Filosoful și gânditorul chinez Confucius a dezvoltat propria învățătură – confucianismul, care ulterior a devenit venerat ca o religie. După el, au rămas numeroase citate înregistrate de discipolii săi în timpul vieții marelui învățător.
1. Trei căi duc la cunoaștere: calea reflecției este cea mai nobilă cale, calea imitării este calea ușoară și calea experienței este cea mai amară cale. O persoană poate dobândi cunoștințe prin intermediul acestor trei căi.
Alegând prima cale, va reflecta. Va descompune cunoștințele dobândite și le va structura, astfel încât informația să fie accesibilă și simplă pentru el.
Aceia care aleg calea imitării vor atinge ușor scopul lor. Dar ei nu vor putea înțelege în totalitate cunoștințele pe care le-au obținut prin imitarea altor oameni inteligenți. Aceste cunoștințe vor fi superficiale.
Cei de-al treilea, care aleg calea experienței, se vor confrunta cu toate dificultățile și neplăcerile. Această cale va fi amară în comparație cu variantele anterioare, dar oamenii vor putea stăpâni perfect cunoștințele dobândite, deoarece le-au aplicat chiar ei.
2. Dacă urăști – înseamnă că ai fost învins.
Ura acoperă ochii unei persoane și îi orbitează rațiunea. La acest stadiu emoțional, o persoană ajunge când este extrem de nemulțumită de oamenii din jur sau de o situație apărută. Iar nemulțumirea devine extremă.
Acest lucru arată că persoana este înfrântă. Ea încearcă să găsească modalități de apărare și atacă, folosind ura ca un scut. Aceste acțiuni sunt zadarnice, deoarece persoana a fost deja învinsă de adversarul său.
3. În țara în care există ordine, fii curajos în acțiuni și în vorbe. În țara în care nu există ordine, fii curajos în acțiuni, dar cu discernământ în vorbe.
Dacă țara este condusă de un guvernator înțelept, acesta va asculta sfaturile din partea altora. Astfel, atât nobilul vorbitor cât și omul simplu și curajos pot vorbi liber.
Dacă guvernatorul este un dictator prost, este mai bine să ții gura închisă în preajma lui, altfel poți suferi pentru curajul tău.
4. Înainte de a te răzbuna, sapă două morminte.
Răzbunarea este un lucru înspăimântător. Nu rar se întâmplă ca circumstanțele să nu fie deloc în favoarea celui care dorește să se răzbune.
De aceea, cel care vrea răzbunare ar trebui să se gândească să sape măcar un mormânt și pentru sine, pentru că e posibil să devină victima propriei sale răzbunări.
5. Acceptăm sfaturi în picături, dar le dăm cu găleata.
Cei care, în majoritatea cazurilor, dau sfaturi altora nu le acceptă pentru ei înșiși sau le acceptă cu reticență mare. Ei se consideră oameni perfecți, a căror viață este impecabilă. De ce ar trebui să asculte de părerea altora și să încerce să se schimbe? Mai bine să dea ei sfaturi oamenilor cu defecte.
6. Piatra prețioasă nu poate străluci fără șlefuire. La fel, omul nu poate deveni de succes fără un număr suficient de mare de încercări dificile.
Înainte de a deveni o bijuterie într-un cadru de aur, piatra prețioasă este tăiată și polizată. La fel se întâmplă și cu omul. Pentru a deveni o personalitate puternică, el trebuie să experimenteze viața și să treacă prin încercări și eșecuri.
7. Omul nobil ține cont de sine, omul mărunt are opinii despre alții.
Noblețea este dată acelei persoane care știe să țină cont de sine, să accepte greșelile săvârșite, să autocontroleze acțiunile și intențiile sale. El se poate autoevalua ușor pentru a înțelege unde a făcut un pas greșit.
Omul mărunt nu își va căuta greșelile la sine, el doar va arunca vina asupra altora și le va exprima opinia negativă.
8. Frumusețea există în tot, dar nu tuturor le este dat să o vadă.
Frumusețea lumii înconjurătoare poate fi văzută doar de acea persoană ale cărei gânduri sunt pure și dezinteresate. Numai ea poate vedea cât de variată este natura. Cât de frumoasă este. Ce oameni frumoși și luminoși o înconjoară.
Pentru a vedea frumusețea, sunt necesare răbdarea, atenția și observația, calități pe care nu toți le au.
