Fiecare om are un trecut. Iar povestea noastra difera in functie de alegerile pe care le-am facut si de oamenii care au facut parte din viata noastra.
Unii avem povesti frumoase, pline de amintiri pretioase, demne de a fi impartasite cu lumea. Altii avem povesti pline de dureri si de deziluzii. Unii ne rusinam cu alegerile pe care le-am facut si cu neputintele noastre. Dar, trecutul trebuie lasat in urma. Nu mai are niciun rost sa fie invocat, fiindca nu se mai poate schimba nimic din ceea ce nu a iesit asa cum ne-am fi dorit.
Se intampla sa nu putem intotdeauna sa lasam trecutul in urma, fiindca oamenii din prezentul nostru insista sa afle povesti si ne reamintesc mereu de persoane pe care incercam sa le uitam, de dureri, de greseli… Acestia nu pot intelege ca povestea lor alaturi de noi incepe doar din clipa in care ne-am cunoscut si ca nu ar trebui sa aiba nicio tangenta cu trecutul nostru. Iar atunci cand le povestim franturi din trecut, compara si judeca felul in care ne-am trait viata si in care am relationat cu oamenii care au ramas in urma. Astfel, apar intrebari nesfarsite si discutii obositoare pline de banuieli si de judecati, care ne altereaza relatiile din prezent.
Cred ca tot ce trebuie sa se stie despre trecutul nostru este faptul ca nu ne rusinam cu cine am fost si cu ce am facut, fiindca nu ajuta pe nimeni sa cunoasca toate povestile noastre si sa le judece, deschizand rani pe care, de multe ori, cu greu reusim sa le cicatrizam.
Fiecare om are un trecut… dar sunt persoane care nu accepta si trecutul tau… Acestea nu inteleg ca, pana sa le intalnesti, la fel ca si ei, ai trait, ai iubit, ai avut o viata.
Ar trebui sa fim intelesi atunci cand refuzam sa vorbim despre trecutul nostru si ar trebui sa ni se respecte alegerea de a lasa in urma toate povestile pe care ne dorim sa le uitam.
Ar trebui sa ne protejam istoriile de viata, mai ales de aceia care nu inteleg ca relatiile si sentimentele cu o persoana n-ar trebui raportate la trecut si nici nu ar trebui sa fie influentate de acesta.
Ar trebui sa intelegem ca avem tot dreptul sa ne pastram povestile de viata, ca nu suntem datori sa ne justificam pentru felul in care am trait, nici pentru alegerile pe care le-am facut, nici pentru felul in care am iubit, am crezut si am suferit.
Trecutul, cu toate istoriile care-i apartin, are rostul de a ne oferi lectii de viata. Doar prezentul si viitorul ne ofera posibilitati de a schimba tot ceea ce nu am facut asa cum ar fi trebuit, de a face alegerile corecte si de a deveni oamenii care ne dorim sa fim.
Irina Binder
Vor fi momente in viata mea, a ta, cand … vom face de doua ori aceeasi greseala chiar daca aveam impresia ca ne-am invatat lectia si-atunci ne vom simti naivi, slabi, ridicoli; ne vom impiedica in lantul amintirilor si vom descoperi ca unele cicatrici sunt de fapt inca rani si vom simti iarasi acea durere pe care o credeam uitata; vom plange fara un motiv bine intemeiat si ne vom simti macinati pe dinauntru fara sa stim de ce; vom lega noi prietenii incercand cu disperarea unui dependent sa regasim gustul prieteniei de demult, din copilarie si ne vom simti mai goi atunci cand cautarea se va dovedi zadarnica; vom iubi, uneori din ce in ce mai mult, alteori mai putin, dar niciodata la fel chiar daca in clipele de prabusire sufleteasca ne-am promis ca ne-am ferecat toate sentimentele intr-un colt uitat si intunecat de suflet; ne vom desparti intotdeauna cu acelasi nod in gat de oamenii pe care ii iubim caci despartirea nu devine niciodata o obisnuinta si ne vom regasi pe noi mai pustii ca niciodata….