451° Fahrenheit este temperatura la care hârtia se aprinde și arde. Distopia filosofică creată de Bradbury desenează o imagine întunecată a dezvoltării societății post-industriale.
Este lumea viitorului în care toate publicațiile scrise sunt distruse fără milă de o echipă specială de pompieri, iar păstrarea cărților este interzisă prin lege, televiziunea interactivă servește cu succes înăbușirea minților, iar gânditorii diverși sunt încadrați la psihiatrie punitivă.
Romanul ,,451° Fahrenheit” a fost scris în 1953, iar astăzi, în mod înfricoșător, multe aspecte ale sale par profetice.
,,Oamenii din zilele noastre sunt ca șervețele de hârtie: sunt folosiți, mototoliți, aruncați, se ia unul nou, se folosește din nou, se aruncă.”
***
,,Odată, cărțile erau citite doar de puțini oameni – aici și acolo, în diferite locuri. Prin urmare, cărțile aveau mai multă valoare. Lumea era vastă. Dar când lumea a devenit aglomerată, când populația s-a dublat, s-a triplat, s-a cvadruplat, conținutul filmelor, emisiunilor de radio, revistelor și cărților a scăzut la un standard cunoscut. O gumă de mestecat universală, dacă vreți.”
***
,,Din copilărie direct la colegiu, apoi înapoi la copilărie. Iată standardul intelectual care a domnit în ultimele cinci sau mai multe secole.”
***
,,Avem totul pentru a fi fericiți, dar cu toate acestea, tot nefericiți suntem.”
***
,,Dacă nu vreți ca oamenii să fie deranjați de politică, nu le dați posibilitatea să vadă ambele părți ale problemei. Lăsați-i să vadă doar una, sau, mai bine, niciuna. Lăsați-i să uite că există război pe lume.
Dacă guvernul este rău și înăbușă poporul cu taxe, să nu se spună nimic – este totuși mai bine decât dacă poporul se îngrijorează. Liniștea este de neprețuit! Organizați diferite concursuri, cum ar fi cine își amintește mai bine versurile melodiilor populare, cine poate numi toate capitalele statelor sau cine știe cât grâu s-a recoltat într-un anumit stat anul trecut.
Umpleți-le mințile cu cifre, începeți cu fapte inofensive până când li se urăște, dar ei vor avea impresia că sunt foarte educați. Vor avea impresia că gândesc, că înaintează, deși în realitate stau pe loc. Oamenii vor fi fericiți, pentru că faptele cu care li se distrage atenția sunt lucruri neschimbate.”
***
,,Învârtiți mintea umană într-un vârtej nebun, mai repede, mai repede! – cu mâinile scriitorilor, antreprenorilor, prezentatorilor de radio, astfel încât forța centrifugă să arunce departe toate gândurile inutile, inutile!”
***
,,În primul rând trebuie munca, apoi distracție după muncă, și este atât de multă distracție în jurul vostru, la fiecare pas, bucurați-vă! Deci, de ce să învățăm ceva, în afară de abilitatea de a porni și opri întrerupătorul?”
***
,,Oamenii nu mai au timp unii pentru alții acum.”
***
,,Haidem să vorbim acum despre diferite grupuri mici din interiorul civilizației noastre. Cu cât populația este mai mare, cu atât există mai multe astfel de grupuri. Trebuie să fiți atenți să nu supărați pe cineva – iubitorii de câini sau pisici, medicii, avocații, comercianții, șefii, baptiștii, filantropii, veganii.
Personajele din cărți, piese de teatru, și emisiuni de televiziune nu ar trebui să semene cu artiști, cartografi, mecanici autentici. Țineți minte, cu cât este mai largă piața, cu atât trebuie evitate mai mult conflictelor.
Toate aceste grupuri și subgrupuri care luptă pentru idea lor, Doamne ferește să fie deranjate în vreun fel! Scriitorilor, opriți-vă mașinile de scris! Ei chiar au făcut asta. Revistele au devenit o formă de sirop de vanilie.
Cărțile – gunoi îndulcit. Așa că, cel puțin, afirmă criticii, acești snobi aroganți. Nu este de mirare, spuneau ei, că nimeni nu cumpără cărți. Dar cititorul știa bine ce îi trebuia, și învârtindu-se în vâltoarea distracției, și-a lăsat în urmă benzile desenate. Deci, iată, totul s-a întâmplat fără intervenția guvernului.”
Nu a început cu nicio prescripție, cu nicio poruncă sau cu nicio restricție de cenzură. Nu! Tehnologia, consumul în masă și presiunea din partea acestor grupuri au dus, slavă Domnului, la situația actuală. Acum, datorită lor, puteți fi întotdeauna fericiți: citiți cu plăcere benzile desenate, mărturisirile de dragoste și publicațiile comerciale.
***
Nu aveți nevoie de cărți, ci de ceea ce era odată în ele, ceea ce ar putea fi acum în programele noastre de televiziune. Aceeași atenție la detalii, aceeași sensibilitate și conștiență ar putea fi cultivate și în emisiunile noastre de radio și televiziune, dar, din păcate, nu o fac.
Nu, nu vă vor oferi cărți tot ce vă doriți imediat. Căutați singuri peste tot unde puteți – în discuri vechi de gramofon, în filmele vechi, la oamenii bătrâni. Căutați asta în natura care vă înconjoară, în voi înșivă. Cărțile sunt doar unul dintre locurile în care păstrăm ceea ce ne temem să uităm. Nu au niciun secret, nicio magie. Magia constă doar în ceea ce spun ele, în modul în care ele coase bucatele Universului într-un tot unitar.
