Se spune că în viaţă ne îndrăgostim de 3 ori – şi de fiecare dată diferit! La ce etapă eşti tu?

Unii dintre oameni trăiesc exclusiv în trecut. Ei încep să perceapă un eveniment abia după ce el a trecut. Din această cauză ei nu se pot bucura de ceva care se întîmplă acum, nici nu simt întreaga greutate a unui fapt. Abia ulterior încep să vorbească despre acesta, să viseze sau să regrete. Şi, în timp ce vorbesc despre evenimentele trecute, ei trec continuu cu vederea evenimentele prezente. Abia cînd s-au învechit, cînd au trecut, abia atunci încep să le preţuiască. Alţi oameni trăiesc în viitor. Ei fac planuri, speră, doresc diverse lucruri în viitor şi uită că prezentul are atît de multe să le ofere, uită că ei acum construiesc viitorul, ca viitorul să devină realitate ei acum trebuie să se mobilizeze în aşa fel ca să li se împlinească visele.Pentru ambele categorii de oameni, care formează marea majoritate a oamenilor pe pămînt, este în realitate ca şi cum nu ar fi trăit de loc. Ei îşi risipesc timpul lor pe pămînt. O altă parte a oamenilor înţeleg greşit acest dicton: „Trăieşte clipa”. Ei consideră totul eronat. Consideră acest îndemn ca o încurajare la gustarea şi savurarea uşuratică a fiecărei clipe. Ori nu este vorba de aşa ceva. Trebuie să trăim, să gustăm fiecare minut, dar lăuntric, profund, nu numai exterior. Fiecare clipă a prezentului trebuie să devină trăire adevărată, orice bucurie, orice suferinţă. Cu toată gîndirea, cu toată simţirea, cu toată intuiţia noi trebuie să ne deschidem prezentului şi, astfel, să fim treji. Numai aşa putem să culegem din viaţă ceea ce este prevăzut pentru noi. Gîndurile îndreptate spre trecut sînt bune dacă tragem învăţături din ele, gîndurile îndreptate spre viitor ne ajută să ne focalizăm spre un ţel nobil, sînt un imbold, dar numai trăirea adevărată în prezent, puternică, poate ajuta spiritului nostru, poate reprezenta un cîştig real cu care să plecăm în lumea de dincolo.Trăirea profundă a evenimentelor înseamnă maturizare. Maturizarea depinde de experimentare. Cine, în existenţa sa pe pămînt, nu a trăit mereu în el însuşi prezentul, se va întoarce gol, va trebui să mai peregrineze încă o dată prin timpul pierdut, pentru că nu a fost treaz, pentru că nu şi-a însuşit nimic prin trăire. Întreaga existenţă a omului este importantă, clipă de clipă. Viaţa noastră pămîntească ne oferă ocazia învăţării, ne oferă treapta necesară în evoluţia noastră. Nu putem sări nici o treaptă. Dacă nu punem stabil piciorul pe o treaptă, este imposibil să urcăm pe următoarea. Avem nevoie de cea anterioară pentru aceasta. Dacă ne imaginăm evoluţia noastră ca o succesiune de trepte urcînd spre Lumină, atunci trebuie să înţelegem că putem urca pe treapta următoare numai atunci cînd am împlinit-o corect pe cea anterioară, cînd stăm pe ea stabil. Abia după împlinirea corectă, deplină a fiecărei trepte care trebuie să fie trăită, se poate dezvolta treapta următoare. Dacă un om nu saturează prin trăire autentică treapta pe care stă, trăire care duce la maturizare, nici nu îi devine vizibilă treapta următoare, deoarece pentru ea are nevoie de experienţa celei anterioare.Doar înarmat cu această