Povestea ingerilor care si-au dorit sa devina oameni. O poveste care te va face sa intelegi multe din viata

În mod conștient sau nu, încă de dimineață, noi ne creăm ziua care se deschidă în fața noastră. Singuri decidem ce stări vrem să experimentăm, iar fluxurile noastre de conștiință sunt răspunzătoare de acest lucru. Cu alte cuvinte, credințele, gândurile și starea cu care începem dimineața dau tonul întregii zile și pun bazele experiențelor pe care le atragem în ziua respectivă. Așadar, în cazul în care te consideri o persoană stresată, agitată și mereu pe fugă și simți să faci o schimbare, revizuiește-ți modul în care îți începi ziua. Cum spune și proverbul: “ziua bună se cunoaște de dimineață”, a face o dimineață mai bună este echivalentul unei zile pozitive. De aceea, în rândurile următoare vei găsi 7 obiceiuri care îți pot umple ziua de energie, vitalitate și relaxare, astfel încât, să poți face tot ceea ce ți-ai propus în acea zi. Viața este prețioasă, așa că, asigură-te că fiecare zi este trăită din plin, așa cum meriți. 1. Pregătește-ți dimineața cu o seară înainte Seara, înainte de a te culca, alege-ți tot ceea ce ai nevoie pentru a doua zi. Verifică-ți ținuta pe care vrei să o îmbraci, pregătește-ți fructele, legumele pentru micul dejun, astfel încât, să nu pierzi timp dimineață căutându-le și pregătindu-le pe toate. Acest obicei, deși este făcut seara, îți setează un alt obicei bun dimineața – acela de a fi relaxat. 2. Pune-ți să sune o singură alarmă, înainte cu 30 de minute decât o faci de obicei Alarma care te trezește dimineața poate deveni enervantă, mai ales atunci când ajungi să o amâni de 2-3 ori, pentru 10-20 de minute în plus de somn. Probabil ai observat că, aceste minute în plus, nu te fac să te odihneşti mai bine, ci dimpotrivă, îți creează o stare de nervozitate și agitație. Așa că, este mai bine să te trezești la ora setată de tine ca să ai timpul necesar pentru tot ritualul de pregătire. Pune-ți o alarmă liniștitoare, care să te binedispună, să îți dea o stare de euforie și să îți creeze o stare pozitivă pentru noua zi. 3. Bucură-te de un pahar cu apă caldă cu lămâie Beneficiile acestui pahar cu apă, băut dimineaţa, sunt multiple. În primul rând, după o noapte întreagă de somn, organismul trebuie hidrat și de aceea, paharul cu apă te va inviora și revigora. Totodată, lămâia, prin vitamina C, va aduce energie și sănătate corpului tău. Tot ea sprijină digestia și te ajută să elimini substanţele toxice reținute pe parcursul nopții. Lămâia conține enzime care stimulează ficatul, și anumite pectine care ajută la îmbunătățirea sănătății colonului. Reglarea pH-ului din corp, echilibrarea nivelui de calciu, prevenirea problemelor de constipație, reîntinerirea pielii, sunt câteva dintre beneficiile adoptării acestui obicei. 4. Spune cu voce tare sau scrie pe o foaie de hârtie 5 lucruri pentru care te simți recunoscător Acesta este un obicei pe care mulți oameni de succes l-au adoptat și care te ajută să te concentrezi pe lucrurile bune din viața ta. Este o metodă care te transformă într-o persoană pozitivă și te face să apreciezi mai mult viața, timpul de care dispui, plăcerile de care te bucuri și oamenii frumoși din viața ta. Chiar dacă vei începe cu lucruri simple de genul: “sunt recunoscător că pot vedea, că am un loc de muncă, pot merge”, cu timpul, practicând acest obicei, vei observa că lucruri din ce în ce mai frumoase se vor îndrepta spre tine. Astfel, vei reuși să atragi lucruri bune și să le transformi pe cele mai puțin bune în oportunități și lucruri pozitive din care ai ce învăța. 5. Ignoră televizorul, telefoanele mobile și orice acces la internet Salvează timpul petrecut pe orice rețea de socializare, pentru a petrece timp cu tine însuți și a-ți termina lucrurile pe care le ai de făcut mai întâi. E-mail, Facebook și mesaje, te pot aștepta și vor fi în continuarea acolo, până când vei avea timpul necesar lor. Dimineața rezervă-ți momente să-ți impregnezi mintea cu propriile gânduri pozitive. 6. Meditează Beneficiile meditației au fost abordate și în articolul Meditația, calea spre îmblânzirea sufletului. Această formă de liniștire a minții îți aduce nu doar liniște interioară, abilitatea sporită de a te concentra, creativitatea, bunăstarea, ci și șansa de a-ți programa ziua în felul în care ți se potrivește. Există mai multe forme de meditație, important este să le găsești pe cele care funcționează pentru tine. 7. Scrie pe o foaie care sunt intențiile tale din acea zi și ce îți propui să faci Un alt obicei pe care oamenii de succes îl practică dimineața este să își seteze principalele obiective și intenții pe care vor să le concretizeze în acea zi. De exemplu, se angajează să facă o schimbare sănătoasă în acea zi, să aleagă ceaiul verde în loc de cafea, să ajute un prieten, să citească 50 de pagini dintr-o carte pentru dezvoltare personală ori să sune 5 clienți importanți. Fie că este vorba de alimentație, mod de viață, muncă, familie sau timp liber, este important să îți stabilești 3-4 obiective principale pe care vrei să le împlinești în acea zi. Nu trebuie să fie ceva măreț, trebuie doar să te provoci în fiecare zi, să vii cu ceva nou, să îți surprinzi ziua printr-o alegere sănătoasă și tot felul de alte lucruri care îți vor aduce pofta de a trăi o viață mai frumoasă, mai creativă și mai plină de energie. Ceea ce construiești dimineața poți continua pe timpul zilei dacă îți propui să devii mai atent la propriile obiceiuri. Astfel, timpul tău de calitate va crește tot mai mult. Despre 10 practici ideal de practicat în fiecare zi pentru o viață plină de satisfacții și fericire citește aici. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Se spune ca erau odată doi îngeri, care şi-au dorit să devină oameni. Pentru că se iubeau, vroiau să rămână nedespărţiţi şi după ce vor fi să fie pământeni. Aşa că s-au dus la Dumnezeu şi I-au dus cererea lor. Dumnezeu le-a răspuns că dacă vor fi pământeni, unul dintre ei va fi frumos, iar celălalt urât. Vor putea ei să fie nedespărţiţi şi atunci?…

