A fi părinte este cea mai mare bucurie din viața noastră, dar în același timp, este o bucurie foarte dificilă. Toți vrem să fim părinți model și părinți perfecți încă din primele zile de viață ale copilului, dar credeți-mă că așa ceva nu există.
A fi un părinte bun este ceva ce vine odată cu timpul. Este ceva ce învățați pe parcursul întregii vieți, chiar și atunci când copiii cresc și apar nepoții. Desigur, veți face greșeli, veți fi dezamăgiți, veți corecta greșelile și veți face din nou greșeli. Este normal. Pentru că învățați, încercați, vă îmbunătățiți.
Este clar că toți părinții își iubesc cel mai mult copiii și își doresc tot ce este mai bun pentru ei! Cu toate acestea, să aspiri la perfecțiune, să fii impecabil în acest domeniu nu este doar naiv, ci adesea duce la rezultate opuse.
Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ei au nevoie doar de părinți buni. Cei care îi iubesc și îi susțin, cei care fac și ei greșeli, dar nu se tem să recunoască faptul că au greșit. Cei care nu îi vor presa sau le vor dicta viața, ci îi vor ajuta să se descopere și să se realizeze în viață. Cei care înțeleg că toți facem greșeli, atât adulții, cât și copiii.
Dacă vă străduiți din greu să deveniți părinți impecabili, veți rata lucruri cu adevărat importante. Pentru că fiecare are propriile idei despre cum ar trebui să fie un părinte perfect. Cu alte cuvinte, nu există un numitor comun în mod natural.
Doar respirați adânc și amintiți-vă: perfecțiunea nu există în principiu. Nici în educarea copiilor, nici în oricare alt domeniu. Toți facem greșeli, cădem, ne ridicăm și facem din nou greșeli. Asta este viața însăși. Da, creștem, ne schimbăm, devenim mai buni, dar asta nu înseamnă că știm totul și avem răspunsuri la toate întrebările.
Este vorba despre faptul că educația nu este un proces unidirecțional, în care un adult înțelept și “atotștiutor” îi învață pe copii neștiutori (unii părinți se încadrează în această categorie chiar și atunci când copiii lor devin adulți). Trebuie să îi ascultați pe copiii voștri exact așa cum și ei vă ascultă pe voi.
Este suficient să fiți doar părinți buni – asta este cea mai bună opțiune. Fiți pur și simplu părinți suficient de buni. Desigur, din când în când veți face greșeli și veți simți confuzie, dar asta este normal. Oamenii continuă să învețe pe tot parcursul vieții, de aceea au dreptul la greșeală.
Cel mai important lucru este să recunoașteți greșeala, să o corectați sau să vă cereți scuze și să mergeți mai departe. Nu sunteți supereroi din filmele de acțiune, așa că problemele vor apărea mereu. Nu doar la voi, ci la toți.
Toți părinții se preocupă de viitorul copiilor lor. Vor ca ei să crească și să devină buni, onești, harnici, fericiți și încrezători în ei înșiși. Visează să-și aleagă o meserie bună, să atingă prosperitate financiară. Dar părinții suficient de buni știu că viitorul copilului este alegerea lui personală și responsabilitatea lui personală.
A vă amesteca, a forța sau chiar a da ordine este cel mai rău lucru pe care îl puteți face pentru copii, chiar dacă vi se pare că merg pe un drum greșit și “își distrug viața”. Copilul trebuie să-și stabilească singur propriile obiective în viață și propria sa cale. Misiunea părinților este să asigure o copilărie fericită și o educație adecvată.
Părinții suficient de buni înțeleg că cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru a ajuta copiii să-și construiască un viitor fericit este să creeze condițiile necesare pentru o copilărie fericită.
Copiii care se simt în siguranță lângă părinții lor, simt susținerea – nu controlul, încrederea – nu suspiciunea, cresc și devin adulți încrezători în ei înșiși. Învăță ușor și cu plăcere, interacționează cu ceilalți oameni, știu să ofere și să aprecieze dragostea, știu să se bucure și să-i facă fericiți pe cei din jur.
Părinții suficient de buni înțeleg asta și de aceea se gândesc la prezent și la fericirea copiilor. O copilărie fericită duce cel mai adesea la o viață de adult fericită; în timp ce o copilărie nefericită duce de multe ori la o viață de adult nefericită.