trăire obţinem puterea de a recunoşte şi de a urca treapta următoare, tot mai înaltă. Dacă nu dăm atenţie treptelor individuale, dacă privim doar spre „ţelul înalt” din viitor, s-ar putea să nu mai ajungem niciodată la ţintă. Trebuie să construim noi înşine treptele necesare pentru înălţare altfel, acestea fiind prea superficiale, prea uşoare, s-ar prăbuşi la încercarea noastră de a urca. Acest pericol este însă prevenit prin legea naturală conform căreia treapta următoare nu poate fi accesată decît după împlinirea deplină a treptei precedente, a prezentului. Deci, cel care nu vrea să stea pe aceeaşi treaptă, întorcîndu-se de nu ştiu cîte ori la ea, trebuie să se implice total în prezent, să aparţină prezentului, să-l cuprindă corect în el însuşi. În acest caz, trăind corect şi deplin prezentul, nu poate avea nici o deziluzie, pentru că nu poate aştepta nimic altceva decît ceea ce poate primi cu adevărat. Intră într-o armonie vibrantă cu lumea înconjurătoare. Orice gol lăsat într-o construcţie reprezintă un pericol. Nu poate fi trecut cu vederea. Necesitatea umplerii acelui gol devine stringentă, pentru că el împiedică orice progres. Dacă peste acel gol se clădeşte o construcţie într-o zi ea se va dărîma. Punţi provizorii întinse peste asemenea prăpăstii nu au nici o forţă „legitimă”, adevărată. Trăiţi în prezent! Nu irosiţi nici o clipă. Toate sînt la fel de importante. Proverbul „Nu lăsa pe mîine ce poţi face astăzi” îşi găseşte extensia în acest îndemn. Trebuie să ne încadrăm în legile naturii, în legile Creaţiei, să avem o naturaleţe deplină. Doar experienţa, cunoaşterea, ne permite să ne încadrăm în aceste legi. Trăind conform acestor legi recunoaştem voinţa Creatorului. Ele se întrepătrund într-o continuă acţiune creatoare. Orice deviere înseamnă întîrziere, stagnare. Soarta omului se poate compara cu un tren care stă aşteptînd pe o linie cu sens unic, ce se ramifică în şine care duc în toate direcţiile. Omul reglează macazul după bunul său plac, se urcă în tren şi-l porneşte, deci însufleţeşte trenul. Pornind pe linia aleasă de el nu ştie exact cînd va ajunge. Intervin elemente independente de voinţa lui. Însă, cu cît se va apropia de o staţie din direcţia şinelor, se poate prevedea şi sosirea apropiată. Decizia omului este posibilă în orice punct de răscruce. Schimbarea macazului este fapta care urmează acestei decizii. Există semne, prevestiri care anunţă din timp pe cei treji momentul în care se apropie de curbele periculoase sau de staţiile intermediare sau de cele finale. Asfel poate deveni posibil să se schimbe în timp util un alt macaz, pentru a evita locurile primejdioase. Dacă trăim în prezent, vigilenţi, conştienţi, recunoaştem imediat asemenea răscruci, iar răspunderea pentru deciziile noastre se atenuează dacă ştim să acţionăm conform legilor naturii, ale Creaţiei şi ale Creatorului nostru. Orice comoditate trebuie alungată, orice amînare, orice întîrziere. Trebuie mereu să ştim că e vorba de noi, de viaţa noastră, de evoluţia noastră, care nu are pauze. Metaforic, se spune pe deplin corect: „În sudoarea feţei tale să-ţi mănînci pîinea”. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

