14 lectii frumoase de iubire – “Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima.”

"Dragostea este primul lucru capabil să schimbe total viața unei persoane de la o clipă a alta." – Paulo Coelho Când a iubi înseamnă a suferi, înseamnă că iubim prea mult. Când trecem peste graniţa eu-lui nostru şi deja ne vindem sufletul în vălvătaia a ceea ce noi credem că este iubire, înseamnă că suferim. Suferim de iubire excesivă, iraţională. Când aproape toate conversaţiile noastre cu prietenii se învârt în jurul lui – problemele lui, sentimentele lui, gândurile lui, acţiunile lui – şi aproape toate propoziţiile noastre cumva ajung, mai mult sau mai puţin subtil, tot la „el”, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că noi nu mai suntem noi, ci suntem el, ca şi cum am fi fost absorbite de un vacuum şi nu ne mai putem desprinde fiinţa de a lui. Când îi găsim scuze pentru indispoziţiile, iritările, indiferenţa sau tăcerile prelungite, pentru ignorarea şi egoismul lui, punându-le pe toate pe seama unei copilării nefericite, a unui trecut dificil sau a unui efort susţinut ce l-a depus pentru a-şi depăşi condiţia şi începem să acţionăm ca nişte terapeuţi în loc de iubite, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că suferim. Când nu ne plac comportamentul şi caracterul lui, valorile lui, dar le suportăm, gândindu-ne că dacă suntem suficient: de atrăgătoare, de bune, de înţelegătoare, de tandre, de săritoare, de generoase, de corecte, de sincere, de harnice, de deştepte, de cochete, de sofisticate (să mai continui?), el va dori să se schimbe de dragul nostru şi va face o excepţie cu noi, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că suferim. Când relaţia cu el ne pune în pericol fiinţa emoţională, integritatea psihică şi poate chiar şi cea fizică, dar noi continuăm să ne străduim mai mult, înseamnă că iubim excesiv. Înseamnă că suferim. Contrar durerii şi insatisfacţiei la care dă naştere, o iubire excesivă este atât de comună la din ce în ce mai multe femei. Ea, durerea, a devenit o obişnuinţă încât cele mai multe femei ajung să creadă că aşa trebuie să decurgă o relaţie intimă. Caută febrile răspunsuri şi soluţii panaceu pentru te miri ce situaţii de la cele mai nesemnificative, până la adevărate comportamente problemă. Se implică pe forum-uri, blog-uri şi citesc articole superficiale din reviste pentru a înţelege „cum să îl facă să răspundă la telefon”, „cum să îl facă să vorbească mai mult”, „ ce să facă dacă a minţit-o”, „ cum să îşi suporte mai bine suferinţa pentru că el a înşelat-o şi şi-a pierdut încrederea”, „cum să-l facă să mişte lucrurile mai repede…să ţină cont de ea… să îi pese de ce simte ea…să îi acorde timp…”. Pentru multe femei aceste comportamente se perpetuează în aceeaşi relaţie, însă pentru şi mai multe acestea se transferă dintr-o relaţie în alta, iar ele ajung epuizate, dezamăgite şi fără speranţa că mai pot fi iubite, sau că mai există şi altfel de bărbaţi. Ce omit aceste femei să vadă este numitorul comun al acestor situaţii. Dependenţa este un cuvânt care sperie, produce repulsie şi respingere. Nu ne place cuvântul şi refuzăm să aplicăm acest concept relaţiei cu bărbaţii. Dar asemenea altei