Auzind aşa, unul dintre îngeri s-a întristat, pentru că frumuseţea înseamnă mult pentru el şi nu îşi imagina că ar putea fi altfel decât frumos. Ca să îi alunge mâhnirea, prietenul său a cerut să i se dea lui urâţenia. Şi aşa s-a întâmplat. Celor doi li s-a îndeplinit dorinţa. Au devenit oameni: unul şters, pământiu, urât. Celălalt: diafan, frumos, plăcut la vedere. Însă, de cum au coborât pe pământ, cel frumos a uitat tot: istoria lor, jurămintele, l-a uitat pe celălalt. Nu l-a recunoscut pe prietenul său.

Şi nici să îl cunoască nu îşi dorea: pentru că era urât… Acesta din urmă tânjea să se apropie de el, încerca să facă lucruri împreună, să îi vorbească, să îi intre în graţii, dar degeaba. Prietenul său îl ignora sau îl respingea. Inima lui se frângea în fiecare zi. Ca o aripă de înger…

Într-o zi, cu ultimele puteri, omul cel pământiu s-a apropiat de chipeşul său prieten şi i-a cerut ceva. L-a rugat fierbinte să îi ofere numai 5 minute din viaţa lui, în care să îi spună o poveste. În schimb, i-a făgăduit că apoi îl va lăsa în pace.

– Pentru cât timp? întrebă cel plăcut la vedere, cu ochii strălucitori ca focul.

-Pentru tot restul zilelor noastre pe pământ, îi răspunse celălalt, cu sufletul greu ca plumbul.

-Bine, de acord. Dar după aceea să te ţii de făgăduinţă!

Aşa că omul cel chipeş se opri, pentru prima dată în viaţa lui de pământean, şi îşi privi seamănul cu atenţie. Acesta radia. Stele îi răsăreau în priviri şi pe obraz i se uscau boabe de rouă. Zâmbetul îi înflorea pe chip şi din păr i se scuturau ghimpii trandafirilor. Sub privirea celui iubit, obrazul i se albea ca zăpada, iar fruntea se netezea precum pământul reavăn. Valuri de recunoştinţă îl îmbrăcau din cap până în picioare, făcându-l diafan ca un fluture alb. Aşa cum stătea în faţa lui, părea un copac drept şi bine înfipt în pământ, care cere şi oferă ocrotire. Braţele gata să îmbraţişeze păreau crengi pline de rod, iar glasul lui era limpede ca un izvor de munte… Pământeanul cel chipeş nu îl mai văzuse niciodată aşa. De fapt, nu îl văzuse niciodată.

