Capcanele mentale sunt așa-numitele greșeli în care cădem din nou și din nou. Fără îndoială, fiecare persoană normală dorește ca greșeala făcută să fie ultima și să n u se mai repete.
Cu “greșelile” sau capcanele mentale putem să ne descurcăm ușor dacă le avem în față în toată splendoarea lor, fără nicio mască. Dar asta nu se întâmplă întotdeauna, și de multe ori nu vedem și nu înțelegem unde greșim.
Iată care sunt principalele capcane mintale:
1. Persistență
Prima dintre capcanele mentale. Esența ei constă în faptul că noi continuăm o acțiune care este sortită eșecului sau care nu ne mai face plăcere.
Un exemplu tipic este să ne uităm la un film plictisitor până la capăt, doar din încăpățânare și pentru că am fost învățați din copilărie să ducem la bun sfârșit ceea ce am început. În cele din urmă, acest lucru este doar o pierdere de timp și ne strică dispoziția.
2. Amplificare
Aceasta este o capcană în care cădem atunci când depunem mai mult efort decât este necesar pentru a atinge un obiectiv. Este cunoscut și sub numele de dorința nesfârșită de perfecțiune.
Aici, trebuie să ne amintim de cunoscutul “principiu al lui Pareto”, care spune că 20% din muncă aduce 80% din rezultate, și invers: 80% din muncă aduce doar 20% din rezultat.
3. Blocarea
Atunci când ,,ne blocăm”, progresul nostru către obiectiv se oprește. Nu putem începe o acțiune până nu primim un apel telefonic, o permisiune, inspirație etc.
4. Reversiune
Am greșit, asta este, a trecut. Dar dacă până și în ziua de azi suntem îngrijorați de aceeași problemă, înseamnă că am căzut în capcana reversiunii.
Reversiunea este opusul temporal al blocării. La blocare, lucrăm cu îndârjire pentru a accelera viitorul stagnant. Cu reversiunea, ne străduim să schimbăm trecutul ireversibil. Aici trebuie doar să ne împăcăm cu acest lucru și să-l acceptăm ca atare.
5. Anticipare
Capcană în care cădem atunci când începem prea devreme. Muncim din greu pentru a realiza ceva care ar fi putut fi atins cu mai multă ușurință puțin mai târziu.
6. Rezistență
Rezistența este boala numită “încă puțin timp”. Refuzul de a schimba cursul acțiunilor din cauza circumstanțelor externe (când sună alarma dimineața și nu vrem să ne ridicăm, dar trebuie să o facem, așa că nu are sens să amânăm).
7. Amânare
Amânarea este atunci când ne-am hotărât să facem ceva, dar ne este greu să trecem la acțiune. Amânăm pentru mai târziu, găsind sarcini minore pentru a amâna îndeplinirea obligațiilor neplăcute.
8. Divizare
Atenția este indivizibilă în principiu. Munca este muncă, odihna este odihnă. Când ne gândim la muncă în timpul odihnei și când ne gândim la odihnă în timpul muncii, nu putem să realizăm calitativ niciuna dintre ele.
9. Grăbire
Grăbirea este o capcană în care cădem atunci când facem ceva cu o viteză mai mare decât este necesar. (Grăbirea este oglinda amânării).
Așa cum se spune, nu vom putea realiza totul în viață, așa că nu merită să ne trudim pentru asta. Infinit minus unu este tot infinit, deci nu are sens să ne grăbim. Grăbirea va întipări doar obișnuința de a fi agitați.
10. Reglare
Când mintea noastră realizează faptul că ușa este deschisă, gândim descriptiv. Când decidem că ușa trebuie închisă, gândim prescriptiv. Reglarea este capcana prescripțiilor inutile. Cădem în capcana reglării atunci când ne impunem un comportament într-o situație în care impulsul ar fi fost cel mai bun ghid.
11. Formulare
Capcană a exprimării continue a gândurilor noastre despre ceea ce ni se pare adevărat. Daunele cele mai evidente aduse de formulare constau în faptul că duce la divizare.
De fiecare dată când descriem sau evaluăm un eveniment sau o experiență înainte ca acestea să se fi încheiat, facem două lucruri în același timp. Pe de o parte, ne bucurăm de apus, iar pe de altă parte, vorbim sau ne gândim la asta.
Divizarea distruge plăcerea. De fapt, nu putem să ne bucurăm cu adevărat de apus și să îl evaluăm în același timp, pentru că, ocupându-ne de evaluare, ne distragem de la trăirea senzorială. De îndată ce spunem: “Cât de minunat, nu-i așa?”, minunea dispare.
