamna ca greselile mele nu se inscriau in cartea erorilor fundamentale, de neiertat.
Am invatat scriind textul acesta incomplet cat de multe stiu, cat de multe lectii am primit, cate lectii mi s-au dat chiar si fara voia mea. Insa am aflat in acelasi timp si cate ma mai asteapta, cate mai am de plans, cate mai am de sarbatorit, cate mai am de suferit si cate mai am inca de iubit.
Am invatat ca sufletul omenesc nu soseste in lume ca o mireasa pura, ratacita intr-un pustiu intunecat si inspaimantator, ci vine din genuni pe jumatate pervertit de bezna. Insa e la indemana noastra sa orbecaim cu succes sau fara, invatand, catre cat mai multa lumina.
Iar eu sunt inca in viata si-mi place scoala.
