De multe ori se întâmplă să intrăm în conflict cu cei dragi. Ni se poate părea că ei ne obosesc și în mod intenționat ne fac să ne simțim prost. Și atunci deprimarea ne cuprinde sufletul. Dar de ce se întâmplă așa ceva?
Toate problemele noastre, nefericirea, tristețea, deprimarea, stresul, slăbiciunea și văietarea sunt o urmare a gândurilor și acțiunilor noastre. Noi de multe ori uităm de lucrurile cu adevărat importante, ne legăm de nimicuri materialiste și de alte probleme inexistente sau lipsite de importanță.
Există o regulă destul de simplă care ne poate ajuta să depășim toate aceste greutăți ale vieții și să ne axăm pe lucrurile importante, pe dragoste și armonie cu noi înșine și cu cei din jur.
Aceste sfaturi sunt cu adevărat valoroase și trecute prin experiența timpului. Urmăriți-le cu atenție și încercați să le folosiți drept călăuză atunci când vă va fi mai greu!
Regula celor 3 lucruri
3 lucruri nu se întorc niciodată: timpul, cuvântul, șansa.
3 lucruri nu trebuie pierdute: pacea, nădejdea, demnitatea.
3 lucruri sunt cele mai de preț în viață: dragostea, credința, încrederea.
3 lucruri în viață sunt nesigure: puterea, norocul, averea.
3 lucruri îl definesc pe om: munca, sinceritatea, perseverența.
3 lucruri îl distrug pe om: vinul, mândria, răutatea.
3 lucruri sunt cel mai greu de pronunțat: “Te iubesc”, “Iartă-mă”, “Ajută-mă”.
Împărtășiți această înțelepciunea și prietenilor dvs.! Nu este atât de greu să devii fericit, trebuie doar să depui puțină voință!
Povestea florii ofilite
Cand sotul meu m-a anuntat extrem de linistit ca, dupa 11 ani de casnicie, vrea sa divorteze si ca se muta, primul meu gand a fost “Copiii mei!”. Fiul meu avea doar cinci ani, iar fetita patru. Oare i-as putea creste bine, intr-o “familie”? Ca mama singura, voi putea sa am grija de ei si sa ii invat etica si valorile necesare in viata? Nu eram sigura ca ma voi descurca… insa trebuia sa incerc.
Asa ca, in fiecare Duminica mergeam la biserica. In timpul saptamanii imi faceam timp sa le verific temele si discutam foarte des de ce este important sa faca lucrurile corecte. Aveam nevoie de timp si de energie pentru a ii invata tot ce voiam si nici nu imi dadeam seama ca fac ceea ce este corect.
De Ziua Mamei, la doar doi ani de la divort, in timp ce intram in biserica, am observat multe flori in puse in ghivece mici de fiecare parte a altarului. In timpul slujbei, preotul ne-a spus ca pentru el a fi mama este cel mai dificil lucru din lume… iar toate mamele merita respect din partea copiilor. Apoi, a rugat fiecare copil sa vina in fata si sa aleaga cate o floare pe care sa o ofere mamei sale ca simbol al dragostei si al aprecierii.
Fiul si fiica mea, tinandu-se de mana, au mers pana la altar cu ceilalti copii. Impreuna s-au gandit ce floare sa imi aleaga. Trecuseram prin multe momente dificile, iar aceasta mica atentie era tot ce imi trebuia pentru a avea puterea de a merge mai departe.
M-am uitat la minunatele begunii, la crinii imperiali, la panselute purpurii.. deja ma gandeam unde as putea planta flori atat de frumoase. Eram convinsa ca imi vor alege cea mai frumoasa floare pentru a imi arata dragostea lor.
Micutii mei si-au luat treaba foarte in serios si s-au uitat cu mare atentie la fiecare vaza in parte. Ceilalti copii erau deja la locurile lor, iar mamele lor stateau mandre cu cate o floare in mana…iar ai mei nici nu se hotarasera. Apoi, cu o exclamatie de fericire ei au atras atentia ca au gasit floarea potrivita…
Cu zambetul pe buze, s-au intors la mine si mi-au oferit cadoul lor, acea floare care sa reprezinte dragostea si aprecierea fata de mine.
M-am uitat speriata la acea floare rupta, arsa de soare, bolnava. Fara niciun cuvant, am luat floarea din mana fiului meu. Ei au ales cea mai mica si urata planta… M-am uitat la ei, imi zambeau si aveau o privire calda; erau mandri de alegerea facuta. Stiind ca le-a luat foarte mult sa aleaga aceasta floare, am zambit si am acceptat cadoul.
Dar apoi nu am putut de curiozitate si i-am intrebat de ce din toate florile minunate de acolo au ales aceasta planta pentru mine?
Mangaindu-ma pe obraz, fiul meu a spus: “Aceasta parea ca are nevoie de tine, mama.”
In acel moment, lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obrajii mei. Mi-am imbratisat ambii copii; ei imi oferisera cel mai frumos cadou de ziua mamei si eu nici nu imi dadusem seama. Munca mea grea si sacrificiile facute nu au fost in zadar…
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
