Despre criza de mijloc a vieții am auzit prima dată în tinerețe de la părinții mei, când discutau despre prietenul lor care părăsea o familie prosperă pentru o tânără. Au fost șocați și au concluzionat că este criza de mijloc a vieții!
Criza de mijloc a vieții
Când erai elev sau student, despre ce învățai?
Cel mai probabil, învățai cum să dobândești cunoștințe noi, să distingi utilul de inutil, să ai noi cunoștințe, să dobândești experiență atât în carieră, cât și în viața personală. Așa a fost, cel puțin, în cazul meu.
Eram convinsă că lucrez la construirea unui viitor sigur. Educația primită, familia puternică, un loc de muncă bun și prieteni de încredere vor fi cu mine pe viață, și după vârsta de 40 de ani nu va mai trebui să-mi fac griji. Abia atunci voi putea să mă relaxez și să mă bucur de viață. Dacă o să mai am nevoie de asta atunci.
Despre criza de mijloc a vieții am auzit prima dată în tinerețe de la părinții mei, când discutau despre prietenul lor care părăsea o familie prosperă pentru o tânără. Au fost șocați și au concluzionat că este criza de mijloc a vieții! Pe ceilalți prieteni ai părinților nu i-a afectat această întrebare, cu excepția unei prietene care a căzut în alcoolism, iar unii prieteni, pierzându-și locurile de muncă, și-au pierdut încrederea în ei înșiși. Dar asta nu avea nicio legătură cu criza, ci se explica prin slăbiciunea caracterului victimelor.
Când am trecut pragul vârstei de 40 de ani și am intrat în criză, ca un crocodil într-o baltă murdară de la zoo, timp de câțiva ani, am fost nevoită să învăț multe și să reevaluez și mai multe.
S-a dovedit că cel mai dificil lucru nu a fost să depășesc criza de mijloc a vieții cu încăpățânarea unui furnicar, ci:
1. Să nu-mi fie teamă să-mi exprim emoțiile.
2. Să fac ceea ce-mi place, nu ceea ce este necesar.
3. Să am încredere în oameni, nu doar să mă bazez pe mine.
4. Să scap de ideea că totul trebuie să fie dificil. Da, desigur, munca necesită efort, dar nu pare grea atunci când o faci cu plăcere.
5. Determinarea nu este cheia succesului. Altceva este – disciplina.
6. S-a dovedit că expresia „trebuie să” poate fi înlocuită cu „vreau să”.
7. Tot ce am acumulat până acum se poate dovedi nu doar inutil, ci și nefolositor. Prin urmare, este mai bine să găsesc o nouă ocupație sau pasiune. Și să încep totul de la zero, ca la 18 ani.
8. Să învăț să primesc. Este mult mai dificil decât să dau. Nu doar să primesc, ci să nu mă simt o sărăntocă și să fiu recunoscătoare pentru darul primit.
9. Să renunț la a mă mulțumi cu puțin. Merit ceva mai mare, mai bun. Nu în detrimentul celor din jur. De ce să arăt o modestie inutilă.
10. Să-mi descopăr rostul, modul în care pot fi de folos.
Vestea bună despre criza de mijloc a vieții este că, mai devreme sau mai târziu, se termină. Ca o perioadă de tranziție din copilărie.
Dacă reușesc să schimb vechile convingeri, atunci viața poate deveni diferită. Asta mi s-a întâmplat mie. Îmi place mult mai mult să trăiesc cu noile mele convingeri.
Da, și nu mai am frică să par ridicolă și să nu corespund așteptărilor altora.
