A doua sansa nu inseamna ca omul s-a schimbat, uneori constati cu stupoare ca unii oameni nu o merita nici macar pe prima!

"Când construim, trebuie să ne gândim că o facem pentru totdeauna." — John Ruskin De ce este mai usor sa renuntam la oamenii pe care am ales sa-i abandonam, dar mult mai dificil sa renuntam la oamenii care au ales sa plece din viata noastra? Ar putea avea de-a face cu faptul ca, atunci cand luam aceasta decizie, suntem in control, dar acest control este luat de la noi de catre altii atunci cand pleaca si nu putem face prea multe in legatura cu asta, nu-i asa? Sa descurcam putin lucrurile si sa privim mai intai motivele pentru care trebuie sa renuntam la oameni si, in al doilea rand, de ce oamenii aleg sa plece din viata noastra. 1. Pentru ca nu este intotdeauna despre noi - Uneori este vorba de ei si despre ceea ce vor sa obtina de la viata si pentru bunastarea si fericirea lor personala. Nu suntem centrul unviersului pentru viata altcuiva, in afara de propria noastra viata. Cu totii vrem lucruri diferite in vietile noastre, indiferent cat de compatibili suntem sau cat de bine ne intelegem. Cand cineva recunoaste o nevoie sau o dorinta puternica care creste sau care nu se estompeaza si simte ca nu poate sa-si indeplineasca acea pasiune sau dorinta pe care o are in timp ce este cu tine, atunci trebuie sa plece sau sa traiasca plin de resentimente fata de tine. Asta este ceea ce iti doresti cu adevarat pentru tine sau pentru ei? Acum intelegi de ce trebuie sa renunti la oamenii care au ales sa-ti paraseasca viata? Uneori poate fi vorba de o noua cariera, de un loc nou in care au dorit intotdeauna sa traiasca, ceva ce vor sa faca, dar sa o faca singuri, fara sa fie angajat intr-un interval de timp sau sa fie cu o persoana. Asta este cu adevarat despre ei si nu despre tine, deci lasa-i sa plece, ca sa se poata implini. Mergi si gaseste ceva ce te va inspira si pe tine in acelasi mod. 2. Pentru ca unele relatii sunt toxice - Pot sa o spun mai simplu decat atat? Va fi daunator fie pentru tine daca ramai in continuare implicat in relatie, continuand sa speri ca lucrurile s-ar schimba, fie in detrimentul celeilalte persoane care si-a dat seama de asta si a plecat. Sau a fost relatia daunatoare in detrimentul ambelor parti? Atunci cand orice parte a unei relatii este toxica, nu este un loc bun pentru a fi pentru nici una dintre persoane. A fi cu un partener manipulativ, obsedat de control, gelos sau abuziv sunt cateva dintre exemplele unei relatii toxice. Nu te mai astepta ca acestia sa se schimbe si nu mai gasi scuze pentru ei. Nu vei schimba nimic. Lasa-i sa plece. Pe de alta parte, daca ai fost acuza ca esti componenta toxica a unei relatii, din nou lasa-i sa plece si foloseste-te de acel timp pentru a reflecta asupra motivului pentru care ai avea nevoie de ajutor, pentru a rezolva orice problema prin care treci. 3. Pentru ca unii oameni vor face ceea ce vor de cate ori vor - Nu se vor gandi de doua ori. Spune-le ce nume vrei, dar ma indoiesc ca le va pasa. Da, unii oameni nu se vor schimba niciodata. Este posibil ca ei sa fii promis sa se schimbe sau nu ar fi avut nici un interes sa se schimbe. La urma urmei, ei cred ca sunt perfecti, asa ca de ce sa suferi pentru cineva care nu te va vedea niciodata ca pe cineva care are o importanta? Eul lor si gradul lor de importanta de sine i-a orbit fata de durerea si suferinta ta. Te-ai asteptat sa vina acasa, te-au ignorat sau te-au injosit, au uitat ziua ta de nastere sau sa te scoata in oras? A fost relatia ta foarte unilaterala si au decis sa te paraseasca pentru altcineva fara sa se gandeasca de doua ori la asta? Daca este asa, detaseaza-te, respira, ai avut parte de o sansa norocoasa. Numara-ti binecuvantarile. Nu este o pierdere. 4. Pentru ca uneori trebuie sa recunosti ca doar tu esti cel care incearca sa faca lucrurile sa mearga - Poate ca au gasit ceea ce cautau in alta parte si nu le mai putea intalni asteptarile. Ai fost un surplus cerintelor lor si astfel si-au pierdut interesul. Stiu ca asta poate fi devastator si greu de acceptat, dar este posibil sa fie adevarat. Uneori incercam atat de mult sa implinim toate asteptarile celorlalti, dar este atat de nesustenabil s ide obositor. Incerci sa arati perfect, inteligent, aratos, incerci sa te potrivesti cu viata, interesele si hobby-urile altor persoane, dar nu exista nicio garantie ca vor ramane in viata ta. Poate ca sunt atat de nestatornici, incat vor continua sa pluteasca intre oameni, nu foarte siguri de ceea ce au cu adevarat nevoie si de ceea ce cauta. Chiar vrei sa fii cu cineva de genul acesta? Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Se intampla uneori ca, desi tu ai decis sa te indepartezi de anumiti oameni, ei sa nu accepte acest lucru si sa continue sa te caute. Bineinteles ca ii ignori, …sau cel putin asa ar fi de preferat, pentru ca efectiv nu ai avea altceva de facut, esti constient ca, daca ai raspunde cautarilor lor, s-ar isca din nou polemici si sufletul ti-a ajuns pana in punctul de saturatie in ceea ce le priveste.

