O să vă spun o poveste:
Odată, o tânără studentă a venit în sat să-și viziteze bunica. Cu toate acestea, să fiu sincer, nu doar dorința de a-și vedea bunica a determinat-o pe tânără să facă acest drum: sufletul ei era încărcat de tristețe și melancolie. Această tânără devenise foarte retrasă la universitatea unde învăța.
Nu era proastă sau urâtă, dar totuși nimeni nu voia să stea de vorbă cu ea. Tânăra iubea să citească, în special literatură clasică, era pasionată de lectură, îi plăcea să meargă la piese de teatru și la diferite expoziții.
Mama tinerei era profesoară de muzică la unul dintre liceele orașului și, iubind frumosul, încercase să-i insufle fiicei sale această iubire încă de la o vârstă fragedă. Cu toate acestea, adolescenții din ziua de azi sunt mai interesați de alte lucruri.
Astfel că fata care asculta muzică clasică și citea literatură universală nu se potrivea cu colegii ei de școală. Aceeași situație a apărut și la facultate, chiar dacă fata studia la facultatea de filologie.
Ea era convinsă că după terminarea școlii chinurile ei se vor sfârși, pentru că la facultate o vor înconjura cu totul alți oameni. Dar, din păcate, colegii ei nu au primit-o în grupul lor. Desigur, au fost câțiva care au vrut să stea de vorbă cu ea, dar le era frică să nu cumva să fie excluși din grup.
Toată lumea se ferea de fata neobișnuită. Cu toate acestea, asta nu a împiedicat-o să atragă atenția băieților, pentru mulți dintre ei părea misterioasă și enigmatică. În cele din urmă, doi tineri au decis să vadă care dintre ei o poate cuceri. Aproape întregul institut știa despre această competiție, cu excepția fetei în cauză.
Unul dintre băieți era foarte popular: un băiat chipeș și sufletul oricărei petreceri studențești. El a curtat-o pe fată timp de șase luni, iar această a ajuns să se îndrăgostească de el.
Acest sentiment pur și frumos a făcut-o fericită, părea că destinul în cele din urmă a recompensat-o pentru toate suferințele și umilințele anterioare. Dar din păcate, după ce și-a atins scopul, tânărul fără inimă a lăsa-o baltă pe tânără, lucru care a atras atenția și a stârnit amuzamentul întregului institut.
Cu greu a reușit tânăra să termine semestrul. Întoarsă în sat, spera că timpul petrecut în mijlocul naturii și comunicarea cu bunica îi vor reda forțele sufletești, pentru că în toamnă trebuia să se reîntoarcă la școală – mai avea doi ani de studiu.
Când a ajuns în sat, fata a plecat imediat la plimbare. Tot ce vedea îi aducea bucurie, iar ea se întreba în sinea ei de ce mama ei trata cu indiferență viața la țară? Cum putea să ignore frumusețea aceasta? Acum regreta că nu a venit la bunica ei mai devreme.
După ceva timp, fata a ajuns la biserica din sat. A privit cu atenție clădirea și s-a gândit că i-ar plăcea să participe la slujba de duminică. În următoarea duminică, bunica și nepoata au mers la biserică, unde tocmai se oficia Sfânta Liturghie.
În biserică, fata s-a simțit fericită, chiar dacă biserica era destul de veche. Cu toate acestea, interiorul era curat și confortabil. Fata a studiat cu interes icoanele antice de pe pereții bisericii și, uitându-se în jur, a fost uimită de cât de puțini oameni au venit la slujba de duminică.
Nu erau mai mult de douăzeci de săteni, și aproape toți erau bătrâni. Atunci, studenta s-a întrebat de ce în biserică vin doar persoane în vârstă? Această tendință era evidentă, în special în parohiile rurale.
Totuși, slujba i-a oferit o stare de liniște, nimic nu a împiedicat-o să se gândească clar la viața sa, nimeni nu se împingea sau vorbea, copiii mici nu alergau prin biserică.
În acea zi, tânăra a început să reflecteze la propria ei cale, fără resentimente sau amărăciune, ci cu umilință. După aceea, viața ei a început să se schimbe în bine. Tânărul care a tratat-o crud a rămas repetent din cauza rezultatelor slabe, iar fata a întâlnit un alt băiat care o iubea din toată inima. Acest sentiment minunat și reciproc i-a adus fericirea mult dorită.
Dar de ce oamenii încep să meargă la biserică doar în momentul în care simt apropierea bătrâneții?
Desigur, în biserică poți întâlni credincioși de diferite vârste, dar Spovedania și Sfânta Împărtășanie sunt mai frecvente în special pentru bătrâni. Poate că acest lucru se datorează faptului că persoanele în vârstă simt mai clar apropierea sfârșitului vieții pământești.
Acest lucru este valabil și pentru cei grav bolnavi, în astfel de momente începem să ne gândim că a venit momentul să ne pregătim pentru Viața Veșnică. Este momentul să ne mărturisim păcatele și să ne parcurgem restul călătoriei pământești cu demnitate.
Adesea, în astfel de momente, Diavolul încearcă din toate puterile să împiedice acest lucru, nu vrea să piardă sufletele păcătoase, care, după părerea lui, îi aparțin numai lui. De aceea trimite gânduri care să ne îndepărteze de Tatăl Ceresc. Cu privire la ce gânduri ar trebui să fim atenți, a vorbit Siluan Athonitul:
“Amintește-ți cele două gânduri și teme-te de ele. Unul spune: ‘Ești sfânt,’ celălalt: ‘Nu te vei mântui.’ Ambele sunt gânduri de la vrăjmaș și în ele nu este adevăr. Dar gândește-te astfel: ‘Sunt un mare păcătos, dar Domnul este milostiv, El iubește mult oamenii și Îmi va ierta păcatele.’ Credința ta să fie aceasta: Domnul va mă ierta.” – Părintele Siluan Athonitul
“Voința vicleană mă aduce în păcate, iar când păcătuiesc, arunc vina pe Satana. Dar vai mie! Pentru că în mine este cauza. Diavolul nu mă forțează să păcătuiesc cu sila. Păcătuiesc de bună voie, atunci de ce arunc vina pe diavol?” – Sfântul Efrem Sirul