dependenţe, atâtea femei aflate în căutarea unui bărbat care să le iubească par să găsească, inevitabil, parteneri labili, lipsiţi de sentimente. Chiar şi atunci când înţelegem că relaţia pe care o avem nu este ceea ce doream, ne vine totuşi atât de greu să-i punem capăt. Asemenea oricărei alte dependenţe. Creăm obsesii. Iubind persoane nepotrivite ne creăm viduri interioare şi, dintr-o iubire normală cu nevoie de dragoste, de a iubi şi a fi iubit, totul se transformă în iubire excesivă şi dureroasă pentru că niciodată parcă nu ajungem să ne îndeplinim nevoia iniţială alături de el. Şi atunci iubim şi mai mult. Atunci se naşte şi dependenţa. Dependenţa de iubire este ca o foame, o foame ce nu se stinge niciodată, atât timp cât ea, credem noi, nu poate fi hrănită decât din exterior. Dar orice femeie care a ajuns să iubească excesiv, dacă reuşeşte să-şi depăşească negarea, va observa că la originea obsesiei ei pentru un bărbat, nu este dragostea, ci teama. Femeile care iubesc obsesiv sunt împovărate de teamă – teamă de singurătate, teamă de a nu fi demne de iubire, teamă de a nu fi ignorate, abandonate şi distruse. Iubim excesiv un bărbat, nu din dragoste, ci din dorinţa ascunsă – inconştientă – că el ne va alunga temerile. Răspunsurile la aceste tipare nu pot fi găsite în reviste, articole şi cărţi. Acestea te pot ajuta să te informezi, însă pentru a-ţi înţelege tiparul este nevoie de mai mult. Trebuie să înţelegi că temerile tale preced orice iubire de moment ai trăi tu acum. Şi că tocmai de aceea ai creat o astfel de iubire nepotrivită, pentru a-ţi vindeca temerile. În realitate, atragi şi alegi inconştient acelaşi tipar de persoane care îţi vor perpetua toate aceste temeri, asemenea persoanelor alături de care le-ai creat iniţial. Este ca şi cum ai încerca mereu şi mereu să repari, sau să închei, ceva ce nu a fost terminat, sau a fost nedrept, sau nu ai înţeles. Ceva ce te-a făcut să suferi şi ai ascuns în inconştientul tău. Ceva la care poate ai asistat şi iubeai acele persoane, ceva pe care tu singură nu-l puteai finaliza, pentru că erai prea mică sau prea vulnerabilă. Sunt şi bărbaţi care suferă de iubire excesivă şi dezvoltă obsesia faţă de o femeie, dar sunt mult mai rari. Pur şi simplu, datorită unor factori biologici, dar şi culturali, femeile sunt cele predispuse la acest tip de suferinţă. Nu este o ironie ca noi femeile, care suntem atât de capabile de compasiune şi înţelegere la suferinţa celor din jur, să rămânem legate la ochi în faţa propriei suferinţe? Nu vă lăsaţi orbite de suferinţă şi nu o confundaţi cu iubirea, cu viaţa sau cu norocul. Dacă suferi emoţional, înseamnă că ai temeri şi convingeri nedescoperite (sau pe care le negi) şi care îţi sabotează accesul la adevăratele sentimente de iubire. Dacă ai temeri nerezolvate şi convingeri iraţionale despre tine, despre bărbaţi, despre iubire şi relaţii, atunci probabil că ai acumulat şi multă furie, frustrare, ruşine şi chiar apatie. A iubi şi a fi victimă nu este acelaşi lucru. Nu confunda mila cu iubirea. Şi nu, nu mă refer la ceilalţi, ci la tine. Când vei putea separa cele două concepte în tine, vei reuşi să proiectezi acest lucru şi în exterior. de Oana Popescu-Argetoia
Publicitate