După cum se știe, pe parcursul vieţii omul se îndrăgostește de 3 ori. Însă fiecare iubire e diferită şi are un scop diferit. Totul are un motiv.

Prima iubire.

Prima iubire apare la o vârstă fragedă, uneori în ultimele clase de liceu. Această iubire întruchipează visurile tinereții, este o iubire idealizată – ca în povești. E iubirea care satisface mai mult așteptările societății. Ne aruncăm în ea irațional, crezând că e unica, şi ne insuflăm că aşa ar trebuie să fie.

A doua iubire

Următoarea iubire, a doua – e cea mai grea. Ea ne dă lecții despre noi înșine şi despre faptul că într-o relație trebuie să te simți iubit. Această iubire aduce cu sine o mare durere – durerea pierderii, înșelăciuni și minciuni.vÎn acestă relație creștem; pentru prima dată simțim durerea adevărată şi începem a înțelege ce ne dorim cu adevărat într-o relație. Această iubire este bolnavă. Uneori asociată cu violenţa emoţională şi chiar fizică, cu diferite forme de manipulații. Această iubire este o dramă continuă, care nu ne permite să renunțăm la ea. Drama provoacă obişnuinţă şi nu putem rupe cercul vicios. Această iubire e construită pe dorința puternică ca relația să meargă, contrar realității. Vrem să credem că această iubire va fi veșnică.

A treia iubire

Ultima iubire apare pe neașteptate. Această iubire ni se dă atât de uşor, încât noi înșine nu putem înțelege cum iubirea poate fi atât de firească, fără complicații. În această iubire parcă ar fi totul perfect adaptat. Relația e simplă şi fără mari așteptări. Se pare că perfecțiunea e absolut reală, când nimeni nu te presionează şi eşti fericit să-ţi petreci restul vieții în această relație. Simțiţi că totul merge aşa cum trebuie. Această iubire ne-a bătut demult la uşă – trebuia doar să reacționăm. Această iubire ne învaţă să iubim şi să fim iubiţi. Probabil, încă nu aţi simţim toate tipurile de iubire, pentru că nu sunteţi pregătiţi. Iubirea nu poate fi grăbită – ea va veni singură, la momentul potrivit.

ELIMINĂ aceste 8 LUCRURI din viața ta şi vei avea mai mult SUCCES!

E plăcut să crezi că cea mai bună metodă pentru a-ţi atinge obiectivele în viaţă – sunt deprinderile şi cunoștințele acumulate. Uneori însă, renunțând la obiceiurile vechi care te sustrag, poţi atinge succesul mult mai rapid.

1. Încetează să inventezi scuze

Dacă ţi s-a întâmplat un lucru nereușit, nu încerca să dai vina pe angajați sau pe cei apropiați. Trebuie să înțelegi că doar tu eşti responsabil de ceea ce ţi se întâmplă în viaţă. Dacă vei inventa scuze, doar te vei minți, iar aceasta nu-ţi va face viaţa mai reușită.

2. Scapă de perfecționism

Perfecțiunea este imposibil de atins – e timp pierdut în zadar. Nimeni nu e perfect, însă orice persoană poate face pași mici, pentru a deveni mai bun.

3. Scapă de frică

Mulți oameni se subestimează. Ei tac atunci când ar dori să spună ceva. Niciodată nu-şi asumă riscuri, de frica că se va întâmpla ceva rău. Acest comportament, doar te încurcă să-ţi descoperi potențialul. Scapă de frică şi pășește cu încredere spre visurile tale.

4. Scapă de necesitatea de a controla totul

Nu vei putea controla totul. Aceasta nu te va ajuta să ai mai mult succes, ci îţi va aduce mai mult stres, te va întrista şi dezamăgi.

5. Schimbă-ţi părerea

Mulți oameni se țin toată viaţa de una şi aceeași opinie, fără să depună efort pentru a afla mai multe şi a-și schimba percepția. Încearcă să obţii cât mai multe cunoștințe şi experiențe, pentru că întotdeauna poţi deveni mai înțelept.

6. Evită oamenii toxici

Încearcă să comunici mai mult cu oamenii optimiști care te vor susține în drumul spre visurile tale. Aceasta îţi va da încredere şi vei scăpa de stres.

7. Nu te baza doar pe noroc

Desigur, norocul poate juca un rol foarte important în atingerea succesului, dar nu-l aștepta cu mâinile în sân.

8.Încetează să le spui tuturor “da” (când în realitate îţi doreşti să spui “nu”)

Dacă întotdeauna accepți totul, înseamnă că îţi pierzi timpul în zadar, făcând ceea ce de fapt nu-ţi dorești să faci. Găsește în tine curaj şi forțe să spui NU.

Sursa: relatii. net