“Poate greșelile noastre ne creează soarta, poate ar trebui mai întâi să te zdrobești, pentru ca în final să devii un tot întreg”, – spunea Carrie Bradshaw.
Există un tip de dragoste, acela când îţi faci speranțe, depui multă energie, doar pentru a realiza că acest lucru este inutil. Inima se frânge într-un milion de bucăți, și-ţi pui întrebarea, de ce nu a ieșit nimic?
Da, deseori facem greșeli în dragoste.
Alegem oamenii în baza acelor lecții, pe care ar trebui să le învețe sufletul nostru. Nu ne putem schimba ușor, nu putem deschide creierul şi corecta ce e necesar. Aceasta se poate întâmpla doar atunci când rămânem doar cu regretele. Poate aceasta nu e atât o greșeală, cât necesitatea de a înțelege cine eşti, cum iubești, ce ai nevoie de la iubire. Deși, există şi iubire pe care am dori s-o reîntoarcem. Aceasta însă, nu schimbă faptul că într-o zi ne-a frânt inima.
Adevărul e că avem nevoie de o greșeală mare, care ne va apropia de IUBIREA vieții noastre. Avem nevoie să ne zdrobim în bucăţi, pentru a înțelege că dorim să ne “strângem” înapoi.
Şi, deseori această greșeală mare – este relația pe care nici nu trebuia s-o începem, sau cel puţin trebuia să plecăm mai devreme din ea. Însă nu am făcut acest lucru, şi nu din motivul că acea iubire era soarta noastră, ci pentru că fără ea nu am fi înțeles niciodată, ce este iubirea adevărată.
Întotdeauna avem alegerea de a rămâne într-o relație, iar aceasta este o luptă continuă a idealurilor şi caracterelor. Deși, avem așteptări că de această dată totul se va termina altfel, nu se întâmplă aşa.
Pentru că nu e predestinat.
Greșeala noastră trebuie să se termine, foarte, foarte amar sau extrem de dureros. Scopul ei – de a ne zdrobi până la ultima bucățică pentru a ne provoca idealurile despre iubire.
Trebuie să ne punem întrebarea, ce nu a mers, ce este de fapt iubirea pentru noi. Iar acest lucru nu se întâmplă peste noapte, ci doar atunci când conștientizam adevărul şi nu ne mai ascundem de el.
Este starea, când știm, că putem dărui cuiva iubirea noastră, dar deasemenea putem pleca cu capul sus şi cu încrederea că vom găsi pe cineva mai destoinic.
Pentru că IUBIREA vieţii noastre ne așteaptă, iar când o vom întâlni, nu ne vom mai pune întrebarea de ce trebuia să trecem prin atâtea suferințe din cauza dragostei.
Această iubire va veni când în sfârșit vom avea încrederea că-l merităm pe cel pe care îl dorim. Aceasta va fi altfel. Pentru că şi noi trecând printr-o despărțire dureroasă, deja o vom trata diferit.
Vom căuta liniște şi pace, nu pasiune şi foc. Nu vom avea pretenții faţă de aspect, ci vom acorda atenţie energiei pe care persoana o aduce în viaţa noastră. Vom înțelege că nu este important cine e persoana, ci ce persoană trezește în noi. Ea trebuie să ne facă mai buni. Ea trebuie să ne inspire.
Şi, doar atunci ne vom da seama că cea mai mare greșeală a vieții noastre, a devenit lumină călăuzitoare către cea mai mare Iubire a vieții noastre.
Dacă ţi-a plăcut acest articol, distribuie prietenilor!
Sursa: dragostesidor.ro