Acesti oameni ar trebui sa inteleaga ca punctul nu este echivalent cu virgula, si ca, daca in trecut ai facut din punct virgula, acum nu se va mai intampla la fel.

Ar trebui sa inteleaga ca nu pot tine langa ei pe nimeni cu forta, folosindu-se de tot felul de victimizari, minciuni sau prin intermediul altora. Greselile se platesc in viata asta, iar cei mai intelepti si dornici de a face din ei cea mai frumoasa versiune a lor, invata din ce au gresit. Dar nu declarativ.

Oamenii de care te-ai indepartat ar trebui sa inteleaga ca odata pierduta increderea, s-a pierdut totul, si ca aceasta nu este asemenea unui puzzle pe care sa-l tot strici si sa-l lipesti la loc.

Ar trebui sa inteleaga ca in viata nu exista numai castiguri, exista si pierderi.

Ar trebui sa inteleaga ca oamenii vin si pleaca si ca pe aceia care vor sa plece, nu trebuie sa ii roage incontinu sa ramana, ci sa le dea aripi pentru a merge pe drumul lor. Iar ei sa faca la fel.

Ar trebui sa inteleaga ca nu au nici cel mai mic drept sa vrea sa mai intre in sufletul celor pe care i-au ranit, odata ce au lasat in urma lor furtuni, indoieli si dezamagiri.

Ar trebui sa se retraga frumos si sa se arate capabili sa infrunte o despartire asa cum se cuvine: civilizat.

Ar trebui sa se concentreze pe ceea ce au ales in viata, pentru ca ce alegi, de aceea vei avea parte.

Si ar trebui sa inceteze sa mai umbreasca linistea sufleteasca a celor despre care spun ca-i iubesc. Cand iubesti, nu faci rau. Respecti, intelegi si dai dreptul la fericire, chiar daca asta inseamna nefericirea ta.

Soarele rasare pe strada fiecaruia. Garantat!

Publicitate

Cu timpul inveti pana la urma sa-ti vezi de drumul tau si sa-i lasi pe altii in urma fara prea mari regrete. Inveti sa te alegi pe tine si sa te respecti indeajuns incat sa nu mai bati la aceeasi usa inchisa la care te incapatanai sa tot bati in speranta ca o sa primesti ceea ce astepti. De fapt, inveti sa nu mai astepti nimic de la nimeni. Oamenii reusesc sa te surprinda placut atunci cand tu nu ai nici o asteptare de la ei. In caz contrar dezamagirea e direct proportionala cu asteptarea.

Inveti sa iei ca atare fiecare persoana din viata ta si sa te indepartezi treptat atunci cand nu te mai regasesti intr-un loc, intr-un om. Inveti sa inlocuiesti mahnirea cu optimismul, gandind ca tot raul e spre bine si ca tristetea pe care o simti astazi e doar preludiul unui maine mai bun. Dar nu e usor sa inveti toate astea. Si nici nu inveti de pe o zi pe alta. Intai suferi ca un nebun dupa fiecare om cu care nu te mai identifici. Dupa un timp ei devin trecut, iar tu inveti treptat sa-i lasi acolo.

Poate ca pe unii oameni m-am incapatanat eu sa-i vad mai buni decat au fost sau cine stie, poate ca eu am purtat vina pentru care ei nu au fost versiunea lor mai buna. Poate ca pe unii nu i-am iubit suficient si i-am determinat sa plece, apoi am suferit dupa ei. Poate ca unii nu s-au regasit in mine, iar prietenia a fost o batalie pierduta din start pe care am tarat-o dupa noi incercand totusi sa o salvam. Nu mai este insa timp sa privesc inapoi. Nu mai are sens. Am invatat ca e inutil sa fortezi lucrurile, agatandu-te cu disperare de oameni ca sa nu te simti singur.

Spuneam candva ca eu nu cred in a doua sansa. Tot nu cred, dar uneori constati cu stupoare ca unii oameni nu o merita nici macar pe prima!

Voiam ca aceste ganduri sa aiba totusi o nota optimista la final, dar vad ca nu prea imi iese. Sunt din nou dezamagita de oameni si necajita pe mine insami ca totusi imi pasa si ca inca mai pot fi dezamagita chiar atunci cand imi spun ca nimic nu ma mai poate surprinde… Dar iata, oamenii nu inceteaza niciodata sa te surprinda in cele mai nebanuite si neasteptate moduri in ambele sensuri – si bun si rau – dar mai ales in cel rau.


Publicitate


Alte Articole