Trebuie sa fim mai buni! “Ochi pentru ochi” ar lasa planeta oarba… toti gresim, nimeni nu este fara de pacat!

A fost odată un Senior, care a hotărât să facă o excursie prin Europa. Ajungând în Marea Britanie, din aeroport a cumpărat un ghid de călătorie, ce cuprindea castelele care pot fi vizitate în M. Britanie, în el fiind menționate zilele și orele de vizită, uneori acestea fiind foarte limitate. Pe una dintre paginile ghidului, Seniorul a văzut o ofertă specială “Castelul Vieții Tale.” Din fotografiile prezentate, castelul nu este mai bun sau mai rău ca altele… Ghidul mai spune că, din motive care vor fi anunțate mai târziu, pentru vizitarea castelului nu se percepe taxa la intrare, ci la ieșire, iar coordonarea zilei și orei vizitei, urmează a se face individual, la numărul de telefon indicat. Intrigat de oferta neobișnuită, de cum ajunge la hotel, domnul formează numărul de telefon și se înțelege cu proprietarul despre data călătoriei.Totul în lume decurge după anumite legi, era inscripționat la intrarea în castel, iar la ușă domnul a fost întâmpinat cu foarte multă amabilitate, de către un om îmbrăcat într-o fusta tipic scoțiană, în carouri. – Ceilalți vizitatori au intrat deja?, se interesează turistul. – Ceilalți vizitatori???, se miră omul. Nu, nu mai e nimeni, vizitele în Castelul nostru se efectuează individual. Nespunând nimic cu referire la programul de lucru, el a început a-i povesti turistului istoria castelului și a făcut o trecere în revistă a tuturor lucrurilor notabile ce pot fi admirate acolo: tablourile de pe pereți, sala cu modele de armuri de lângă intrare, armele din cameră sub scări, catacombele și camera de tortură din temniță. Când a terminat povestirea, i-a înmânat o lingură și a cerut ca pe parcursul întregii călătorii să țină lingura cu partea concavă în sus. – Și asta de ce?, a întrebat el, nedumerit. – Astea sunt regulile noastre. Noi nu percepem o taxă de intrare, iar costul excursiei îl stabilim în felul următor: fiecărui vizitator îi dăm o lingură, umplută cu nisip fin, în aceasta fiind exact o sută de grame de nisip, iar fiecare om care intră trebuie să poarte această lingură cu el, pe tot parcursul vizitei. După finalul călătoriei, măsurăm nisipul rămas în lingură, iar pentru fiecare gram lipsă, se achită o Liră sterlină … – Și dacă nu vărs nici un gram? – O, în acest caz, vizita este gratuită. Vizitatorul a fost surprins și amuzat de o astfel de condiție. Gazda primitoare a umplut lingura cu nisip și excursia Seniorului a început. Încrezător în puterea mâinilor sale, el a început să urce încet treptele, neluându-și privirea de la lingura. El a decis să nu meargă în partea de sus, lângă galeria de tablouri, pentru că vântul sufla puternic și ar putea vărsa nisipul. Coboară sub scări pentru a ajunge la sala cu arme, însă stând sub scară, își dă seama că, pentru a ajunge în acea sală, trebuie să sară peste o balustradă – lucru care nu i-ar fi pus viața în pericol, dar care cu siguranţă avea să ducă la vărsarea nisipului din lingură, așa că, s-a limitat să examineze camera, de la distanță. Pentru același motiv, Seniorul nu a coborât în temniță, deoarece trebuia să coboare pe niște scări foarte abrupte. Foarte mulțumit de faptul că a păstrat conținutul din lingură intact, a început să se îndrepte spre locul de unde și-a început turul. Acolo era așteptat de persoana în fustă scoțiană, cu o balanță în mână. Seniorul a golit conținutul din lingură în balanță și a așteptat, nerăbdător ,rezultatul. – Surprinzător, ați pierdut doar jumătate de gram, ceea ce înseamnă că nu trebuie să plătiți nimic pentru vizita efectuată, spune proprietarul. – Mulțumesc. – Ți-a plăcut vizita?, întrebă la sfârșit, omul în fustă. Turistul, după un moment de ezitare, decide să fie sincer. – De fapt, nu prea. Tot timpul m-am gândit la nisip și nu am reușit să văd ceea ce era în jur meu. – Foarte regretabil!!… Știi, voi face o excepție pentru tine. Din nou îţi voi umple lingura, pentru că astea sunt regulile, dar de data asta uită de nisip, chiar dacă îl verși pe tot, nu vei plăti nimic pentru vizită. Singura condiție e că trebuie să reuşeşti în 12 minute, deoarece după asta trebuie să vină alt vizitator. Fără a irosi nici un moment, domnul a luat lingura și a fugit spre sala de lângă antreu, pentru a arunca o privire rapidă la exponatele de armură. După asta, a coborâtrepede pe scări, în temniță. Nisipul era deja vărsat tot, dar asta nu mai conta. Acolo, el nu a petrecut nici un minut, pentru că timpul se scurgea destul de repede. A început să alerge spre camera de sub scări, unde erau depozitate armele, dar aruncând o privire la ceas, și – a dat seama că au trecut deja unsprezece minute. Timp pentru a vizita camera cu arme nu mai avea, de aceea s-a hotărât să plece spre ieșire, unde era așteptat de proprietar. – Văd că nu aveți deloc nisip în lingură, lucru ce mă face să cred că, nefiind obligat să aveți grija nisipului, de data asta excursia v-a plăcut. Vizitatorul nu a răspuns imediat. – De fapt, nu, a spus el, în cele din urmă – Mă gândeam cum să nu întârzii, chiar dacă am vărsat tot nisipul, nu am avut nici o plăcere. Omul în fustă își aprinde pipa și spune: – Există oameni care trec prin ”Castelul Vieții” lor, încercând să nu plătească pentru nimic și nu se pot bucura de această călătorie. Mai sunt și alții, care întotdeauna sunt grăbiți, pierd repede totul și nu pot obține plăcere. Puțini înțeleg știința vieții. Ei descoperă fiecare ungher și se bucură de fiecare moment. Ei știu că trebuie să plătească pentru tot, dar înțeleg că, în viață, sunt lucruri pentru care merită să plătești.

