“Pastreaza-ti fata mereu spre soare – asa, umbrele vor cadea in spatele tau.” – Walt Whitman
Sunt clipe in viata cand o simpla privire e de ajuns pentru a-ti taia respiratia; sunt momente in viata cand un singur cuvant iti trezeste sau iti adoarme intreaga fiinta; sunt secunde de care depind vieti si minute de care se tin destine;
sunt atingeri care se impletesc in trairi de care nu te mai lipsesti intreaga viata; sunt imbratisari care iti opresc in loc timpul si iti strang toate simturile pentru a ti le prinde intr-un buchetel de impliniri!
sunt dorinte care te sperie atat de tare incat te fac sa renunti la ochii lui, de teama sa nu vina o zi in care stralucirea lor sa iti vada ochii tai inlacrimati;
sunt rugi inaltate spre cer care te pun in genunchi chiar cand te gandeai ca acolo te vei afla doar cu cateva clipe inainte sa mori; si te intrebi cum se poate sa iti ingenunchezi mandria si te apleci, impreunandu-ti mainile pentru a cere cateva clipe in plus, cateva minute de MAI VREAU!
sunt lacrimi care raman in coltul ochilor din mandrii si temeri; sunt lacrimi al caror curs il lasam sa isi urmeze drumul tocmai pentru ca stim ca orgoliile nu ne ajuta la nimic; si ne gasim curajul sa le lasam sa cada, sa ne inunde ochii si sa ne umezeasca buzele!
sunt Inimi care simt fara sa spuna prin vorbe; pentru ca Ele nu au invatat alfabetul nostru; sunt suflete care plang pentru ca si-au pierdut jumatatea sau nu au gasit-o decat dupa multi ani, intr-un sertar prafuit, si, de teama sa nu fie “infestata” cu mucegai, o lasa pe masa, ratacind, undeva.
sunt picaturi de apa pe care le-am vazut in lumina timpului meu si care ma spala in fiecare zi de nefericire!
sunt oameni in viata mea pe care i-am intalnit din intamplare si care m-au facut fericita prin simpla lor privire;
sunt oameni in viata mea care mi-au dat in dar bucuria fiecarei clipe; care m-au invatat ca “in viata trebuie sa fii si putin egoist”, ca “trebuie sa faci doar ce simti”; pentru care m-am intors cand am plecat pentru a-i mai privi pentru o clipa doar; carora le-am spus “ADIO!” fara cuvinte sau carora le-am spus-o din durerea aceea surda nascuta din teama de a nu suferi inca o data!
Oameni care mi-au spus “TE IUBESC!” fara sa se gandeasca dureros ca i-as putea respinge, oameni pe care ii admir pentru taria lor, pentru puterea de a crede ca totul in viata ti-e dat sa il traiesti o singura data!
sunt oameni in viata mea de la care am avut asteptari si care m-au dezamagit tocmai pentru ca am asteptat ceea ce ei nu aveau de unde sa-mi dea; oameni pentru care am facut TOT si care nu au facut nimic pentru mine; oameni pentru care nu am facut NIMIC si care au facut din clipa vesnicie pentru a mi-o da in dar!
sunt oameni de la care am primit buchete imense de flori si care nu mi-au smuls un suras macar!
Si oameni de la care am primit un ghiocel prin care mi-au dat taria de a merge mai departe, chiar daca sunt inlacrimata la fel ca el.
Chiar daca sunt la fel de plapanda si la fel de trecatoare!
Ei mi-au spus fara sa stie “… pentru ca renasti de fiecare data cand nimic nu mai da sanse de dezghet!”
de Monica Berceanu
