Puțini știu că filosoful venerat în prezent, Socrate, a fost executat pentru ideile sale îndrăznețe și inovatoare și pentru lipsa de respect față de zei, iar soția sa avea un caracter încăpățânat. Deși era cu 40 de ani mai tânără decât soțul său, nu-i acorda nicio valoare. Când Socrate a fost întrebat de ce suportă un tratament disprețuitor din partea sa, înțeleptul a răspuns:
„Cei care doresc să devină buni călăreți de obicei nu aleg cai docili, ci sperioși și neascultători, fiind convinși că, dacă îi încalecă, vor putea să stăpânească orice cal. Eu am dorit să învăț arta de a trăi cu oamenii; și m-am căsătorit cu Xantipa, fiind convins că, dacă voi suporta caracterul ei, voi putea să mă înțeleg cu orice personalitate.”
Trebuie să recunoaștem că noi, oamenii moderni, trăim altfel. Căutăm variante gata făcute, oameni „potriviți” nouă. Evităm unghiurile ascuțite și situațiile conflictuale. Nu avem timp, dorință sau, pur și simplu, suntem leneși să învățăm, să ne adaptăm, să ne obișnuim și să facem compromisuri. Este mai ușor să ne despărțim și să căutăm pe altcineva.
Socrate avea într-adevăr o minte flexibilă și o abordare neconvențională a vieții, iar frazele sale înțelepte trăiesc și în prezent. Doar că nu întotdeauna putem înțelege această înțelepciune, adesea iluminarea le vine oamenilor când au trăit jumătatea bună a vieții sau chiar la bătrânețe.
Despre faptul că fericirea nu constă în bani
Mulți sunt convinși că, dacă au o sumă rotundă în contul bancar, dețin o proprietate pe care o pot închiria și prețurile din magazine nu-i pun în dificultate, atunci viața le-a reușit. Se crede că multe probleme pot fi evitate sau prevenite. Dar acesta este doar un iluzie. Și oamenii bogați plâng. Și nu au mai puține probleme. Iată ce spunea Socrate:
„Cu bani poți cumpăra un pat – dar nu somnul; mâncare – dar nu pofta de mâncare; medicamente – dar nu sănătatea; servitori – dar nu prieteni; femei – dar nu iubire; o locuință – dar nu căldura căminului; distracții – dar nu bucuria; profesori – dar nu înțelepciune.”
Nu pot să nu mă gândesc și la un alt gânditor – Confucius. El ne sfătuia:
“Găsește-ți o meserie care îți place și nu va trebui să lucrezi nici o zi în viața ta.”
La noi, în România, munca în sine nu este apreciată. Important este dacă poți să convertești timpul și energia ta în bani. Oamenii aleg să studieze specialități care nu îi interesează. Și apoi își petrec ani din viață într-o muncă neplăcută.
Dar problema este că, considerându-te mai deștept decât ceilalți, pierzi din start. Dacă nu iubești ceea ce faci, nu poți atinge înălțimi în acea direcție. Și fără realizări și progres, nu există bani. Fără bani, nu există posibilități. Este un cerc închis.
Dacă copilul meu își va exprima dorința de a deveni animator, mi-aș permite să îmi pun în dubiu dacă va deveni al doilea Walt Disney. Și l-aș sfătui să meargă să studieze dreptul. Oare îi voi distruge destinul? Sau îl voi proteja de un impuls spontan? Nu se știe…
Despre cum să te raportezi la oameni
„Nimeni nu este dușmanul tău, nimeni nu este prietenul tău, dar fiecare persoană este profesorul tău.”
Oh, câte insulte poți evita, câți nervi poți economisi, dacă te înarmezi cu această frază în tinerețe. Oamenii pot deveni o resursă puternică din care ne luăm puterea. Dar și o gaură neagră care absoarbe întreaga noastră energie și nu oferă nimic în schimb.
Privind în urmă la anii trăiți, îmi dau seama că profesorii autoritari, șefii despotici m-au învățat multe lucruri. Și m-au făcut să prețuiesc bunătatea, grija, tandrețea, în loc să consider aceste manifestări ale sufletului drept ceva firesc.
Așa cum scria Omar Khayyam:
Cel care a gustat sarea va aprecia mierea.
Cel care a vărsat lacrimi se va bucura de un râs sincer.
Cel care a murit știe ce înseamnă să trăiești.
Despre cum să devii un om fericit
Oamenii depun mult efort pentru a atinge starea de armonie și echilibru. Pentru ca viața să curgă liniștită ca un pârâu lângă malurile de jeleu. Și trăiesc ca niște flori într-o seră, iar fericirea mult așteptată nu există. Doar realitate rafinată, care nici nu te înfierbântă și nici nu te face să tremuri de frig. Iar după ce ai gustat această viață insipidă, îți dai seama că fericirea este ca o aromă, este liniștea după furtună, este dimineața după noapte, căldura după gerul aspru. Pentru a o simți, ai nevoie de contrast.
Așa cum scria Ivan Turgenev: “Fericirea este ca sănătatea. Dacă nu o simți, înseamnă că o ai.”
În schimb, așa gândea Socrate:
„Logica obișnuită afirmă: dacă ești nefericit, înseamnă că nu ai fericire. Iar dacă nu o ai, atunci mergi și caut-o. În schimb, logica paradoxală spune: dacă vei căuta fericirea, o vei pierde! Pur și simplu așază-te și gândește-te că o ai.”
Pentru a deveni un om fericit, nu trebuie să cumperi o fabrică, să devii o celebritate mondială sau să primești un premiu Oscar. Socrate este convins că este suficient să faci curățenie generală în sufletul tău și să arunci invidia, gelozia și supărarea:
Cel mai fericit om este cel căruia sufletul nu este atins de rău.