-Când mă uit la tine, pot cuprinde cu privirea tot ceea ce iubesc. Te rog, spune-mi, care e povestea ta, pe care ţii să mi-o împărtăşeşti?

Publicitate

-Ţi-o spun… iar apoi mă ţin de făgăduinţă. Ţi-o vei aminti. Povestea mea este şi povestea ta.

Şi pământeanul transfigurat îi spuse prietenului său o poveste cu doi îngeri, care şi-au dorit să devină oameni şi să nu se despartă, pentru tot restul zilelor lor…

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

O rugaciune frumoasa

“Iarta-ma, Doamne:

Pentru tot ce puteam sa vad si nu am vazut!

Pentru tot ce puteam sa aud si nu am auzit!

Pentru tot ce puteam sa simt si nu am simtit!

Pentru tot ce as fi putut sa inteleg si nu am inteles!

Pentru tot ce puteam sa constientizez si nu am constientizat!

Pentru iertarea pe care as fi putut sa o dau si nu am dat-o!

Pentru bucuria pe care as fi putut sa o traiesc si nu am trait-o!

Pentru Lumina pe care as fi putut sa o primesc si nu am primit-o!

Pentru viata pe care as fi putut sa o ocrotesc si nu am ocrotit-o!

Pentru visele pe care mi le-as fi putut împlini si nu le-am implinit!

Pentru necunoscutul in care as fi putut sa pasesc si din teama, nu am indraznit sa pasesc!Pentru iubirea pe care as fi putut sa o exprim si nu am exprimat-o!

Pentru tot ce puteam sa creez bun si frumos si nu am creat pentru gloria Ta, Doamne si a Imparatiei Tale Divine!

Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am gresit, pe Tine, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita, Te rog, iarta-ma si ma imbraca cu nesfarsita Ta Iubire si Lumina!

Iti multumesc, Doamne:

Pentru toata frumusetea pe care am vazut-o izvorand din Tine !

Pentru muzica tacuta a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvaluit-o auzului!

Pentru tot ce am simtit bun si minunat in viata mea!

Pentru tot ce prin Gratia Ta am inteles! !

Pentru lumina pe care am constientizat- o in adancul meu!

Pentru iertarea pe care daruind-o, mi-a adus pace!

Pentru bucuria fiecarei clipe traite in Tine, Doamne!

Pentru toate cadourile spirituale care mi-au imbogatit fiinta!

Pentru viata mea, care e a Ta, mica parte a simfoniei existentei!

Pentru visele care au prins forma prin armonia iubirii Tale pentru mine!

Pentru necunoscutul in care am pasit plin de curaj, regasindu-te!

Pentru iubirea coplesitoare cu care ma dezmierzi clipa de clipa!

Pentru tot ce am creat prin Tine bun si frumos, aducand cu umilinta lauda Imparatiei Tale Divine!

Pentru tot ce stiu si nu stiu ca am primit, Tie, Doamne, care esti Compasiunea si Iubirea infinita,

Iti multumesc, daruindu-Ti inima mea!”