“Dragostea nu pune multe intrebari, deoarece, daca incepem sa gandim, incepe sa ne fie frica. E o frica inexplicabila, nu poate fi exprimata prin cuvinte. De aceea nu intrebi, faci.” – Paulo Coelho

Cele 14 lectii de iubire:

Lectia a I-a

Umpleti cupa inimii voastre cu iubire si revarsati din ea peste intreaga Creatie Divina, apoi priviti ce se intampla ! Daca vedeti ceea ce va place, inseamna ca ati reusit.

Lectia a II-a

Priviti prin ochiul inimii voastre catre toate fiintele ! Daca acestea se opresc cel putin pentru o clipa privindu-va cu blandete, inseamna ca cupa inimii voastre este mereu plina si are ce revarsa …

Lectia a III-a

Aduceti peste altarul inimii voastre pacea mult dorita si cand va veti simti plini de ea, revarsati-o peste cei ce n-o cunosc ! Daca locul revarsarii primeste pacea, lectia este invatata cu adevarat.

Lectia a IV-a

Daca simtiti pacea unui loc, priviti prin ochiul inimilor voastre si vedeti cine o intareste ! Descoperirea sa nu va tulbure. Puneti si voi zidirea voastra locului Binecuvantarii; asa pacea se va intari !

Lectia a V-a

Daca gandul vostru intalneste gandurile celor de langa voi fara sa lase tulburare, pastrati tacerea, dar lasati gandul sa vorbeasca … Comuniunea s-a realizat

Lectia a VI-a

Deschideti cai catre cei ce va cauta, primiti ce vi se da, dar folositi-va cuvantul spre implinirea unor fapte! Daca rezultatul este cel dorit, veti multumi pe cei ce v-au gasit.

Lectia a VII-a

Cinstiti pe cei mici si pe cei mari cu aceeasi masura a iubirii, in orice loc v-ati afla ! Cautati esenta trairii lor si veti gasi aceeasi radacina ca a voastra ..!

Lectia a VIII-a

Publicitate

Daca simtiti ca izvorul inimii voastre umple cu iubire templul celor ce sterpi sunt prin trairea lor, faceti-o pana ce si acestia vor revarsa iubirea ca si voi !

Lectia a IX-a

Daca roua diminetii voastre nu aduce rasaritul peste chipurile acelora ce va ies in cale, nu va tulburati. Veni-va ziua rasaritului si-n pasul lor, de roua diminetii voastre va revarsa la fel si pentru ei …

Lectia a X-a

Daca Lumina cuvantului vostru s-a lasat deja peste locul asteptarii, nu va mai intoarceti la timpul dinaintea hotararii, pentru a reveni! Lasati ce s-a luminat sa raman timpului sau.

Lectia a XI-a

Cand pasul vostru simte greutatea urcusului, aduceti peste calea voastra puterea vointei si renuntarea nu va va mai gasi !

Lectia a XII-a

Daca va aflati in fata unui om plin de pasiuni grosiere si cupa inimii voastre este plina de iubire, chiar de veti simti valul dorintei lui ca va atinge, nu trebuie decat sa revarsati iubirea catre gandul sau si se va linisti.

Lectia a XIII-a

Gasiti versul cantarii ce nu raneste fapta bunavointei si pacea descchideti-va drumul cautarii celor ce vor Lumina…!

Lectia a XIV-a

Intoarce-ti-va prin pasul retrairii, la visul fiecarui gand ce trece-n timp si impacati-va cu el; sters sa fie din cartea vietii.

Asa doar veti ramane vii !

Exista intotdeauna ceva de iubit. Si daca nu ai invatat asta, inseamna ca nu ai invatat nimic. – Lorraine Hansberry

