„Marea Desteptare” despre care vorbeste toata lume, reprezinta un nou nivel pe care toata lumea incepe sa il simta si sa il cunoasca. Aceasta este calatoaria noastra de la ratiune la suflet. Este calatoria noastra de la constinta eu-lui la constinta noastra.
Ma voi referi la Dumnezeu prin sintagma „Tot ce exista” .Am fost crescut in religia crestina: duminica la biserica, scoala religioasa, tot tacamul. Aceste invataturi erau foarte traditionale, si chiar conservatoare. Am studiat mult si am primit o baza solida de intelepciuni spirituale. Am invatat ca Dumnezeu inseamna iubire, noteaza secretele.
Am invatat sa ma port cu vecinul meu asa cum mi-ar placea sa se poarte cineva cu mine. Am invatat sa daruiesc si sa ajut; si sa fiu de folos. Am invatat sa ma rog, a fost o educatie minunata, una care m-a facut sa devin ceea ce sunt.
Cu cat m-am maturizat, cu atat am inceput sa inteleg ca tot ce stiam eu despre Dumnezeu nu era suficient pentru mine, asa cum imi promisese religia mea. Interpretarea mea despre Dumnezeul care daruieste si pedepseste imi provoca durere si ma bloca in dezvoltarea viziunii mele asupra vietii.
Ideea mea asupra iadului parea infricosatoare, iar rugaciunile mele nu aveau rezultatele pe care fusesem indrumat sa le astept.
Credintele mele traditionale ma faceau uneori sa ma simt stingherit eu fata de mine, fata de lumea intreaga, chiar fata de Dumnezeu. Ma simteam inconfortabil. Ma simteam vinovat, imi vedeam viata ca pe un esec. Eram furios pe Dumnezeu, ma simteam prizionerul corpului meu si captiv pe acest loc numit Pamant.
In acest punct imi ramasesera doua modalitati sa privesc lucrurile.
Fie imi plangeam de mila si ma chinuiam, simtindu-ma rau, nefolositor, sau imi largeam cunostintele despre ceea ce reprezinta Dumnezeu. Asa ca am inceput sa caut noi raspunsuri in inima mea.
Am avut o revelatie. Inima mea s-a deschis si am inceput sa vad lumea, pe Dumnezeu, pe mine si pe alti oameni printr-o noua lentila vasta de acceptare si iubire. In vreme ce continuam sa ne deschidem Adevarului tot mai tare, putem observa cum ajungem in diferite stadii ale constintei pe parcursul drumului.
Marea Desteptare deschide inima intregii umanitati la cel mai inalt grad. Si din acel stadiu, realizari numeroase si pline de inspiratie apar in randul oamenilor in legatura cu natura lui Dumnezeu, realitate, univers si fiinte simtitoare de peste tot.
Aceste idei in dezvoltare reprezinta calea catre constinta umana din zilele noastre.
Cand spiritul se trezeste, el cunoaste lucruri noi. Aceste dedesubturi sunt rezultatele firesti ale rodirii chakrei inimii.
1) Dumnezeu (Tot ce exista) este creatorul nostru. El este iubirea adevarata. El se poate prezenta oamenilor ca persoana, insa in acelasi timp el este si un spirit, este etern, impersoanl si impenetrabil. El reprezinta tot ce exista la orice nivel al existentei, fie fizica sau spirituala. Dumnezeu si creatia Sa sunt un Tot. Exista o singura fiinta, asadar.
2) Mai intai Dumnezeu a facut omul, apoi noi am creat lumea pe care o experimentam, cu toata suferinta ei.
3) Toata lumea pe care o vedem este un vis. In realitate,noi suntem tot in Rai, cu Dumnezeu – protejati- si visam tot ce ni se intampla.
4) Tot ce experimentam in aceasta viata este oglinda trairilor noastre sufletesti. Dumnezeu nu se implica in acest proces. El pur si simplu lasa lucrurile sa se intample in timp ce noi visam. Acesta este sensul ideii de ”liber arbitru”.
5) Dumnezeu nici nu recompenseaza, nici nu ne pedepseste. Noi singuri ne facem asta, judecandu-ne, considerandu-ne buni sau rai. Dumnezeu ne iubeste si ne accepta oricum alegem sa fim, sa simtim sau sa gandim.
6) Iadul nu este un loc, este un fel de a gandi. Este gandirea la care ajungem cand suntem foarte departe de Adevar. Ne simtim rau pentru ca ( in mod gresit) noi credem ca suntem despartiti de Dumnezeu.
7) Nu este responsabilitatea lui Dumnezeu sa se asigure ca noi ajungem sa il cunoastem. Dumnezeu este mereu prezent. Dumnezeu ni se dezvaluie mereu. Este datoria noastra sa fim deschisi prezentei lui.
8) Rugaciunea este importanta, insa nu functioneaza in modul in care am fost invatati. Dumnezeu nu primeste cereri. Cand ne rugam Lui pentru ajutor, practic ne deschidem sufletul sa-i simtim prezenta. Lucrurile se schimba in viata noastra cand ne deschidem Iubirii Lui.
9) Dumnezeu este mereu cu noi. El nu ne abandoneaza. Noi suntem cei care il abandonam pe Dumnezeu. Noi visam la o lumea inspaimantatoare, separata, uitand ca suntem in bratele celor dragi mereu.
10) Exact cum ne invata celelalte religii traditionale, exista lumi superioare lumii noastre. Ca in filmul Inception, aceste lumi arata ca niste papusi matrioska – un vis intr-un vis dintr-un vis.
11) Ca sa ajungem in lumea dupa moarte, avem nevoie de un singur lucru: iertare. Nu trebuie sa fim perfecti. Nu trebuie sa facem petreceri de sarbatoare. Nu trebuie sa ne autopedepsim pentru greseli pe care le-am facut.
Trebuie doar sa iertam. Vei simti asta cand vei avea acel sentiment de acceptare fata de toate lucrurile, sentiment care aduce pace sufleteasca. Iertarea ne aducea pacea.
Deci, practic, umanitatea este pe punctul de a invata doua lucruri:
1) Ca suntem responsabili pentru propria noastra experienta
si
2) Ca singura alegere reala in viata este fie de a iubi si de a ierta sau NU.
Avem cu totii puterea de a alege! Putem alege sa iubim si sa iertam pe loc!
Asadar „Marea Trezire” este procesul de alimentare a inimii omului la capacitatea maxima. Pentru prima data, umanitatea este gata sa se angajeze in centrul inimii pentru a iubi pe deplin, pentru a ierta pe deplin, pentru a accepta pe altii pe deplin, eliminanad astfel rusinea, vinovatia si Iadul in care s-a trait de mii de ani.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