Părintele Ilarion Argatu – Manastirea Cernica

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Păcatele bunicilor și străbunicilor ca fumatul, băutura, curvia, atinge a treia generație Fratilor, ascultati de Biserica, fiindca cei ce asculta de preotii ei, asa cum sunt, de Dumnezeu asculta. – Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapânul lor. – Pacatul cel mai mare este razvratirea împotriva lui Dumnezeu; atinge prima generatie si se nasc orbi. Pacatele bunicilor si strabunicilor ca fumatul, bautura, curvia, atinge a treia generatie. Sa ne cunoastem strabunicii si sa ne rugam pentru ei. – Multi sunt mai betegi la minte decât la stomac. – Daca împiedici un guturai prin medicamente, îl transformi în alte primejdii – exemplu sinuzita. Lasa fazele obisnuite ale bolii – ca-i usoara – ca-i cel mai bun leac al ei. Ferirea de frig ajunge. – Obisnuit, lucrurile cam imposibile sunt la capatul alergarii spre desavârsire. – Cine-i îngust la minte, n-are leac nicaieri. – Nu vreau ca neamul acesta, care are o asa de mare chemare la Dumnezeu, sa se corceasca. – Sa-i iubim pe toti oamenii, dar nimic din cele omenesti. – Asceza (înfrânarile de orice fel), fara iubire, e departe de Dumnezeu. – Rar sa gasesti un om care sa dea sens religios mortii, adica s-o astepte cu bucurie, ca pe-o izbavire sigura din împaratia pacatului. – Împliniti-mi dorintele, sfaturile minime, si va schimba Dumnezeu situatiile, problemele voastre, fara sa fiu eu prezent, caci Dumnezeu e Cel ce le schimba. – Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îsi urmeaza destinul, au apararea lui Dumnezeu. Când si-l tradeaza, sa se gateasca de pedeapsa. *** Sunt pedepsiţi copiii pentru păcatele părinţilor? Chiar dacă ar exista în om o moștenire păcătoasă, aceasta nu poate rezista în fața harului lui Dumnezeu. Atunci când o persoană, aparent evlavioasă și cu frică de Dumnezeu, are multe greutăți, cei din jur dau, uneori, următorul verdict: „plătește pentru păcatele părinților săi”, iar în lumea satului încă se mai foloseşte explicaţia: „își trage păcatele părinților”. De fapt, o astfel de concepție nu este una originală, specifică poporului român, ci ea este întâlnită și în Sfânta Scriptură, chiar în societatea evreiască. Despre ea ne dă mărturie profetul Iezechiel și se pare că avea rădăcini destul de adânci în conștiința poporului, după cum reiese din criticile pe care profetul le aduce. Iezechiel a activat în cea mai nefastă perioadă a istoriei evreilor, când Ierusalimul a fost distrus și poporul a fost deportat în Babilon. Cu toate că discursul profeților, înainte de căderea Ierusalimului, s-a concentrat exclusiv pe evidențierea stării păcătoase a locuitorilor, care avea să ducă la dezastru, iudeii deportați aveau sentimentul că nu ei erau răspunzători pentru starea în care se aflau, ci că erau pedepsiți de Dumnezeu doar din cauza păcatelor părinților lor. Chiar circula între ei un proverb, legat de aceasta: „Părinţii au mâncat aguridă (strugurele încă necopt, cu gust foarte acru) şi copiilor li s-au strepezit dinţii”(Iezechiel 18, 2). În opinia lor, această afirmația era veridică, pornind de la a doua poruncă din Decalog, care zice: „Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine, până la al treilea şi al patrulea neam”(Ieșirea 20, 5). Pentru a le infirma această gândire care nu făcea nimic altceva, decât să le adoarmă conștiința, transferând responsabilitatea asupra strămoșilor, profetul Iezechiel le transmite că fiecare om este răspunzător pentru păcatele sale și nimeni nu este pedepsit pentru păcatele altcuiva:
„Un fiu, care, văzând păcatele, văzând toate câte le-a făcut tatăl său, el se păzeşte şi nu face nimic asemenea, …acest om nu va muri pentru nedreptăţile părintelui său, ci în veci va trăi …pentru că fiul a făcut ceea ce era drept şi legiuit şi toate legile Mele le-a ţinut şi le-a împlinit; de aceea va trăi Sufletul care păcătuieşte va muri. Fiul nu va purta nedreptatea tatălui, şi tatăl nu va purta nedreptatea fiului. Celui drept i se va socoti dreptatea sa, iar celui rău, răutatea sa” (Iezechiel18, 14, 17, 19-20).