“Nefericirea legata de ceea ce nu ai inseamna risipirea a ceea ce ai.” – Ken S. Keyes

Aceasta poveste frumoasa poate face o schimbare in viata noastre.

Intr-o zi, un maestru si-a intrebat ucenicii: “De ce tipam atunci cand suntem furiosi? De ce oamenii tipa unul la celalalt atunci cand sunt suparati?”

Ucenicii au stat sa se gandeasca pentru putin timp, apoi unul dintre ei a raspuns: “Pentru ca ne pierdem calmul.”

“Dar de ce sa tipi cand cealalta persoana este chiar langa tine? Nu poti doar sa vorbesti cu el normal? De ce sa tipi la persoana de langa tine cand esti suparat?” – a continuat maestrul.

Ucenicii i-au dat mai multe raspunsuri, insa nici unul nu l-a multumit pe intelept. In cele din urma el a continuat: “Cand doi oameni sunt furiosi unul pe altul, inimile lor se distanteaza mult. Pentru a acoperi aceasta distanta dintre ei, ei trebuie sa strige astfel incat sa fie in masura sa se auda. Cu cat sunt mai furiosi cu atat mai tare trebuie sa strige pentru a se auzi prin acea distanta.”

Apoi maestrul a intrebat: “Ce se eintampla cand doi oameni se indragostesc? Ei nu tipa unul la altul, insa vorbesc in soapta. De ce? Pentru ca inimile lor sunt apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica…”

Si tot el a concluzionat: “Si cand se iubesc foarte mult ce se intampla? Ei nu vorbesc, ei isi soptesc si stau mai aproape unul de altul pentru ca inimile lor bat in acelasi timp. In cele din urma, nici macar nu trebuie sa isi mai sopteasca, doar se uita unul la altul si se inteleg din priviri. Asta se intampla cand doua persoane care se iubesc au inimile apropiate.

Morala povestii: Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta, nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere!

Citate pozitive pentru sufletul tau

”Mii de lumanari pot fi aprinse de catre o singura lumanare, si viata lumanarii nu va fi scurtata. Fericirea nu scade niciodată fiind impartita.” – Buddha

„Imi plac oamenii care se stiu inconjura de prieteni si carti. Rostul prieteniei nu este acela de a te ajuta sa traiesti mai bine, ci sa traiesti mai frumos, prietenii sunt o punte inspre noi insine, un factor revelator. Cat despre carti, imi place sa cred ca, citindu-le e ca si cum am cumpara umanitate si bunatate in stare conservata pentru a ne hrani sufletul.” – Cosmin Neidoni

„Cei mai frumosi oameni pe care i-am cunoscut sunt cei care au cunoscut infrangerea, suferinta, zbuciumul, pierderea si care au gasit calea lor de-a iesi din prapastie. Acesti oameni au o apreciere, o sensibilitate si o intelegere a vietii care ii umple cu compasiune, blandete si o preocupare iubitoare foarte profunda. Oamenii frumosi nu sunt intamplatori.” – Elisabeth Kubler-Ross

„Mintea nu poate fi ocupată de emotii pozitive si negative in acelasi timp. Trebuie sa predomine fie unele, fie celelalte. Este responsabilitatea noastra sa ne asiguram ca emotiile pozitive sunt cele care ne influenteaza in mod dominant mintea.” – Napoleon Hill