Pentru părinți, joaca cu copiii lor este o adevărată bucurie sufletească. Mulți părinți își gâdilă copiii atunci când se joacă cu ei. Această acțiune pare inofensivă, dar potrivit oamenilor de știință, gâdilatul poate dăuna copiilor.
Mulți adulți cred că dacă bebelușul râde continuu, atunci îi place să fie gâdilat. Dar de fapt gâdilatul poate fi dureros și neplăcut pentru aceștia, iar râsul poate fi doar o reacție necontrolată. De obicei, părțile corpului unde părinții își gâdilă copiii sunt axilele, talia, tălpile și burtica. Aceste zone sunt foarte sensibile.
Iată de ce nu ar trebui să gâdili bebelușii:
1. Chiar dacă bebelușii râd, asta nu înseamnă că le place gâdilatul.
Aproape toată lumea va râde când este gâdilată, dar problema este că copiii o vor face oricum, chiar dacă urăsc să fie gâdilați. Copiii, în special cei hiperactivi, nu se vor putea opri din râs când sunt gâdilați, iar acest râs reflexiv le dă părinților iluzia că sunt bucuroși.
Într-un studiu realizat la Universitatea din California în 1997, oamenii de știință au descoperit că gâdilatul nu produce același sentiment de fericire ca atunci când cineva râde la o glumă. Gâdilatul creează doar iluzia unui râs fericit, dar în realitate, acesta este doar un reflex.
2. Copiii nu vă pot spune să vă opriți.
Râsul copilului atunci când este gâdilat este complet incontrolabil și pur reflexiv. Iar în acest caz, bebelușii nu vor putea să-ți spună să te oprești, pentru că nu pot vorbi. În ceea ce privește copii mici care pot vorbi, o criză de râs îi poate împiedica să vorbească în acel moment.
3. În trecut, gâdilatul era folosit pentru a tortura oamenii.
În trecut, gâdilatul a fost folosit mult timp ca modalitate de tortură pentru oameni. În China dinastiei Han, gâdilatul era o formă de a-i tortura pe nobili, deoarece nu lăsa urme, iar victimele se recuperau ușor și rapid. De asemenea, în Japonia a existat un cuvânt special pentru tortură prin gâdilat – kusuguri-zeme, care înseamnă „cu moderație”.
În Evul Mediu se folosea și următoarea metodă: picioarele goale ale victimei erau imobilizate, iar oricine trecea pe lângă acea persoană avea dreptul de a le gâdila. Următoarele torturi erau și mai sofisticate: picioarele unei persoane erau imobilizate, date cu sare, iar apoi erau linse de oi.
Vernon R. Vihea de la Universitatea din Kentucky a intervievat 150 de adulți care au fost gâdilați de frații lor în cea mai mare parte a copilăriei. Majoritatea participanților au spus că gâdilatul este un tip de abuz fizic. Așadar, studiul a concluzionat că gâdilatul poate provoca reacții fiziologice extreme la victime, cum ar fi vărsături și pierderea cunoștinței din cauza incapacității de a respira.
4. Gâdilatul poate provoca traume psihologice și consecințe pe tot parcursul vieții.
Potrivit medicilor, gâdilatul nedorit poate provoca „dureri psihologice extraordinare”. Uneori, trauma poate dura o viață întreagă. Un expert în educație parentală a declarat: „După mulți ani în care am ascultat oamenii vorbind despre probleme psihologice din copilărie, pot spune că gâdilatul poate provoca senzații dureroase”.
Iritația excesivă și pe termen lung a receptorilor pielii crește pragul de pregătire convulsivă. Acest lucru poate duce la un sindrom convulsiv și, ca urmare, la stop respirator.
Copilul dezvoltă un reflex de tensiune și încordare, așa că experții recomandă părinților să nu se joace niciodată cu copiii prin gâdilat. Mai ales dacă copilului îi este somn sau foame. Găsiți alte modalități mai interesante de a vă distra cu micuții.
De asemenea, adulții trebuie să-l învețe pe copil că acesta are tot dreptul asupra corpului său, iar dacă el cere ca părinții să se oprească, atunci ei trebuie să îi respecte decizia.
Dacă vi s-a părut interesant articolul, atunci îl puteți distribui ca să îl vadă și alți părinți.