Așadar, după cum ne arată capitolul 18 al cărții profetului Iezechiel, copiii nu sunt pedepsiți pentru păcatele săvârșite de părinții lor. Nici părinții nu sunt pedepsiți pentru păcatele copiilor lor, dacă cei dintâi au avut grijă să aibă o viață curată înaintea lui Dumnezeu și să le-o transmită și urmașilor. Rădăcinile păcatului Există citate biblice care ar putea duce la concluzia că pedeapsa lui Dumnezeu pentru păcat ar avea consecințe și asupra generațiilor ulterioare și unul dintre aceste versete este cel de la Ieșire 20, 5, pe care l-am menționat mai sus. Partea explicativă a celei de-a doua porunci, cu afirmația că pedeapsa va cădea asupra copiilor din cauza păcatelor părinților a cauzat adeseori grave neînțelegeri. Aceste rânduri nu pot fi scoase din context, căci, în caz contrar, li s-ar denatura sensul. Nu poate fi vorba de pedeapsa lui Dumnezeu pentru o întreagă generație nevinovată, din cauza păcatelor unei generații anterioare, deoarece tot Dumnezeu a dat poruncă ca „părinţii să nu fie pedepsiţi cu moartea pentru vina copiilor şi nici copiii să nu fie pedepsiţi cu moartea pentru vina părinţilor; ci fiecare să fie pedepsit cu moartea pentru păcatul său” (Deuteronom 24,16). Cercetând contextual celei de-a doua porunci, se observă că Dumnezeu face referire la păcatul idolatriei atunci când vorbește despre pedepsirea copiilor. Pe lângă practicile odioase, care acompaniau venerarea idolilor în Vechiul Testament (ex: Iezechiel 23, 37-39), idolatria avea puterea de a se imprima în cultura unui popor. Astfel, exista o probabilitate destul de ridicată ca, fiind crescuți într-un astfel de mediu, copiii să continue să facă aceleași păcate, pentru care vine și pedeapsa divină. Efectul unei generații păcătoase este acela că păcatul prinde rădăcini atât de adânci, încât este nevoie de mai multe generații pentru a fi eliminat. Implicațiile versetului de la Ieșirea 20, 5 sunt acelea că fiii sunt la fel ca părinții lor. Această temă, care se repetă și în alte pasaje din Vechiul Testament (Ieșire 34, 7; Deuteronom 5, 9, Ieremia 32, 18 etc.) vorbește despre hotărârea lui Dumnezeu de a pedepsi generații succesive pentru păcatele pe care le-au învățat de la părinții lor, deoarece o nouă generație va tinde să repete greșelile înaintașilor. Așadar, expresia „Dumnezeu pedepsește copiii” este un alt fel de a spune că fiii repetă păcatele părinților. „Dacă părinții au rezolvat în ei înșiși o anumită problemă, ei le transmit copiilor o natură umană mai șlefuită” Chiar dacă nu sunt moștenite păcatele părinților, după cum nu se moștenește nici păcatul strămoșesc al lui Adam, ci consecințele păcatului său, adică natura umană bolnavă, așa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, există o moștenire spirituală pe care părinții o lasă copiilor. Sfântul Ioan Scărarul spune că unii oameni sunt înclinați, prin firea lor, spre abstinență, tăcere, smerenie și timiditate. Alții au chiar o piedică pentru calitățile bune, dar ei se străduiesc să fie buni. Înțelepciunea lui Solomon explică această piedică, spunând că „pruncii născuţi din somnul necurat sunt martori ai nelegiuirii părinţilor, când stai să-i cercetezi” (4, 6), adică, cei născuți din desfrânare sunt o mărturie pentru cei din jur, prin înclinația spre păcatul părinților, care nu e tot timpul evidentă, ci acest lucru iese la iveală după o anumită cercetare. În acest sens, mitropolitul Antonie de Suroj spune că „fiecare dintre noi nu se naște ca o făptură nouă, ci ca un moștenitor al tuturor generațiilor care l-au precedat. În toate aceste nașteri pot exista sfinți, cât și păcătoși obișnuiți (oameni nedesăvârșiți), dar și mari păcătoși… Fiecare generație moștenește de la toate cele dinainte (în particular copiii de la părinții lor și de la înaintașii cei mai apropiați) caracteristici ale minţii, inimii, voinței, particularități ale corpului, probleme rezolvate si nerezolvate. Dacă părinții au rezolvat în ei înșiși o anumită problemă, ei le transmit copiilor o natură umană mai șlefuită. Dacă ei nu vor fi in stare să o rezolve, generația următoare se va lovi de ea, mai devreme sau mai târziu”. Așadar, primim uneori și particularități negative, iar atunci, ceea ce vom face în viață depinde doar de noi și de modul în care Îl primim pe Dumnezeu, căci chiar dacă ar exista în om o moștenire păcătoasă, aceasta nu poate rezista în fața harului lui Dumnezeu, care „totdeauna pe cele neputincioase le vindecă și pe cele lipsă le împlinește” (rugăciune din Taina Hirotoniei). Surse: ”Sfaturi și îndemnuri” – Pr. Arsenie Boca; IOAN-LUCIAN RADU, Doxologia.ro. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!