“Dă-ți seama cât de mult suferi din cauza mâniei și îngrijorării, în comparație cu acele lucruri care îți strănesc mânie și îngrijorare.” – Marcus Antonius
Cu cat inaintez in viata, cu atat sunt mai constienta si mai hotarata, mai dornica si mai pregatita, mai toleranta cu mine si mai intoleranta cu tot ce nu-mi da liniste.
Nu mai am vointa sa ascult vaicarelile neintemeiate, sa-mi pierd timpul in preajma persoanelor negative, persoanelor pline de sine si de prostie. Multa prostie.
Ma enerveaza invidiosii, cei care incearca sa-i sape pe ceilalti in speranta ca le-o fi lor mai bine, ma irita cei care ajung sus fara merit si fara decenta.
Nu mai am timp pentru sedinte in care se vorbeste de toate si de nimic, de lucruri absurde despre care se stie din start ca n-o sa aiba viata, nici macar una scurta. Nu mai am rabdare cu persoanele oportuniste, meschine, false.
Nu mai am timp de pierdut cu persoane mature care se comporta ca niste copii rasfatati.
Imi confectionez din nepasare un soi de armura impotriva rautatilor, a mediocritatii, a barfei ieftine, a celor care imi provoaca deceptii si tradeaza increderea mea in ei.
Lumea e plina de „profesori” care pretind ca fac tot, stiu tot, dar sunt repetenti la educatie si bun simt. Prefer persoanele imperfecte si adevarate, care-ti lumineaza calea fara sa faca din asta un drapel.
Ma simt la jumatatea drumului si incep sa dau o alta valoare timpului. Timpul meu, timp pretios. Vreau sa treaca aproape de persoanele care ma fac sa ma simt bine. Vreau sa traiesc langa persoane pozitive, umane, generoase, gentile.Vreau esenta si nu aparenta.
Vreau persoane care zambesc. Care iubesc. Care respecta. Care stiu sa rada si sa accepte propriile defecte. Oameni care nu-si dau aere de vedeta de doi lei. Oameni responsabili si corecti. Oameni care nu calca in picioare demnitatea si bunatatea celor mai slabi. Oameni care respecta regulile convivialitatii pacifice.
Vreau persoane care lasa binele si frumosul in urma lor, care-ti incalzesc sufletul prin simpla lor prezenta. Vreau persoane bune, oneste, intelepte, drepte, sincere si iubitoare. Vreau persoane care, in pofida nefericirii si a greutatilor vietii, au ramas frumoase, pline de dragoste, ingaduinta, intelegere. Vreau persoane care stiu sa-ti intre in suflet si sa ramana acolo.
Vreau sa-mi curga timpul lent, duios, sa gust din el ca dintr-un mar parfumat, crocant si plin de seva dulce a vietii.
Acum stiu ca prioritatea si obiectivele meu sunt sa traiesc fara sa am regrete si pareri de rau, in pace cu mine si cu cei dragi. La sfarsit de drum vreau sa zambesc!
de Marietta Dobrin
Într-o zi vei renunţa să mai dai atenţie oamenilor care sunt curioşi, băgăcioşi, insistenţi. În acea zi vei avea mai mult timp pentru cei sinceri, loiali şi de încredere.
Vei avea impresia ca ai ramas singura, ca ai putini prieteni, ca ti-ai instrainat oameni care pentru sufletul tau contau enorm. Poate contau pentru sufletul tau, dar tu pentru sufletul lor nu erai decat o alta ea, o alta intriga, o alta femeie de care s-ar fi lipsit imediat ce nevoile ar fi incetat sa existe. In realitate vei ajunge sa ai la fel de multi prieteni, numai ca cei ramasi sunt oameni pe care te poti baza oricand. N-are rost sa plangi dupa oameni care te-au privit intotdeauna ca pe o noua barfa, nicidecum ca pe o prietena.