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Relatii
Prieteniile autentice sunt greu de legat, dar sunt extrem de pretioase. Unii dintre noi ajung sa le aprecieze numai dupa ce au cunoscut si cealalta latura, mai putin frumoasa, a unei relatii de prietenie. Psihologii spun ca putem sa aflam singuri daca avem prietenii "toxici" fara prea mare efort, insa trebuie sa ramanem perseverenti in a ne respecta decizia. O zicala veche spune: "Cu asemenea prieteni, cine mai are nevoie de dusmani?", cam asa se simt si cei care sunt mereu inconjurati de persoane care pretind ca le sunt prieteni, insa prin atitudinea si comportamentul lor nu fac decat sa demonstreze contrariul. De obicei, nu ajungem sa recunoastem numai dupa cateva discutii dacaa aveam de-a face cu o astfel de persoana, fiind nevoie de o perioada de timp pentru a afla daca persoana respectiva este deschisa sa lege o relatie de prietenie autentica,sincera sau nu vrea decat sa profite de conditia sociala, de situatia financiara sau de faptul ca suntem intr-un anumit grup pentru a ne face sa credem ca putem fi prieteni. Asteptarile pe care le avem si increderea pe care o acordam acestor persoane pot fi in timp motive de dezamagire daca nu ne alocam suficient timp pentru a vedea care sunt motivele pentru care ne-am dori sa investim timp si energie intr-o relatie cu o asemenea persoana. "Atunci cand legam o relatie de prietenie facem multe proiectii asupra celuilalt ca urmare a ceea ce ne spune, insa nu putem stii inca de la inceput care sunt adevarate intentii si ce gandeste. Abia dupa ce trece o perioada, ne dam seama ce avem in comun, daca este o relatie sincera si persoana este de incredere", spune psihologul Alina Persa. Cum recunoastem o prietenie toxica? Unele persoane au avut ocazia inca din adolescenta sa aiba astfel de prietenii care pentru unii au insemnat o schimbare drastica a comportamentului, in sens pozitiv sau negativ. Unele persoane pot reactiona drastic atunci cat observa ca persoanele in care au avut incredere si carora le-au impartasit secrete despre baiatul dragut din clasa paralela sau divortul parintilor. De cele mai multe ori, astfel de prietenii toxice apar inca din adolescenta si pot fi destul de periculoase mai ales daca cei in cauza nu isi dau seama la timp pe cine au alaturi. Pe de alta parte, acesti prieteni toxici au grija sa copieze temele, sa ii minta pe parinti, avand o sustinere solida pe spatele celorlati, sa se foloseasca de anumite lucruri pentru a obtine beneficii in scop personal. "Cand iesi din copilarie, campul se largeste. Constientizezi poate intr-un mod dureros ca nu esti stapanul Universului cum erai pana atunci regele asupra caruia se revarsau iubirea si atentia parintilor. Incepi sa iti faci prieteni si incepi sa inveti lucruri despre cei din jur, dar si despre tine in raport cu ceilalti, ce iti place, ce nu, cu ce ai putea sa fii de-acord", explica psihologul. Ulterior, cand devenim adulti, aceste prietenii toxice sunt mai usor de identificat, insa asta nu inseamna ca nu pot aparea si la aceasta varsta dezamagiri, mai ales daca vorbim despre legaturi care dureaza de o perioada lunga de timp. Exista cateva indicii care ne pot semnala faptul ca prietenul nostru face parte dintr-o astfel de categorie: 1. Trasaturile de personalitate - acestea se dezvaluie in timp, insa daca suntem cu bagare de seama pot fi identificate mai ales cand persoana sau relatia trece printr-o situatie de criza sau are o problema. De obicei, prietenii toxici vorbesc doar despre persoana lor, propun o rezolvare care sa fie numai in beneficiul lor, incercand sa ne convinga contrariul, ne fac sa ne simtim vinovati pentru ceea ce ni se intampla, fara a-si asuma vreo responsabilitate, nu dau prea multe explicatii pentru comportamentul lor incercand sa exagereze alte aspecte care tin de alte persoane. 2. Se compara mereu cu noi sau cu cei din jur - construiesc in mintea noastra afirmatii care ne fac sa ne simtim inferiori, sa nu avem respect fata de propria munca, de propriul corp prin compararea cu ceilalti care au sau sunt cu un nivel mai sus din punct de vedere profesional sau personal. Au pretentia ca prin munca celorlalti ei sa se realizeze ca si cum cineva le-ar datora ceva subliind ca asa se procedeaza sau asta ar trebui sa faci daca esti un "bun prieten". 3. Actioneaza in cele mai multe situatii ghidati de impulsul de moment si nu in functie de sentimente si emotii, bazandu-se pe credinta ferma ca li se vor ierta toate greselile. Psihologii ne recomanda ca sa tinem cont de urmatoarele aspecte atunci cand ne alegem prietenii: "Prietenia inseamna ajutor reciproc, sprijin afectiv, sustinere in procesul de integrare sociala. Relatia de prietenie se sprijina pe trairea sentimentului similaritatii in idei, credinte, apartenenta sociala. Ea apare si se dezvolta in timp, prin cunoastere reciproca, prin parcurgerea impreuna a unor evenimente deosebite, prin probe care trebuie mereu reintarite", incheie psihologul.