“Sufletul nostru, adevăratul nostru sine, este dimensiunea esențială, cea mai misterioasă și mai magică a ființei noastre. De fapt, nu este o realitate separată, așa cum este considerat în gândirea occidentală, ci forța coezivă care ne unește trupul, inima și mintea. Nu este o fantomă prinsă cumva în capcana mașinăriei fizice a trupurilor noastre, ci chiar esența ființei noastre.” – Gabrielle Roth
Am vrut sa scriu deseori despre lucruri frumoase, despre momentele placute din viata oamenilor, despre partea aceea frumoasa a vietii. Si am scris. Insa de fiecare data cand am facut-o, realitatea m-a plesnit cu atata putere peste fata incat urme adanci mi-au ramas pe obraz.
Am scris despre acei oameni care credeam ca sunt speciali, ca au un caracter admirabil si o personalitate de neclintit. Mai tarziu insa am descoperit stupefiata ca special era doar felul lor de a imbraca minciunile in cuvinte frumoase, ca acel caracter admirabil era inexistent, iar personalitatea era bine mascata de cateva fapte bune.
Am scris deseori despre prietenie si despre oamenii care credeam ca-mi arata in fiecare zi ce inseamna ea. Am descoperit deseori ca si ei aveau deseori cutite la capatul bratelor.
Am scris despre oameni care ma inspirau si imi dadeau sperante. De fapt, ei vindeau doar iluzii de care eu deveneam dependenta si le doream cu lacomia unui om privat de ceea ce-si dorea.
Acesta este motivul pentru care mi-e teama sa mai scriu despre partea frumoasa a vietii si despre momentele frumoase pe care mi le daruiesc uneori oamenii. Mi-e teama ca realitatea sa nu ma gaseasca iarasi si sa ma palmuiasca zdravan. Palmele ei sunt reci, umede si au o forta pe care nu o pot invinge.
Si totusi voi scrie, viata merita traita cu bucurie!
Amintirile frumoase sunt clipe pe care noi le furam timpului. Amintirile dureroase sunt cele pe care realitatea ni le ofera fortat. Ele au un ecou puternic, care ne rasuna in suflete vreme indelungata. Pe ele timpul nu-si asterne praful, lasandu-le sa provoace in continuare durere si amaraciune, o amaraciune care iti invadeaza toata fiinta.
Se spune ca nu e bine sa traim in trecut si sa pastram dezamagirile in suflet. Eu spun ca asta nu e posibil. Nu e de ajuns vointa, dorinta sau autocontrolul pentru a ne scutura de trecut. In fond, de ce am face-o? Trecutul e ceea ce suntem in prezent, e drumul acela mai scurt sau mai lung pe care l-am parcurs fiecare in parte.
Sunt multe intrebari ale prezentului la care doar trecutul ne ofera raspunsuri si multe intrebari ale trecutului la care ne raspunde viitorul. E un cerc in care ne invartim la nesfarsit, la fel cum fac soarecii in acea rotita care se invarte ametitor de repede, cu marea diferenta ca noi nu ne putem opri. Nu putem iesi din acest cerc, ci continuam sa ne invartim in acelasi ritm ametitor si obositor.
Ca si in trecut, dezamagirile, tradarile, inselaciunile si ipocrizia ma trag deseori de maneca si acum.
Si stiu. Stiu ca desi nu recunosc, oamenii le-au simtit biciul pe propria piele. Doar ca ii doare sa isi gaseasca gandurile pierdute printre randurile altcuiva…
De Iustina T. @ momenteinviata.ro
Timpul tace si trece. Trece chiar si in timp ce cheltuim timp pentru a vorbi despre el. Totul se reduce la limitele sale pe care nici macar nu le cunoastem.
Timpul ne guverneaza viata si sufletul intr-un fel in care nimeni altcineva nu o poate face.
Singurul loc sigur din sfera timpului e trecutul, pentru ca stim deja ce s-a intamplat si avem toate variabilele sub control. Trecutul are un farmec al sau. Stiu sigur ca timpul vindeca ranile. Le panseaza iar apoi le trateaza. Oricum, nimic nu e vesnic.
Am fost educati sa credem in timp si in forta lui si suntem dezarmati in fata acestui element pe care nu il putem controla.
E valoros si eficient. E ireversibil si crud. Profita ca este nevazut si lasa urmele cele mai vizibile. Intotdeauna e lent pentru cei ce asteapta si prea alert pentru cei ce se grabesc si niciodata in tandem cu cei ce il cauta. Si nu are rabdare niciodata.
Pentru mine timpul inseamna sanatate. Deci viata. Dar timpul perceput ca timp este intotdeauna la fel – trecator. Depinde de noi cum ii facem asteptarea…!!
