Formarea și manifestarea diferitelor forme de comportament autodistructiv sunt strâns legate de anumite stiluri de educație parentale.
Se disting (conform lui E. Larsen) șase categorii de comportament autodistructiv dezvoltate încă din copilărie.
1. „Controlorii” – evaluarea lor de sine se bazează pe cât de mult pot face pentru cei din jur, dar nu știu cum să aibă grijă de ei înșiși.
Oamenii pe care îi controlează nu se dezvoltă spiritual, ci devin dependenți de ei. Consideră că știu mai bine cum trebuie să trăiască alții. Nu permit altora să fie ei înșiși. Construiesc relații cu persoane cu probleme pentru a se afirma prin intermediul lor și a arăta mai bine în comparație cu ei.
Dezvoltă relații de co-dependență. Controlorii nu știu cum să aibă încredere în oameni și în Dumnezeu și încearcă ei înșiși să joace rolul Lui Dumnezeu în viața oamenilor slabi.
2. „Pacifistii” – evaluarea lor de sine se bazează pe faptul că nu supără pe nimeni, ei niciodată nu își exprimă propriile nevoi și, prin urmare, sunt mereu într-o stare de foame emoțională.
Doresc să fie importanți, valoroși în mediul lor, să anticipeze dorințele altor oameni. Deviza lor de viață: „Pacea cu orice preț”. Au grijă de dorințele și nevoile altora, fără a se concentra asupra lor înșiși. Le este dificil să răspundă la întrebarea: „Ce îți place personal, sau ce iubești, ce îți dorești, ce dorințe ai?”
3. „Mucenicii” – au învățat că viața înseamnă să suferi constant, caută durerea, deoarece o consideră normală. Când lucrurile merg bine pentru un mucenic, se simte inconfortabil.
Consideră subconștient că, cu cât suferă mai mult, cu atât sunt mai aproape de Dumnezeu. Cred că prin suferință se umilesc, dar aceasta nu este adevărata smerenie. Cu cât îi permitem Lui Dumnezeu să ne arate inima, cu atât mai bine ne aflăm într-o poziție corectă. Adesea mucenicii intră în contact cu controlorii sau pot avea un tip mixt.
Pentru un mucenic este mereu necesar să sufere; dacă acest lucru nu se întâmplă, acești oameni adesea provoacă scandaluri pentru a menține sau chiar amplifica suferința. Dezvoltă comportamente dependente. Ei văd doar aspectele negative și motivele pentru suferință. Se consideră drepți în ei înșiși sau, dimpotrivă, se autocondamnă și se pedepsesc.
4. „Muncitori harnici” – își bazează evaluarea de sine pe activitate. Finalizarea nu este scopul lor, li se pare suficientă mișcarea constantă.
Rezultatul final nu este important pentru ei, procesul este esențial. Nu știu cum să se odihnească, simt vinovăție când nu fac nimic. Valorizează munca mai mult decât relațiile, consideră pe cei din jur leneși, toți cei care lucrează sau servesc mai puțin decât ei îi irită. Relațiile cu Dumnezeu – „cu cât slujesc mai mult, cu atât îi sunt plac mai mult Lui Dumnezeu”. Slujirea este mai importantă pentru ei decât Dumnezeu.
5. „Perfecționiștii” – baza evaluării lor de sine este inaccesibilă, judecă totul în funcție de un ideal ireal.
Deviza lor: „Totul trebuie să fie perfect!” Se concentrează pe detalii. Sunt maeștri în găsirea greșelilor. Totul trebuie să fie impecabil. Își percep propriile erori ca pe o înfrângere. Sunt concentrați pe neajunsurile altora.
Principiul lor: „Totul sau nimic!” Sunt afectați de frica de eșec. Uneori par leneși sau lipsiți de inițiativă, pentru că se angajează doar în ceea ce sunt siguri 120%. Adesea rămân în umbră din cauza fricii de eșec. Pentru ei, 99% din succes nu este suficient. Adesea talentul lor rămâne nedescoperit. Sunt nemulțumiți și critici în relațiile cu oamenii.
Le este dificil să accepte oamenii așa cum sunt. Sunt mândri și autojustificați în realizările lor. Aceștia sunt fariseii moderni, care îi mulțumesc Lui Dumnezeu că nu sunt ca ceilalți.
6. „Adepții libertății” – își bazează evaluarea de sine pe libertate, au învățat să nu intre niciodată în relații strânse.
Deviza lor de viață: „A fi liber!” Sunt concentrați pe libertate, nu construiesc relații apropiate. Au multe contacte, legături care îi fac să se simtă importanți; ei nu înțeleg că astfel de relații apropiate sunt mașini de fabricat jumătăți adevărate, nu investesc mult în relații, păstrează distanța, sunt egoiști.
Construiesc relații doar cu cei care le permit să păstreze distanța în relații. În familie, de asemenea, nu construiesc relații apropiate sau nu se angajează în legături conjugale deloc. Este dificil pentru ei să se conecteze cu sentimente. Adesea proclamă multe sloganuri, dar nu au relații apropiate cu Dumnezeu.
